Jurnal de bord Evolutia economiei, prezent si perspective
Data: 16-31 mai 2018
Cum era de aşteptat, publicarea estimărilor semnal ale Institutului Naţional de Statistică (INS), referitoare la evoluția PIB în primul trimestru din 2018, a declanşat, în spaţiul public, numeroase dezbateri, controverse, evaluări şi anticipări care merită să fie luate în considerare cu o condiţie: opiniile şi anticipările să se bazeze pe date oficiale, omologate inclusiv de Eurostat. Este metodologia utilizată în cercetarea ştiinţifică, mod de lucru caracteristic şi inginerilor, în cazul cărora criteriile obiectivităţii funcţionează din plin şi, prin urmare, şi diagnozele lor, ca temelie a predicţiilor, se înscriu tot în matca metodologiilor, a abordărilor corecte în materie.
Fără îndoială, o creştere economică zero în primul trimestru din 2018 faţă de trimestrul anterior reprezintă un semnal important care marchează, cel puţin, o stagnare temporară. Desigur, comparaţiile se fac, tot în chip firesc, cu perioada similară din anul trecut, dar şi cu evoluţiile din Zona Euro şi pe ansamblul Uniunii Europene. Faţă de intervalul ianuarie - martie 2017, PIB-ul a sporit în trimestrul I din 2018 cu 4,2% în serie brută. Nu este o creştere oarecare, ci una totuşi robustă, cum au apreciat Eurostat, unele agenţii de rating, bănci de anvergură internaţională. Dar, tot obiectiv vorbind, avem de-a face, incontestabil, cu o încetinire a ritmului creşterii economice faţă de anul trecut.
În dezbaterile pe care le-am evocat, s-au emis foarte multe ipoteze în legătură cu factorii de fond ai acestei evoluţii, mai modeste decât se anticipase atât în ţară, cât şi în străinătate, cu puţin timp în urmă. Pentru a se stabili, însă, cauzele, este nevoie să dispunem de mai multe date, unele detaliate pe factorii care au alcătuit resursele, cât şi pe cei care au vizat utilizările produsului intern brut. Deocamdată, este vorba despre date provizorii, supuse - la rândul lor - unor posibile şi probabile corecturi, chiar dacă nu va fi modificată esenţial tendinţa generală de creştere economică.
Cel puţin în momentul de faţă se impune prudenţă în evaluări. Au mai fost cazuri în care, în intervale relativ scurte - cum ar fi un trimestru - rezultatele nu au fost nici măcar la nivelul PIB-ului potenţial. Dar, mai important este că avem de-a face cu un indicator care - nu de ieri sau de astăzi - face obiectul unor analize critice deoarece produsul intern brut, chiar şi cel pe locuitor, nu are o arie de cuprindere pe deplin satisfăcătoare a proceselor şi fenomenelor economico-sociale atât de complexe şi contradictorii în actualele condiţii ale globalizării şi integrării. Nu este lipsit de interes că 14 laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie au sesizat limitele acestui indicator şi au propus formule menite să surprindă mai bine ceea ce se întâmplă în economie de la nivelul micro la cel macro şi, de aici, la cel mondial. Succesiv, din 1969, prin contribuţiile lui Ragnar Frisch şi Ian Tinbergen, apoi, în anul următor, prin Paul Samuelson şi, tot aşa, la intervale mai scurte sau mai lungi, mari economişti precum Friedrich Hayek şi Milton Friedman au scos în evidenţă dificultăţile generate de progresul ştiinţifico-tehnic în calcularea PIB-ului real care implică luarea în considerare a preţurilor dintr-un an de bază stabilit ca reper, ca termen de comparaţie. Dar ce te faci cu grupele, clasele şi categoriile de produse noi sau chiar cu cele mai vechi care au încorporate îmbunătăţiri radicale? La ce preţuri le raportăm? Este numai un exemplu care confirmă amintitele dificultăţi de calcul. Şi ar mai fi ceva de consemnat. Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare au considerat, prin prognozele lor cele mai recente, că economia românească va continua să crească robust, peste media din UE, în anul curent. Aşa că, deocamdată, să nu ne grăbim cu concluzii atotcuprinzătoare. Acumulările de date se află în curs, iar ceea ce ne vor arăta reprezintă „materia primă" pentru alte comentarii, mult mai cuprinzătoare.