Valorificarea sanselor de redresare a industriei chimice romanesti depinde de adoptarea unor decizii strategice la nivel national

In continuarea analizelor pe care Univers ingineresc le-a efectuat, potrivit obiectivelor din programul de activitate al AGIR, retinem in acest numar atentia cititorilor cu studiul efectuat de una dintre cele mai prestigioase companii de rating si audit din lume, Coface (cu 4400 de angajati in 66 de tari), consacrat situatiei actuale si perspectivelor industriei chimice din tara noastra. Inainte de toate, consemam ideea centrala care se desprinde din acest studiu in formularea grupului Coface: „industria chimica din Romania - unul dintre principalele motoare de redresare economica“. In studiul de care ne ocupam, diagnoza se imbina strans cu prognoza, ceea ce fundamenteaza aprecierea citata.

AGIR sustine initiativele orientate spre industrializarea tarii
AGIR considera ca fiecare demers stiintifico-tehnic elaborat la nivel national si international reprezinta, deopotriva, un semnal de alarma si un puternic indemn de a se adopta decizii strategice care sa determine accelerarea procesului de modernizare economica si sociala a Romaniei. In opinia AGIR, prezinta un interes aparte recentul studiu elaborat de Coface. Astfel, aprecierea potrivit careia „fiind unul dintre cele mai mari si mai dinamice sectoare industriale la nivel mondial, cu un volum global al vanzarilor de 2744 miliarde euro in 2011 (in crestere cu 11,6% fata de anul precedent), industria chimica isi confirma pozitionarea ca unul dintre motoarele principale de redresare economica. La nivel national, industria chimica indica o tendinta ascendenta, dar totodata trage si un semnal de alarma asupra unor potentiale riscuri. In pofida reducerii continue a ponderii ei pe aceasta piata in detrimentul zonei asiatice, industria chimica din zona UE detine in continuare o cota de piata de peste 20% din total, obtinand in 2011 vanzari totale in valoare de 539 miliarde euro si generand 1,19 milioane de locuri de munca in peste 60 000 de companii (conform datelor publicate de CEFIC - European Chemical Industry Council si Eurostat)“.
Aceasta imagine globala ofera suficiente argumente pentru a se acorda cea mai mare atentie acestei ramuri a economiei romanesti care a avut si are, in continuare, suficiente resurse de materii prime, capacitati de productie si o forta de munca inalt calificata, respectiv un potential remarcabil, care poate si trebuie sa fie valorificat la un nivel cat mai inalt. De altfel, chiar studiul Coface pune accentul pe un asemenea v aloros potential, subliniind ca „in Romania acest sector nu reprezinta numai un domeniu de activitate cu mare traditie si impact in economia nationala, ci si unul cu o evolutie aparte in contextul economic al ultimilor ani. Conform celor mai recente situatii financiare publicate de Ministerul Finantelor la sfarsitul anului 2011, in sectorul industriei chimice functionau 4598 de firme considerate active, care generau o cifra de afaceri totala de 47,4 miliarde de lei si 89 696 de locuri de munca“.
Intre timp, situatia s-a agravat, mai ales ca efect al gravelor disfunctionalitati inregistrate, in special la Oltchim, insa raman intru totul valabile aprecierile generale privind potentialul industriei chimice romanesti.
Pornind de la aceste constatari, AGIR adreseaza factorilor de decizie apelul de a lua in considerare studiile stiintifice care s-au elaborat si de a le pune la baza preconizatei Strategii de reindustrializare a Romaniei. Specialistii AGIR isi reinnoiesc disponibilitatea de a participa la toate demersurile care se desfasoara la nivel national pentru relansarea sectoarelor industriale cu perspective reale de crestere, ca un factor esential de relansare a intregii noastre economii nationale.

Dezechilibrele nu sunt o fatalitate
Faptul ca studiul Coface s-a bazat, in principal, pe rezultatele inregistrate oficial la sfarsitul anului 2011 nu diminueaza cu nimic caracterul actual al acestui demers stiintific. Chiar daca situatia s-a agravat, exista, inca, premise favorabile pentru relansarea chimiei romanesti. Prima conditie, asa cum rezulta si din studiul Coface, este de a se actiona pentru diminuarea dezechilibrelor care s-au accentuat intre timp. Compania Coface a remarcat ca 22% dintre cele 4598 de firme considerate active la finalul lui 2011 „nu mai sunt in functiune in luna aprilie 2013, numarul si calibrul lor fiind mai mare decat cel al firmelor nou infiintate in perioada 2008 - 2011, aceasta dinamica negativa putand aduce sectorului pierderi de aproape 2 miliarde de lei din cifra de afaceri si disparitia a peste 1900 de locuri de munca“. Este cel mai puternic semnal adresat factorilor decidenti pentru a lua grabnic masuri in vederea stoparii fenomenelor negative relevate de datele statistice prezentate. Cum era normal, Coface a pus accentul pe aspectele de ordin economico-financiar, in care expertiza acestei companii se bucura de o inalta apreciere pe plan international. Semnalul de alarma la care ne referim vizeaza in primul rand solvabilitatea companiilor din sector, care s-a inrautatit ca urmare a cresterii gradului de indatorare cu 7,5% si a scaderii gradului de capitalizare, respectiv -20%. De aici, rezulta un pericol real de incapacitate de redresare, mai ales din punctul de vedere al profitabilitatii. In acest sens, studiul de care ne ocupam semnaleaza trei aspecte esentiale:
? Faptul ca doua dintre cele patru diviziuni de activitate ale sectorului au generat pierderi nete pe toata perioada 2008 - 2011;
? Ponderea extrem de redusa (22%) a companiilor care reusesc sa revina pe profit dupa ce au inregistrat pierderi in anul anterior;
? Gruparea firmelor in doua categorii - „obisnuit pierzatoare“ si, respectiv, „obisnuit profitabile“.
De aici remarca potrivit careia „din pacate, companiile din industria chimica se preocupa intr-o masura foarte mica de gestionarea eficienta a riscului de credit comercial, astfel ca doar doua din zece companii prezinta un risc de insolventa scazut; 3,5 - un risc mediu, iar diferenta de 4,5 inregistreaza un risc mare spre foarte mare. Un alt dezechilibru poate fi dezvoltat din cauza dependentei ridicate de situatia si evolutia celor mai importanti si experimentati jucatori de pe piata, ce detin ponderi semnificative din patrimoniul sectorului si ale caror rezultate influenteaza in mod decisiv indicatorii financiari sectoriali. In mod natural, posibilitatea aparitiei unor astfel de dezechilibre la nivelul situatiei financiare nu va ramane fara consecinte negative asupra perspectivei economice a industriei chimice“.
Studiul nu se rezuma la punerea unui diagnostic prezentat chiar in termeni severi, ci, atragand atentia asupra riscurilor, subliniaza implicit si posibilitatea de a fi, cel putin, diminuate. In acest fel, dezechilibrele nu sunt considerate a reprezenta o fatalitate, solutiile de redresare fiind la indemana factorilor decidenti in masura in care va exista realmente o viziune strategica.

Fara productie eficienta este iluzorie redresarea economica si financiara
Studiul Coface identifica cu rigurozitate domeniile in care industria chimica romaneasca poate realiza produse utile in vederea satisfacerii cererii interne si externe la nivelul intregii economii. Din acest unghi de vedere, este interesanta gruparea companiilor active, la nivel de 4598 la finalul anului 2011. Acestea sunt clasificate in patru mari categorii: una profilata pe fabricarea produselor de cocserie si a substantelor obtinute din prelucrarea titeiului, a doua destinata fabricarii substantelor si produselor chimice propriu-zise, a treia specializata pe fabricarea produselor farmaceutice de baza si a preparatelor farmaceutice si a patra pe producerea unor sortimente din cauciuc si mase plastice. Pentru fiecare dintre aceste domenii, s-au efectuat studii din care rezulta ca, desi in proportii diferite, potentialul existent permite acoperirea unor cereri mult mai mari, inclusiv de ordin calitativ, interne si externe. In acest sens, un mare avantaj il prezinta flexibilitatea oferita de ponderea mare a intreprinderior mici si mijlocii capabile sa-si adapteze productia in timp scurt si la un grad de competitivitate acceptabil.
Studiul Coface releva ca, in pofida faptului ca microintreprinderile au o pondere de 76,05% din totalul firmelor de profil, potentialul intreprinderilor mari si foarte mari este de natura a echilibra situatia prin asigurarea unei stabilitati remarcabile in raport cu prognozele existente in ceea ce priveste cererea de produse specifice industriei chimice romanesti. Apoi, distributia numerica a firmelor in functie de anul infiintarii atesta ca avem de-a face cu o industrie matura.
60% dintre companii sunt infiintate inainte de 2005 si au, asadar, o experienta de peste 7 ani in domeniul lor de activitate. De asemenea, aceste companii au un rol economic si social foarte important in ansamblul industriei chimice, evidentiat prin faptul ca genereaza:
- 82% din locurile de munca inregistrate in cadrul sectorului;
- 91% din cifra de afaceri sectoriala;
- 87% din valoarea totala a creantelor si datoriilor;
- 89% din totalul activelor;
- peste 97% din valoarea totala a capitalurilor proprii.
Toate acestea constituie argumente puternice in favoarea afirmatiei initiale a companiei Coface, potrivit careia exista premise favorabile in materie de resurse materiale si umane care sa confere industriei chimice rolul de motor al procesului de redresare economica a Romaniei.

Structuri si ponderi
Analiza indicatorilor financiari aferenti activitatii desfasurate in ultimii ani de companiile din sectorul industriei chimice ofera informatii importante despre pozitionarea acestui domeniu in ansamblul economiei romanesti.
Astfel, numarul firmelor din sector considerate active s-a stabilizat in perioada 2010 - 2011, inregistrand in 2011 o scadere minora, de doar 1,46% fata de 2010, dupa ce la sfarsitul anului 2009 se inregistrase o reducere de 10 ori mai mare, respectiv 14,08%, fata de 2008.
Peste 25% dintre firmele considerate active la sfarsitul anului 2011 (1185 de firme din totalul de 4598) nu mai desfasurau o activitate economica relevanta (cifra de afaceri declarata fiind zero), sectorul inregistrand astfel o reducere cu 6% a numarului de firme care desfasurau efectiv activitati economico-financiare comparativ cu anul 2010.
Este, de asemenea, semnificativ ca, pe ansamblul industriei chimice, cifra de afaceri totala s-a ridicat in 2011 la 47,4 miliarde de lei, in crestere cu 24% fata de 2010, ceea ce a corespuns unei ponderi de 4,73% din totalul cifrei de afaceri generate in acelasi an de toate companiile active din Romania. In valori absolute, cresterea cu 9,17 miliarde de lei a cifrei de afaceri in 2011 fata de 2010 la nivelul sectorului a fost generata exclusiv de companiile cu cifra de afaceri peste 5 milioane de euro (4% din totalul firmelor), care au reusit un spor consolidat de 9,29 miliarde de lei al cifrei de afaceri, in timp ce la nivelul celorlalte categorii de companii cifra de afaceri a inregistrat o reducere agregata de 0,12 miliarde de lei. Observam, astfel, nu numai forta economica a companiilor cu un potential mai mare, ci si faptul ca acestea au dispus si dispun de posibilitati mai largi de a se afirma pe piata de profil.
Nu putem face abstractie nici de faptul ca industria chimica a asigurat si asigura (deocamdata) surse de existenta pentru un mare numar de concetateni. O atesta faptul ca numarul total de angajati declarati de companiile din sectorul chimic era, la sfarsitul anului 2011, de 89 696 de persoane (reprezentand 2,31% din totalul de 3,89 milioane de angajati declarati la nivelul intregii economii), fiind practic similar cu cel de la sfarsitul anului anterior (89 434 de angajati).
Bineinteles, intereseaza in cel mai inalt grad si efectul economico-financiar al activitatii acestui sector. In pofida reducerii continue a volumului absolut al pierderilor nete (de la 1,69 miliarde de lei in 2008 la 731 milioane de lei in 2011) si a evolutiei pozitive a companiilor ce activeaza in doua dintre cele patru diviziuni ale sectorului (industria farmaceutica si industria cauciucului si a maselor plastice), asigurarea profitabilitatii ramane una dintre principalele probleme financiare ale sectorului.
De asemenea, distributia numarului de companii pe categorii detaliate ale cifrei de afaceri indica o pondere majoritara a celor cu cifra de afaceri sub 500 000 de euro (82,95% la nivelul intregului sector). Aceasta distributie este in principal determinata de calibrul redus al companiilor cu activitati cuprinse in subsectorul de fabricare a substantelor si produselor chimice, precum si a celor din cauciuc si mase plastice, in timp ce la nivelul celorlalte doua diviziuni, respectiv fabricarea produselor de cocserie si a produselor obtinute din prelucrarea titeiului si fabricarea produselor farmaceutice de baza si a preparatelor farmaceutice, ponderea firmelor cu cifra de afaceri sub acest prag este sub media sectorului (58,57% si, respectiv, 60%).
Evident, sunt mari probleme de structura - inca foarte departe de cea optima - in industria chimica, ceea ce indica necesitatea elaborarii unei strategii care sa determine un echilibru corespunzator atat la nivelul subramurilor, cat si in privinta dimensiunilor entitatilor economice de profil.

Criteriul economico-financiar
Extinzand analiza la nivelul indicatorilor financiari calculati pentru fiecare dintre cele patru diviziuni de activitate incluse in sectorul industriei chimice, Coface constata existenta unor deosebiri semnificative intre performantele financiare ale acestora la sfarsitul anului 2011.
O prima observatie priveste faptul ca firmele din diviziunea care realizeaza produse de cocserie si prelucrarea titeiului au cel mai ridicat grad de indatorare, respectiv 98,55% (ca pondere a datoriilor in total active), acesta fiind, de altfel, si singurul domeniu dintre cele patru ale sectorului care inregistreaza o capitalizare negativa; rata pierderii nete la nivelul diviziunii este foarte mare (-6,68%), insa analiza rezultatelor financiare individuale ale companiilor arata ca dupa eliminarea extremelor (primele doua firme care genereaza cele mai mari valori absolute ale pierderii si profitului), situatia se echilibreaza. Oricum, ceea ce se petrece in prezent in industria metalurgica, principalul beneficiar al produselor de cocserie, asa cum s-a prefigurat si prin recenta vizita in Romania a sefului companiei ArcelorMittal, reprezinta un semnal de alarma care releva necesitatea imperioasa de a se adopta o viziune strategica in functie de integralitatea fluxului de creare a valorilor.
Diviziunea care grupeaza firmele producatoare ale unei game diverse si neomogene de produse chimice (ingrasaminte si produse azotoase, plastic si cauciuc sintetic in forma primara, agrochimice, vopsele si lacuri, cosmetice) se caracterizeaza printr-o profitabilitate negativa si un grad de capitalizare redus (19,86%), sub media sectorului. Si aici, atentia se cere indreptata spre ramurile conexe, in special cele care utilizeaza substantele mentionate, inainte de toate agricultura si constructiile.
Se cere remarcat, in continuare, ca indicatorii companiilor din industria farmaceutica au inregistrat cele mai bune valori din sector (indatorare redusa, profitabilitate pozitiva si capitalizare acceptabila), durata foarte mare de incasare a creantelor fiind, de fapt, determinata de termenele de decontare a platilor in sistemul de sanatate si nu de gestiunea defectuoasa a creantelor de catre companiile producatoare de medicamente. Este inca un argument in sprijinul ideii de a se aborda problematica industriei chimice in stransa legatura cu domeniile aflate in amonte si in aval.
La randul ei, industria produselor din cauciuc si mase plastice, care detine cea mai mare pondere in sector din punctul de vedere al numarului de companii, se caracterizeaza prin indicatori financiari cu o evolutie pozitiva a profitabilitatii si un grad de indatorare relativ redus, sub media sectorului.
Evolutia indicatorilor financiari pentru firmele din sectorul industriei chimice, asa cum rezulta din situatiile din anii 2010 si 2011, atesta o acutizare a problemelor de solvabilitate, pe fondul mentinerii pierderilor nete, cresterii gradului de indatorare si scaderii gradului de capitalizare. Situatia negativa a indicatorilor de profitabilitate poate fi observata prin analiza rezultatelor obtinute de companiile care au depus situatiile financiare pentru ambii ani (4016 de firme), din acest punct de vedere remarcandu-se o serie de tendinte. Una dintre acestea este migrarea pe sectiuni de profitabilitate: 10,31% din totalul acestor firme inregistrau pierdere in anul 2010 si au trecut pe profit in anul 2011, in timp ce un procentaj aproape identic de firme inregistra profit in 2010 si a trecut pe pierdere in 2011. Acest efect de compensare privind migrarea pe clase de profitabilitate se inregistreaza, insa, numai din punctul de vedere al numarului de firme, intrucat calibrul firmelor care au trecut pe pierdere (4,08 milioane lei) este superior celui al firmelor care au trecut pe profit (3,20 milioane lei). De fapt, acesta este aspectul cel mai grav care se cere luat in considerare la elaborarea amintitei strategii. Incapacitatea de redresare din punctul de vedere al profitabilitatii identificata la nivelul companiilor generatoare de pierderi este relevata de faptul ca doar 22% dintre firmele cu pierderi la sfarsitul anului 2010 au reusit sa revina pe profit in 2011, in timp ce 62% au continuat sa aiba pierderi, iar 16% nu au mai desfasurat activitati economice relevante pe parcursul lui 2011.
Posibilitatile de imbunatatire a indicatorilor financiari sunt atestate de firmele care au volumul cel mai mare al cifrei de afaceri. Bunaoara, reducerea cu 34% a ratei pierderii nete (pierdere neta/cifra de afaceri) la nivelul anului 2011 fata de 2010 a fost determinata in principal de cresterea cifrei de afaceri (+24%) reusita in aceasta perioada de firmele de profil, intrucat valoarea absoluta a pierderii nete generate de sector s-a redus in 2011 cu doar 18%.

Politicile de nisa
Toate elementele consemnate de studiul Coface arata ca centrul de greutate al masurilor care rezulta din analiza aprofundata a indicatorilor mentionati trebuie mutat pe IMM-uri. Acestea nu au, e adevarat, sanse reale de a se inserta de sine statatoare in operatiunile de export, ceea ce arata ca trebuie sa se orienteze spre nisele existente pe piata interna. Dezbaterile care au avut loc in ultimul timp arata ca exista o serie de directii de actiune care permit dezvoltarea IMM-urilor, inclusiv a celor din industria chimica. Aici intervin, inainte de toate, sursele de finantare, reducerea dobanzilor si creditarea diferentiata reprezentand una dintre solutiile principale. Totodata, se impune eliminarea blocajului pe fluxurile de incasari si plati, deoarece, in caz contrar, va creste nu numai numarul insolventelor, ci si al falimentelor. Facilitatea accesului la finantare, mai ales in conditiile in care majoritatea cererilor IMM-urilor sunt destinate obtinerii capitalului de lucru, ar permite cresterea resurselor pentru investitii. In absenta finantarii pentru investitii se diminueaza considerabil sansele de mentinere a unui numar considerabil de locuri de munca.
Nu mai putin importante sunt facilitatile de care ar putea beneficia IMM-urile in plan fiscal. Trecerea de la impozitarea de 3% pe venit la impozitul forfetar de 1,5% ar putea constitui un sprijin substantial si pentru depasirea numeroaselor dificultati cu care se confrunta IMM-urile din industria chimica, asemenea celor care activeaza in celelalte sectoare ale economiei. Sunt numai cateva elemente care pot contura o strategie realista, subordonata integral celui mai dezirabil scop in perioada actuala: repornirea „motoarelor“ economiei romanesti.