IMPORTURILE DE LEGUME SI FRUCTE

In ultimii ani, Romania se confrunta cu o situatie in aparenta paradoxala. Desi dispunem de un important potential de productie horticola, piata romaneasca este dominata de legume si fructe din import, chiar si in sezonul de producere a acestora.
Din datele furnizate de Societatea Romana a Horticultorilor (SRH), rezulta ca aceste importuri depasesc anual 100 milioane USD, suma care nu include produsele exotice pe care este normal si necesar sa le aducem din tarile de origine. Astfel, la produsele de depozit (ceapa, radacinoase, varza) importurile detin cea mai mare pondere. Numai in 2002 s-au importat 100.000 de tone, in valoare de 25 milioane de dolari. Grav este ca piata incepe sa fie acaparata de importatori si la legumele proaspete - tomate, ardei, castraveti, mazare etc. Ponderea importurilor este ingrijoratoare si la fructe, mai ales la mere si piersici, precum si la struguri, factura externa depasind 75 milioane USD. De asemenea, 70-75% din conservele de legume si fructe sunt importate, ceea ce costa anual 35-40 milioane USD.
In opinia prof. dr. Gheorghe GLAMAN, presedintele SRH, cauzele acestei situatii sunt, pe de o parte, degradarea plantatiilor pomicole si viticole, iar pe de alta parte faptul ca, desi vorbim de 13 ani despre economia de piata, in sectorul horticol aceasta nu functioneaza. "Vechile structuri de productie au disparut si nu au aparut altele viabile. Iar structurile de gros au fost privatizate, dar nu au fost sprijinite sa-si realizeze obiectul de activitate. Or, este clar ca fara angrosisti, care sa preia marfa destinata depozitarii, aprovizionarea in extrasezon va depinde, in cea mai mare parte, de importuri. La fructe si struguri, situatia este si mai grea, deoarece, chiar daca ar aparea firme de gros, nu mai exista plantatii care sa ofere productii pentru depozitare" - afirma interlocutorul.
Cert este ca, potrivit statisticilor Ministerului Agriculturii, productia medie de fructe a fost, anul trecut, de numai 3910 kg/ha, iar productia totala de struguri de masa s-a cifrat la numai 765 mii tone, reprezentand 55% din nivelul celei din 1938. Toate acestea, datorita degradarii plantatiilor, din cauza proastei intretineri si a imbatranirii, in conditiile in care rata de inlocuire prin replantari nu asigura revigorarea acestora. Spre exemplu, in ultimii 13 ani s-au plantat in total doar 200 ha cu livezi, ceea ce, spun specialistii, inseamna ca pentru inlocuirea actualelor plantatii neproductive ar fi necesari nu mai putin de 190 de ani. Un termen, evident, absolut aberant! De altfel, au disparut aproape in totalitate plantatiile organizate de piersic si cais, care altadata se numarau printre realizarile "de varf" ale pomicultorilor.
In viticultura, aparent situatia ar fi mai buna, deoarece s-au plantat anual 2800 ha in perioada 1990-2000. Dar, noile plantatii sunt cu hibrizi direct producatori, care au ajuns sa reprezinte peste 50% din total, si care vor trebui defrisate, fiind interzise in tarile din Uniunea Europeana.
Acest tablou de-a dreptul ingrijorator, in ceea ce priveste viitorul legumiculturii, pomiculturii si viticulturii, este urmarea faptului ca nu a existat o strategie de conservare si dezvoltare a patrimoniului existent. Plantatiile intensive din fostele CAP-uri au fost retrocedate fostilor proprietari, fara ca acestia sa fie sprijiniti pentru a le intretine si exploata. Pe de alta parte, tergiversarea privatizarii fostelor IAS-uri a dus la degradarea acestora, inclusiv a livezilor si plantatiilor viticole.
Sigur, exista sanse ca, prin programe de investitii, inclusiv din fonduri externe, mai ales prin Programul SAPARD, sa fie create ferme legumicole, viticole si pomicole moderne, de inalt randament. Specialistii considera, insa, ca acest lucru este incert, in conditiile in care nu exista o organizare de piata reala, care sa motiveze aceste investitii.
Profesor dr. Glaman ne-a declarat ca principala problema cu care se confrunta producatorii romani, mai ales cei de legume si fructe este existenta unei piete "cu doua viteze". "Exista, la noi, o piata asa-zisa a micilor producatori, fara TVA si impozite, si o piata a producatorilor organizati, inregistrati, platitori de taxe.
Acestia din urma nu pot concura cu primii si nu se pot dezvolta. Este, deci, imposibila crearea unor ferme producatoare si aparitia pietelor en-gros - spune domnia-sa. De altfel, toate guvernele de pana acum au ocolit formarea pietei reale de produse agricole, ceea ce face sa avem o agricultura majoritar de subzistenta, cu care nu ne putem integra in Uniunea Europeana."
Solutia pe care o propun reprezentantii SRH este renuntarea la plata taxei pe valoare adaugata si a impozitului pe profit pentru toti producatorii de legume, cartofi, fructe si struguri si trecerea la o "piata cu o singura viteza", care sa se bazeze pe concurenta reala. Pe de alta parte, ei considera ca statul trebuie sa-si ia in serios rolul de a organiza piata produselor agricole, dupa principiile celei comunitare, unde exista producatori, angrosisti si detailisti, carora li se aplica tratamente fiscale egale.
Aceasta propunere a fost, de altfel, transmisa Ministerului Agriculturii si celorlalte organisme de decizie. Ramane de vazut daca ea va fi luata in considerare!