Jurnal de bord

Univers ingineresc a tratat deseori diverse componente ale conceptului de cultura tehnica, mai ales in stransa legatura cu aspectele practice ale activitatii ingineresti. Daca reluam acum aceasta tema, o facem sub impulsul unui fapt de actualitate. Avem in vedere noua orientare a Institutului Cultural Roman (ICR) indreptata spre promovarea in exterior a creatiei nationale, in cele mai diferite planuri. S-a depasit, astfel, caracterul limitativ, daca nu chiar restrictiv, al modului in care amintitul institut intelege conceptul de cultura. Practic, este vorba despre abordarea culturii in sens larg, prin includerea stiintelor, a tehnologiilor, a filosofiei si teologiei alaturi de literatura si arta. De fapt, numai aceste ultime doua componente au constituit, pana de curand, obiectul activitatii ICR. Evident, noua orientare intereseaza in foarte mare masura comunitatea noastra inginereasca, mai ales prin prisma actiunilor pe care le desfasoara AGIR si ASTR. „Mana intinsa“ de ICR impune, desigur, un raspuns din partea exponentilor legitimi ai inginerilor romani, ceea ce, insa, nu constituie obiectul insemnarilor de fata. Nu incape indoiala ca AGIR si ASTR, asa cum au procedat si pana acum, vor folosi toate oportunitatile pentru afirmarea in tara si in lume a culturii tehnice romanesti.
Daca examinam elementul de noutate dintr-o perspectiva mai larga nu putem sa nu consemnam consecintele pe termen lung ale modului in care au fost privite atat in perioada ante, cat si in cea postdecembrista atributele, dintotdeauna, ale culturii tehnice. Au fost si sunt derapaje in ambele directii, fie in sensul exagerarii, fie in sensul minimalizarii creatiei tehnico-stiintifice. Cauzele sunt numeroase si nu pot fi epuizate intr-un spatiu asemenea celui care gazduieste Jurnalul de bord. Ceea ce se impune a se sublinia este faptul ca orice incercare de a exclude creatia tehnico-stiintifica din componentele culturii nationale este extrem de daunatoare nu numai pentru cei vizati, ci pentru intreaga noastra societate. Practica „excluderilor“ si atunci cand se discuta despre cultura tehnica si atunci cand se abordeaza cultura umanista se cere abandonata mai ales in conditiile actuale in care redresarea economiei cu finalitatea ei in sfera conditiilor de trai este conditionata de modul in care se fructifica toate elementele civilizatiei contemporane.
Daca restrangem analiza la ceea ce se numeste indeobste promovarea culturii romane in exterior, avem toate motivele sa consideram ca exista un „portofoliu“ de certa valoare. Bineinteles, o pondere considerabila o au realizarile din trecut, cele care au inscris numele multor romani la loc de frunte in istoria civilizatiei universale. Ar fi, insa, o eroare de neiertat daca nu s-ar pune accentul pe prezent, pe contributiile de necontestat ale inginerilor romani in plina activitate la progresul stiintei si tehnicii contemporane. Nu este vorba aici despre „practicarea elitismului“, desi nimeni si nimic nu justifica eludarea unei realitati evidente, si anume existenta unor elite, inclusiv in sfera stiintei si tehnicii. Dar tot atat de adevarat este ca elitele apar si se afirma numai intr-un context politic, economic, social favorabil, iar in aceasta privinta, in pofida dificultatilor, climatul de libertate din perioada postdecembrista a permis afirmarea multor exponenti ai stiintei si tehnicii romanesti. Prin urmare, avem ce sa prezentam peste hotare, nu numai cu prilejul unor manifestari de genul saloanelor de inventii, ci printr-o multitudine de mijloace, intre care cele oferite de ICR. Fructificarea acestora este, cum mai remarcam, o oportunitate. Ar fi pacat ca ea (asemenea altora, binecunoscute) sa fie irosita.