Capacitatea de analiza si sinteza

Cu toate ca datele publicate de Institutul National de Statistica referitoare la dinamica produsului intern brut (PIB) sunt estimative (ceea ce comporta unele modificari in minus sau plus), controversele nu inceteaza, ca si cum am avea de-a face cu date definitive. Una dintre cauzele confruntarilor de pareri pe tema enuntata consta in imperfectiunea modalitatilor de identificare a elementelor definitorii pentru orice proces la nivel macroeconomic. Faptul acesta se reflecta si in persistenta cu care in studiile de conjunctura la nivel microeconomic se releva inexistenta sau slaba influenta a cresterii economice la nivel national. Este vorba despre o perceptie eronata sau despre realitati pe care evolutia PIB poate sa le surprinda?
In vederea conturarii unui raspuns, sunt de luat in considerare studiile unui acerb cercetator care, in persoana sa, intruneste caracteristicile inginerului si economistului. Este vorba despre prof. dr. ing. Cezar Mereuta, membru de onoare al Consiliului Stiintific al Institutului de Prognoza al Academiei Romane, cunoscut cititorilor nostri si prin unele studii publicate de Univers ingineresc.
Cand, in conditiile unei cresteri economice semnificative, cea mai mare din Uniunea Europeana, peste 176 000 de firme inregistreaza plati restante, este extrem de dificil la nivel microeconomic sa se considere ca lucrurile merg, intr-adevar, foarte bine. Remarca este valabila si atunci cand ne referim la alti indicatori cum ar fi, de pilda, cifra de afaceri si profitul. La prima vedere, avem de-a face cu doua realitati incompatibile. Dezlegarea acestui aparent „mister“ impune aprofundarea unor aspecte pe care profesorul Mereuta le considera esentiale. Unul dintre cele mai importante dintre acestea este faptul ca este obligatoriu sa se tina seama de ponderea diferitelor companii in totalul economiei nationale. Analizele sale arata ca „tonul“ il dau circa 4% din totalul firmelor, intrucat acestea acopera 80% din cifra de afaceri la scara intregii economii. Calculele arata ca numarul acestora este de aproximativ 14 000. Avand in vedere ponderea amintita, este cat se poate de limpede ca numai urmarirea continua a evolutiei acestor companii poate sa faca legatura dintre micro si macroeconomia tarii. Mai mult decat atat, aspectele de ordin calitativ nu pot fi examinate intr-o maniera satisfacatoare decat daca analiza se concentreaza pe cele 14 000 de companii.
Acesta ar fi un aspect, extrem de important atunci cand avem in vedere esenta proceselor si fenomenelor din economia tarii. Un alt aspect se refera la relevanta indicatorilor luati in considerare atunci cand se doreste sa se identifice in mod adecvat starea economiei si tendintele ei de evolutie. Tot studiile profesorului Mereuta arata ca sunt relevanti mai ales sapte indicatori: cifra de afaceri, profitul brut, pierderile brute, profitul de exploatare, pierderile de exploatare, cheltuielile financiare si platile restante. Nu este cazul sa intram in detalii de ordin tehnico-economic, ci este de retinut ideea centrala, si anume aceea ca este strict necesar pentru calitatea procesului de analiza si sinteza sa se identifice asemenea indicatori relevanti, fie cei mentionati, fie altii. Din punct de vedere operational, limitarea la 14.000 de companii ar permite si o monitorizare continua a adevaratei stari a economiei care nu poate fi decat cea la nivel micro. Dar, cum s-a putut observa, exista si posibilitati reale de a se obtine astfel si o imagine cat se poate de cuprinzatoare a intregii economii nationale. Oricat de mult s-ar vorbi despre stabilirea, intr-o maniera stiintifica, a prioritatilor in materie de politica economica, totul ramane la nivel de bune intentii fara punerea in miscare a metodologiilor de identificare a prioritatilor economiei reale. Ar fi pacat ca, dispunand de o asemenea metodologie, factorii decidenti sa o ignore.