INGINERI MARI PERSONALITATI
Data: 1-15 iunie 2002
Va multumesc ca in nr. 6 (16-31 martie 2003) al "UNIVERSULUI INGINERESC" ati publicat, la rubrica "Ingineri mari personalitati", un articol semnat de domnul Mihai Olteneanu, despre bunicul meu, prof. dr. ing. NEGOITA DANAILA.
Deoarece in acest articol s-au strecurat inexactitati, va sunt recunoscatoare daca se corecteaza, pentru a nu se prelua, in continuare, gresit, la o eventuala documentare bibliografica.
Numele de familie al bunicului meu este DANAILA si nu Danila, asa cum eronat s-a publicat. Toata familia este mandra de acest nume, deoarece sunt urmasii razesilor domnitorului Stefan cel Mare, iar Negoita, asa cum scrie in actul sau de nastere, este fiu de tarani plugari si nu de invatatori. Din cauza acestei obarsii taranesti, desi inteligent si talentat la sport, limbi straine sau muzica, a avut de luptat toata viata, atat cu lipsurile materiale cat si cu prejudecatile.
A urmat, ca bursier, atat prestigiosul Liceu Internat din Iasi, cat si Facultatea de Stiinte - specializarea fizica-chimie - a Universitatii iesene, pe care a absolvit-o in 1902, ramanand cadru didactic acolo. Asa a fost remarcat si propus pentru concursul de bursa la Casa Scoalelor in vederea studiilor in Germania, la Politehnica din Berlin - Charlottenburg. Este student intre 22 iunie 1904 - 8 mai 1908, cand obtine diploma de inginer chimist, semnata de rectorul Kammerer si decanul Mathesius. Urmeaza apoi, tot la Berlin, doctoratul cu celebrul profesor Liebermman, continuandu-si specializarea in domeniul colorantilor la Paris. Datorita meritelor deosebite ale cercetarilor sale este numit, in 1909, membru al Societatii de Chimie din Franta.
Se intoarce in tara in 1910, ca doctor inginer, si este numit la Universitatea din Bucuresti - Facultatea de Stiinte, unde s-a infiintat Catedra de tehnologie chimica, la care va deveni profesor titular in 1919, la 10 iulie.
Din 9 februarie 1916 a predat si la Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale - pentru anul III - disciplinele Studiul marfurilor si Tehnologii industriale.
Participa la razboiul din 1913-1916 din Bulgaria, la arma chimica.
La Iasi, unde era in refugiu cu tot corpul profesoral al Universitatii Bucuresti, ca si Guvernul Romaniei, este trimis, in 1917, in cadrul unei delegatii de profesori universitari, cu misiune stiintifica si de strangere a legaturilor economice romano-franceze, in Franta. Fiind chimist, a avut si misiunea de valorificare, in urma unui studiu, a materialelor de razboi, de aceea delegatiile sale sunt semnate si de Barbu Delavrancea, ministrul industriei si comertului, ca si de I.G. Duca, ministrul instructiunii publice. Pasaportul sau, valabil un an, are ca itinerar Rusia si Franta, prin Suedia - Norvegia si Anglia, fiind eliberat pe 7 noiembrie 1917, vizat, in plina revolutie bolsevica, la Petersburg pe 13 decembrie 1917, avand specificat ca "motiv: misiune a Guvernului Romaniei". Intra in Franta pe 13 ianuarie 1918!
Dupa terminarea razboiului si a misiunii sale in Franta, revine in Bucuresti, la Universitate, unde, pe 10 iulie 1919, in sedinta Senatului Universitar, este numit profesor titular. Daca la sedinta din 25 octombrie 1904 - ora 8 a.m. la Institutul de Chimie, juriul format din presedinte dr. C.I. Istrate, membri dr. Obregia si C. Miculescu, pun in vederea Ministerului Instructiunii Publice ca Negoita Danaila va trebui sa urmeze chimia tehnologica la "Politechnicul din Berlin - Charlottenburg", alte somitati ale stiintei romanesti semneaza procesul verbal al sedintei Senatului Universitar din 10 iulie 1919: presedinte I. Atanasiu, membrii St. G. Longinescu, C. Chiriacescu, Dr. Demetrescu, G.}iteica, P. Missir, Mih. Olmazu, pe langa prof. Dragomir Hurmuzescu, D. Bungeteanu, A. Zaharia.
In anul 1920, profesorul Negoita Danaila intemeiaza primul Institut de Chimie Industriala din Romania, situat in Bucuresti, Calea Mosilor nr. 132, afiliat Universitatii Bucuresti - Facultatea de Stiinte - absolventii fiind "ingineri chimisti universitari". Profesorul Danaila este intemeietorul invatamantului superior de chimie industriala din Romania, deoarece el a creat prima institutie de invatamant superior avand ca absolventi profesionisti cu titlul de inginer chimist. Pentru normele metodologice specifice acestui institut de invatamant s-a consultat cu fostii sai profesori din Germania si Franta, fiind unanim apreciat pentru gandirea sa inaintata si dotarea tehnica deosebita a laboratoarelor de cercetare, obtinuta din fondurile stranse prin contracte de analiza a materialelor din depozitele armatei si prin sponsorizari ale diferitelor societati cu profil chimic.
In anul 1938, pe 3 decembrie, ca urmare a legii din 1937 de instruire a inginerilor numai in institutele politehnice, are loc comasarea Institutului de Chimie Industriala din Calea Mosilor 132 cu Facultatea de Chimie din Politehnica Carol al II-lea din Bucuresti, rezultand Facultatea de Chimie Industriala din Politehnica, unde profesorul Danaila a fost decan, intre 1939-1945, ca si seful Catedrei de tehnologia substantelor anorganice.
Intre anii 1944-1945, a fost rugat de fostul sau student si colaborator, profesorul Tudor D. Ionescu, pe atunci ministrul Minelor si Petrolului, sa intocmeasca documentatia pentru infiintarea unui institut de cercetari tehnologice afiliat acestui minister, care a si fost organizat in baza unui decret din 1945 (publicat in Monitorul Oficial), avand sediul in strada Matei Millo nr.7, et. II. Acest institut si documentatia pentru el, intocmita de profesorul Negoita Danaila, au stat la baza infiintarii, mai tarziu, a ICECHIM si a IDT (Institutul de Documentare Tehnica).
Bunicul meu, profesorul Negoita Danaila, a avut mult de suferit in perioada comunista si pentru faptul ca a fost senator de Tecuci si raportor la Legea invatamantului in guvernul Iorga. A fost ridicat si anchetat de securitate in urma unui denunt al unui chirias, fiind retinut intre 15 august - 28 noiembrie 1952 la Parchetul Militar din Rahova, apoi "trimis sa moara acasa". Deci, a murit pe 5 februarie 1953 in Bucuresti, la spitalul Panduri, unde a fost ingrijit cu deosebita consideratie de eminentul profesor doctor Burghele, care a incercat sa neutralizeze "tratamentul" aplicat unui nevinovat in varsta de 74 de ani, de catre Securitatea comunista.
Profesorul N. Danaila a fost membru al Societatii Inginerilor Universitari, care pe 3 iunie 1932 i-a daruit o statueta din bronz - Victorie, in semn de omagiu pentru prestatia sa de la lucrarile din Senatul Romaniei. Apoi, in 1938, a intrat in Asociatia Inginerilor, fiind bun prieten cu ingineri de prestigiu ca Buzdugan, Prager sau Cassasovici, de la ultimul cumparand si casa in care a locuit intre 1939-1953 (in prezent demolata, fiind parcul din jurul Casei Poporului). In anul 1946 a primit noua legitimatie de membru al Colegiului Inginerilor, avand nr. dosarului 8201, specialitatea Chimie.
Va multumesc pentru faptul ca v-ati amintit de comemorarea bunicului meu, profesorul Negoita Danaila, care a fost pe 5 februarie 2003 (50 de ani de la deces) chiar sub nume gresit, si va asigur de inalta mea consideratie pentru editarea acestui ziar "bilunar de opinie si informare" care stiu ce greu se editeaza in aceasta perioada inca de tranzitie.
Fiind si eu inginer chimist, avand sansa ca promotiei mele sa ne predea cursuri inca profesori "din vechea garda" si fosti studenti ai bunicului meu, aduc un pios omagiu fostilor colaboratori si studenti, chimisti si ingineri chimisti, trecuti in lumea umbrelor, majoritatea uitati de noile generatii de specialisti, dar pe care am incercat sa-i reamintesc in cuvantarea mea de la Academia Romana din 17 aprilie 2003, la aniversarea a 125 de ani de la nasterea profesorului Negoita Danaila. Bunicul meu vorbea intotdeauna cu mandria profesorului despre toti colaboratorii sau studentii sai, desi i-au trecut atatea generatii pe la cursuri, indiferent de ce specialitate le-a predat, pe toti si-i amintea! Un gand bun pentru munca si sacrificiile lor, in slujba unei industrii chimice moderne si a unor specialisti de renume formati de invatamantul romanesc.