Programul de convergenta - editia 2020, fereastra spre un viitor al provocarilor si oportunitatilor
Data: 16-31 mai 2020
Publicarea Programului de convergenţă asumat de Guvernul României pentru acest an şi pe termen mediu ne oferă nouă, tuturor, prilejul de a lua cunoştinţă în special cu măsurile pe care autorităţile intenţionează să le adopte pentru perioada următoare. Astfel, se conturează şi repere ale activităţilor desfăşurate de comunitatea noastră inginerească pe întreaga arie a vieţii economico-sociale. Am subliniat aceste elemente ale actualităţii deoarece, în fiecare firmă, în fiecare entitate de bază a economiei, evoluţiile macro influenţează, de cele mai multe ori decisiv, rezultatele la nivel micro.
„Abatere temporară și ordonată"
Prin acest subtitlu al grupajului de informaţii subsumat Programului de convergenţă, reţinem o idee esenţială, cu impact puternic asupra tuturor activităţilor economico-sociale. Despre ce este vorba?
Programul de convergență 2020 este conceput potrivit orientărilor trasate de Comisia Europeană (CE) pentru un conținut mai restrâns în actuala rundă de raportare. De aici, o anumită flexibilitate determinată de dificultățile întocmirii unei prognoze macroeconomice și bugetare credibile pe termen mediu, avându-se în vedere provocările apărute în urma pandemiei COVID-19 în România. Suplimentar, pentru a veni în sprijinul statelor membre ale Uniunii Europene în contextul crizei generate de pandemia COVID-19, CE a declanșat, cum se ştie, la 20 martie a.c., cu acordul Consiliului European, „clauza generală derogatorie" de la prevederile Pactului de Stabilitate și Creștere. În esență, clauza permite abaterea temporară și ordonată de la regulile fiscale existente, atât la nivel european, cât și la nivel național, pentru toate statele membre aflate într-o situație de criză generalizată cauzată de o încetinire economică severă a zonei euro sau a UE, în ansamblu.
În practică, statele membre se pot abate de la ținta obiectivului pe termen mediu sau de la calea de ajustare atât în timpul evaluării, cât și la punerea în aplicare a programelor de stabilitate sau de convergență. Se consideră că aplicarea clauzei va permite un tratament diferit pentru cheltuielile generate de pandemia COVID-19 în cadrul procedurii deficitului excesiv.
Decizia CE de a activa clauza a venit în contextul în care statele membre sunt nevoite să acționeze și prin măsuri de natură fiscală, fără a fi restricționate de regulile fiscale impuse. Mai multe state membre, inclusiv România, au anunțat sau au adoptat deja măsuri fiscale și bugetare pentru a crește capacitatea sistemului de sănătate, pentru oferi ajutor cetățenilor și sectoarelor afectate, măsuri de susținere a lichidității sau alte forme de garanții și facilități pentru companii.
Transmiterea de către statele membre și evaluarea Comisiei Europene a Programului de Convergență reprezintă o componentă a Semestrului European, care reprezintă un ciclu de coordonare a politicilor economice și bugetare. Semestrul European este (cum, de asemenea, este cunoscut) instrumentul principal pentru Strategia Europa 2020, un instrument preventiv al Pactului de Stabilitate și Creștere, al Procedurii de dezechilibre macroeconomice și al Pactului Euro Plus.
Tot în partea introductivă a documentului se precizează că Programul de convergență ediția 2020 are la bază prima rectificare bugetară din 2020 și prognoza cadrului macroeconomic, varianta de primăvară. Totodată, se recunoaşte că România a înregistrat în anul 2019 un deficit bugetar cash estimat la 4,4 % din PIB, căruia îi corespunde un deficit ESA estimat de 4,3% din PIB.
În urma acestor rezultate, Comisia Europeană, cu aprobarea Consiliului UE, a declanșat procedura de deficit excesiv pentru depășirea pragului de 3% stabilit pentru deficitul ESA prevăzut prin Pactul de Stabilitate și Creștere. Recomandările aprobate pentru România în cadrul procedurii vizează revenirea la un deficit de sub 3% până în anul 2022, iar pentru anul 2020 era stabilită o țintă a deficitului ESA de 3,6% similară cu estimările din Strategia fiscal-bugetară.
Planificarea bugetară pe anul 2020, conform primei rectificări bugetare, stabilește deficitul bugetar în termeni cash la 6,7% din PIB. Adâncirea deficitului bugetar comparativ cu anul anterior are loc pe fondul reducerii activității economice în sectoarele afectate de COVID-19, dar și ca urmare a creșterii cheltuielilor sociale sau de stimulare a economiei.
De asemenea, se apreciază că rezultatele economice din ultimii ani atestă limitele unei politici fiscal-bugetare expansioniste marcate de majorarea accelerată a cheltuielilor de funcționare a administrației, reducerea spațiului fiscal pentru investiții şi capacitatea redusă de absorbție a fondurilor europene. Pe fondul situației economice și bugetare, dezechilibrele externe au crescut, iar inflația a rămas la un nivel ridicat. Cu toate acestea, România își menține angajamentul de aderare la Zona Euro, însă, în prezent, eforturile se axează pe minimizarea efectelor sociale și economice negative ale pandemiei COVID-19, urmând să implementeze măsuri de relansare economică. Astfel, atenția autorităților va fi îndreptată către adoptarea monedei unice imediat ce sunt restabilite echilibrele macroeconomice.
Combaterea efectelor pandemiei COVID-19
Esenţa măsurilor bugetar-fiscale preconizate în contextul actual vizează depăşirea marilor dificultăţi provocate de pandemia COVID-19. Astfel, una dintre preocupările majore o constituie optimizarea structurii veniturilor şi cheltuielilor către o arhitectură care să stimuleze dezvoltarea economică sustenabilă, în special prin reorientarea investițiilor publice în vederea realizării unei treceri treptate de la cele finanțate integral din surse naționale la cele finanțate din fonduri UE. Un pas important în cadrul acestei politici îl reprezintă planificarea bugetară și prioritizarea proiectelor de investiții publice semnificative, pentru a spori absorbția fondurilor UE, în vederea creării spațiului fiscal și a susținerii creșterii economice.
Dacă anterior declanșării pandemiei, bugetul pentru anul 2020 prevedea reducerea deficitului bugetar la 3,6% din PIB în 2020 (de la 4,4% în 2019), recenta rectificare bugetară, realizată pe fondul pandemiei, estimează un necesar suplimentar de finanțare de aproximativ 3 puncte procentuale (pp) din PIB, astfel că deficitul pentru acest an ar urma să ajungă la 6,7% din PIB.
În privinţa sprijinirii populaţiei şi mediului de afaceri, sunt menţionate următoarele acţiuni şi măsuri:
▪ adoptarea programului de susținere a întreprinderilor mici și mijlocii - IMM INVEST ROMÂNIA;
▪ prorogarea termenului de plată pentru impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, respectiv impozitul pe mijloacele de transport de la 31 martie 2020 la 30 iunie 2020;
▪ nu se calculează și nu se datorează dobânzi și penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale scadente pe perioada stării de urgență și încă 30 de zile de la încetarea ei;
▪ se acordă indemnizații de şomaj tehnic pentru perioada suspendării contractului de muncă, indemnizații pentru persoanele fizice autorizate sau alţi profesionişti care nu au calitatea de angajatori și își întrerup activitatea, indemnizații pentru părinții care stau acasă cu copiii în perioada stării de urgență;
▪ se instituie o bonificație pentru companiile care plătesc impozitul pe profit sau impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
▪ se amână de la plata în vamă a TVA pentru importurile de medicamente, echipamente de protecție, alte dispozitive sau echipamente medicale și materiale sanitare care pot fi utilizate în prevenirea, limitarea, tratarea și combaterea COVID-19.
Ipoteze, predicții, certitudini
O parte importantă a Programului de convergenţă se bazează pe o serie de analize, estimări şi prognoze care definesc cadrul general de desfăşurare a activităţii în acest an, tot sub impactul pandemiei COVID-19. În cele ce urmează, prezentăm ipoteze macroeconomice care pornesc de la bugetul iniţial şi indică prevederi ale bugetului rectificat. Principalul indicator, Produsul Intern Brut (PIB), urmează să se diminueze de la 1129 miliarde lei la 1082 miliarde lei, ceea ce înseamnă o scădere a ritmului real de creştere de la +4,1% la -1,9%. Cursul de schimb va înregistra o traiectorie crescătoare, respectiv de la 4,75 lei/euro la 4,84 lei/euro. Inflaţia, atât la sfârşitul anului, cât şi media anuală, se situează la aceleaşi niveluri, 3% şi, respectiv, 3,1%. Câştigul salarial mediu brut prevăzut în varianta iniţială la 5429 lei/lună se va diminua la 5212 lei/lună. Rata exporturilor de bunuri va cunoaşte o descreştere accentuată de la +4,5% la -7,3%. Rata importurilor de bunuri va coborî de la +5,5% la -6,1%.
Modificările veniturilor bugetare se datorează atât încetinirii activității economice din România, dar și din regiune (creșterea PIB nominal pentru România aferentă anului 2020 este de 2,1%, comparativ cu 8,5% estimată inițial în lege), cât și măsurilor luate în această perioadă pentru a gestiona criza generată de COVID-19 (decretarea stării de urgență, amânarea plății taxelor, posibilitatea intrării în șomaj tehnic etc.).
Veniturile bugetare totale se diminuează, pe sold, cu suma de 19,5 miliarde lei, din care 23,3 miliarde lei influență negativă a veniturilor din economia internă și influență pozitivă de 3,8 miliarde lei din venituri din fonduri europene pentru decontarea sumelor utilizate în măsurile de combatere a coronavirusului COVID-19.
Tot comparativ cu bugetul iniţial, rectificarea operează numeroase diminuări la capitolul venituri: la impozitul pe profit, reducerea este de la 19,47 miliarde lei la 17,19 miliarde lei; la impozitul pe venit, de la 26,3 miliarde lei la 24,8 miliarde lei; la TVA de la 72,7 miliarde lei la 67,1 miliarde lei; la accize de la 33,6 miliarde lei la 31 miliarde lei; la contribuţii pentru asigurări sociale de la 124 miliarde lei la 115,6 miliarde lei; la venituri nefiscale de la 29,1 miliarde lei la 27,3 miliarde lei.
Modificările cheltuielilor bugetare urmăresc, în mare parte, să asigure finanțarea sistemului de sănătate, pentru achiziționarea echipamentelor de protecție și a spitalelor mobile, precum și pentru sumele necesare pentru acordarea unor drepturi de natura prestațiilor sociale instituite ca urmare a încetării totale sau parțiale a activității pe perioada stării de urgență.
Cheltuielile totale cresc cu 12,5 miliarde lei. În structură, principalele prevederi sunt următoarele:
▪ Cheltuielile de personal cresc cu aproximativ 0,5 miliarde lei, pentru a asigura stimulentul de risc pentru personalul medico-sanitar implicat direct în tratarea bolnavilor de COVID-19;
▪ Cheltuielile cu bunuri și servicii sunt programate într-o ușoară creștere de 0,2 miliarde lei, dar sunt prioritizate în principal pentru programe de sănătate, achiziții în regim de urgență de echipamente/materiale sanitare;
▪ Cheltuielile cu dobânzile cresc cu 55 milioane lei;
▪ Cheltuielile cu asistența socială cresc cu aproximativ 6,9 miliarde lei, in principal pentru a acoperi cheltuielile cu șomajul și unele drepturi de natura prestațiilor sociale instituite ca urmare a încetării total sau parțial a activității pe perioada stării de urgență;
▪ Proiectele cu finanțare din fonduri externe nerambursabile post aderare 2014 - 2020 se diminuează cu 143,7 milioane lei;
▪ Fondurile de rezervă se majorează cu 3 miliarde lei;
▪ Cheltuielile aferente programelor cu finanțare rambursabilă se majorează cu 215,0 milioane lei;
▪ Cheltuielile de capital cresc cu 74 milioane lei;
▪ Alte cheltuieli cresc cu 1,4 miliarde lei, în special pentru a acoperi indemnizațiile acordate părinților care au stat acasă cu copiii în perioada stării de urgență, când școlile sunt închise.
De unde pornim și unde (probabil) vom ajunge?
Programul de convergenţă consacră un amplu spaţiu stadiului atins de economia românească în anul precedent, respectiv înainte cu două luni şi jumătate de declanşarea pandemiei. Documentul menţionează că, în anul 2019, dinamica reală a PIB-ului a fost de 4,1%, una dintre cele mai ridicate din rândul statelor membre ale UE (la nivel agregat, PIB a avansat cu 1,4% în UE și cu 1,2% în zona euro). Totuși, încetinirea creșterii din zona euro și, în special, a cererii externe din partea Germaniei, a avut un impact semnificativ asupra industriei prelucrătoare și exporturilor românești.
Pe partea cererii, consumul privat, principalul determinant al avansului economiei din ultimii ani, s-a poziționat pe o tendință de ușoară scădere (+5,9% în 2019 comparativ cu +7,3% în 2018), indicând și începerea unei perioade de temperare a apetitului pentru unele categorii de bunuri. Pe de altă parte, investițiile (formarea brută de capital fix) și-au inversat tendința descendentă și au înregistrat un avans important la nivelul anului 2019 (+18,2%), în condițiile expansiunii lucrărilor de construcții.
Evoluția pozitivă a cererii interne a contrabalansat însă efectul nefavorabil al exportului net care și-a majorat contribuția la frânarea creșterii (-1,7 pp în 2019 de la -1,4 pp în 2018), pe fondul încetinirii mai pronunțate a exporturilor de bunuri și servicii.
Exportul de bunuri și servicii s-a majorat în termeni reali cu 4,6%, în timp ce importul de bunuri și servicii a crescut cu 8,0%. În cadrul acestora, exportul de servicii s-a majorat în volum cu 14,5%, condiționat de activitatea transporturilor dependentă de expedierile intracomunitare pentru bunurile industriale. Simultan, importul de servicii s-a majorat cu 25,4%, astfel încât surplusul din comerțul exterior cu servicii s-a diminuat la 3,9% din PIB în 2019, de la 4,1% din PIB în 2018.
Din punctul de vedere al ofertei interne, avansul economiei a fost susținut în anul 2019 de majorarea valorii adăugate brute în construcții (+17,3%) și servicii (+4,8%), în timp ce industria și agricultura au înregistrat scăderi cu 1,5% și, respectiv, 3,2%, pe fondul slăbirii activității sectorului manufacturier din zona euro, precum și al unui efect de bază în cazul producției agricole. Serviciile s-au caracterizat prin menținerea ritmului de creștere sustenabil pentru unele categorii, precum informațiile și comunicațiile (+8,1%), activitățile culturale și recreative (+7,5%), activitățile suport și administrative (+5,7%), în timp ce comerțul și transporturile (+5,1%) s-au resimțit parțial ca urmare a reducerii activității către finalul anului.
În ceea ce privește susținerea creșterii economice, se remarcă sectorul construcțiilor și ramura „comerț, transport și depozitare, hoteluri și restaurante" cu contribuții de 1 pp, respectiv 0,9 pp, ceea ce reprezintă circa 46% din sporul produsului intern brut.
În anul 2019, preţurile de consum s-au majorat în medie cu 3,83%, cu 0,8 pp sub nivelul înregistrat în anul precedent. Evoluția a fost determinată de o dinamică mai ridicată a prețurilor mărfurilor alimentare (4,69%) comparativ cu cea a serviciilor (3,87%) și mărfurilor nealimentare (3,24%).
În luna martie a anului curent, la începutul crizei pandemice COVID-19, inflația anuală s-a menținut la nivelul din februarie, respectiv 3,05%. Creșteri de prețuri mai accentuate s-au observat la grupa produselor alimentare, fiind determinate de un efect sezonier la legume (+5,43%) și fructe (+4,04%), dar și de o cerere suplimentară (+1,79% la făină, +1,26% la conservele de carne). Grupa mărfurilor nealimentare, articolele de igienă, cosmetică și medicamente, a înregistrat o creștere marginală a prețurilor de numai 0,16%, în timp ce preţurile combustibililor s-au redus cu 2,64%.
În 2019, ocuparea forței de muncă, bazată pe datele din Conturile Naționale, s-a diminuat marginal cu 0,1%. Numărul salariaților din economie s-a majorat cu 1,4%, reprezentând 77,1% din populația ocupată. Această majorare s-a datorat, în special, evoluției din construcții și servicii, unde numărul salariaților a crescut cu 5,6% și, respectiv 2,3%. În agricultură, numărul salariaților s-a majorat cu 1,1%, în timp ce în industrie s-a redus cu 1,8%, corelat cu activitatea sectorului. Este semnificativă evoluția activității din construcții ca urmare a măsurilor fiscale aplicate în domeniu începând cu anul 2019 care a accelerat creșterea numărului de salariați până la 5,6% (de la 0,2% în 2018). Rata șomajului, conform BIM, a continuat traiectoria descendentă, reducându-se de la 4,2% în 2018 la 3,9% în 2019.
Prognoza evoluției produsului intern brut pentru anul 2020 a luat în considerare efectele pandemiei COVID-19, precum și măsurile de sprijin pentru mediul de afaceri, piața muncii și consumatori, dar și intervențiile în domeniul medical.
Se estimează o reducere severă a activității economiei în trimestrul al-II-lea (-14,4%), profilul trimestrial evidențiind o evoluție preponderent în formă de „V", dar fără a reveni la situația din scenariul de iarnă (absența coronavirusului), cu o recuperare propriu-zisă în trimestrul IV.
Scenariul se bazează pe un impact economic negativ limitat în timp, în jur de 4 luni (martie - iunie), urmând o extindere parțială în iulie - septembrie, plecând de la experiența Chinei, care dă semne de revenire după patru luni.
Impactul probabil asupra industriei prelucrătoare în cele trei luni maxim afectate (martie - mai) va fi o reducere de circa 18% față de perioada corespunzătoare din 2019, cu un declin mai accentuat, peste 35%, la fabricarea produselor textile și articolelor de îmbrăcăminte, pielărie și industria auto.
În perioada de vârf a pandemiei, serviciile vor avea o contribuție negativă de 9,3 pp la dinamica PIB-ului, fiind urmate de industrie (-3,9 pp). Serviciile vor fi afectate în special pe segmentele de tranzacții imobiliare, hoteluri și restaurante, activități recreative, transporturi, servicii de întreținere.
Condițiile macroeconomice favorabile vor acționa în continuare, în special din trimestrul al III-lea, luând în considerare faptul că piețele externe nu se vor pierde, iar economia românească are capacitatea potențială de revenire prin măsurile de conservare a veniturilor și cele de repornire (creditarea avantajoasă a IMM-urilor), astfel încât factorii reversibili vor prevala celor ireversibili.
Ca urmare, se așteaptă ca economia României să înregistreze o reducere de 1,9% la nivel anual, în termeni reali, fiind rezultatul unor contribuții negative atât din partea cererii interne (-1,6 pp), cât și a exportului net, dar într-o măsură mai redusă (-0,3 pp). Astfel, diminuarea de ritm a indicatorilor sectoriali menționați anterior a condus la revizuirea dinamicii PIB în scenariul coronavirusului cu circa 6 pp, respectiv de la +4,1% în prognoza de iarnă.
În condiţiile în care se estimează că PIB real se va diminua în acest an cu 1,9%, Programul de convergenţă se referă pe larg la evoluţia elementelor componente, punând accentul pe diminuările care se vor înregistra la cheltuielile pentru consumul privat (cu 0,7%), investiţii (cu 2,6%), exporturi (cu 6,7%), importuri (cu 5,6%).
Pentru anul 2020, se estimează că inflația se va reduce atât ca medie anuală până la 3,1%, cât și la sfârșitul anului până la valoarea de 3,0%. Principalul risc la adresa evoluției inflației este dat de impactul epidemiei de coronavirus la nivel național și internațional, respectiv o reducere de preț pe fondul unei cereri mai reduse pentru unele produse nealimentare care nu sunt de strictă necesitate, dar și pentru combustibili, compensată de apariția unor condiții meteorologice nefavorabile cu un efect ascendent asupra prețurilor produselor agroalimentare.
Populația ocupată va urma tendința PIB-ului, respectiv o scădere în anul 2020 cu 1,4%, ajungând la 8,56 milioane persoane (conform metodologiei BIM), iar în cadrul acesteia numărul de salariați va cunoaște cea mai mare reducere (-1,6%). Considerând ipoteza metodologică a păstrării celor din șomajul tehnic în categoria salariaților, rata șomajului, conform BIM, va ajunge la 4,4% în medie în anul 2020. În cazul în care persoanele care sunt în șomaj tehnic sunt adăugate la numărul de șomeri, rata șomajului ajunge la 6,3%.
Pe termen mediu, scenariul cu cea mai mare plauzibilitate este cel în care creșterea economică revine în zona potențialului estimat înainte de pandemia COVID-19, respectiv în intervalul 3% - 4%. Referitor la anul 2021, s-au identificat, la acest moment, două surse probabile de incertitudine, care se pot transforma în riscuri la adresa creșterii PIB: traiectoria trimestrială a reluării activităților economice și probabilitatea asociată unui al doilea val pandemic în lunile octombrie - noiembrie 2020. Totuși, aceste ipoteze nu sunt luate în calcul la elaborarea scenariului pe termen mediu.
Potențialul de creștere a economiei românești este afectat pe termen scurt în principal prin intermediul factorului muncă, așa cum s-a întâmplat și în cazul recesiunii precedente. Date fiind atât evoluția negativă a populației ocupate, cât și a numărului mediu de ore lucrate pe persoană ocupată în contextul reducerii producției din majoritatea sectoarelor și a distanțării sociale, contribuția factorului muncă la creșterea potențială se așteaptă să fie negativă în anul 2020.
Stocul de capital își va diminua contribuția pozitivă în condițiile în care formarea brută de capital fix va înregistra în acest an o scădere cu 2,6%, iar pentru anul 2021 activitatea investițională, inclusiv fluxurile de investiţii străine directe, este încă marcată de incertitudini. Conform metodologiei comune europene de estimare a PIB potențial și output-gap, pentru România s-a observat, începând cu anul 2009, că la scăderi ale investițiilor brute cu 1% corespund diminuări ale contribuției stocului de capital la creșterea potențială de 0,09 pp. Ca și în cazul capitalului, contribuția productivității totale a factorilor se va menține pozitivă.
Trebuie menționat faptul că exporturile românești și industria prelucrătoare se găseau la începutul acestui an sub influenţa negativă a încetinirii fluxurilor comerciale globale precedente pandemiei de coronavirus. Mai mult, în condițiile în care scăderea activității economice la nivel global se conturează a fi una cu un grad foarte ridicat de sincronizare la nivelul economiilor naționale, redresarea economică din România depinde în mare măsură de înregistrarea unor evoluții pozitive la nivel internațional.
Alte articole



