Inventiile si istoria lor

Orologiul cu pendul - 1657. A fost pus la punct de astronomul olandez Christian Huygens (1629-1695). In 1675 tot un olandez a inventat oscilatorul balansier cu resort spiral, inventie care este utilizata si astazi.
Cronometrul - 1736. Englezul George Graham (1673-1751) a folosit pentru prima data termenul cronometru pentru o mica pendula portativa. Tot el inventeaza in 1715 dispozitivul “mers cu piedica ancora”, iar in 1721 inventeaza mecanismul compensator cu mercur. Un alt ceasornicar englez, John Harrison (1693-1776) a realizat primul cronometru de mare pe care l-a pus definitiv la punct in 1761.
Dispozitivul de rearmare automata - 1755. A fost inventat de Beaumarchais (“parintele” lui Figaro). El a realizat pentru marchiza de Pompadur un ceas cu rearmare fara cheie. In acest scop folosea o lamela care rotea un inel montat pe cadran.
Arcul spiral cilindric pentru cronometre - 1775. A fost inventat de englezul John Arnold. In 1792, Louis Abraham Breguet (1747-1823) realizeaza un arc asemanator care se foloseste si astazi la ceasurile fine.
Secundarele la ceasul de buzunar au fost utilizate in jurul anului 1800 dupa modelul orologiilor, unde au fost utilizate in 1755 de francezul Romilly.
Orologiul electric - 1840. Ii apartine lui Alexander Bain. In acelasi timp fizicianul Charles Wheatstone inventa distributia electrica a orei plecand de la un orologiu central – “orologiu mama”.
Ceasul desteptator - 1847. Primul ceas desteptator modern ii apartine francezului Antoine Redier (1817 - 1892).
Diapazonul - 1866. Ideea folosirii diapazonului ca rezonator pentru orologii a fost aplicata de ceasornicarul francez Louis Breguet (1804-1884). Breguet provenea dintr-o familie cu traditie in ceasornicarie, de origine elvetiana. El a perfectionat ideea si a fabricat un balansier la care miscarea era intretinuta de doi electromagneti alimentati de la pile electrice.
Ceasul bratara - 1904. Aceasta solutie este revendicata de doi inventatori: francezul Louis Cartier, care a realizat in 1904 un ceas bratara pentru aviatorul Santos Dumont, si elvetianul Hans Wilsdorf, fondatorul firmei Rolex. In 1910 Rolex a pus la punct cronometrul bratara.
Primele ceasuri bratara cu armare automata au fost brevetate in 1924 de H. Cutte si J. Haword.
Orologiul cu cuart - 1920. Cercetarile privind utilizarea cuartului ca rezonator pentru orologii au inceput In 1920. In 1929 ceasornicarul american Warren Alvin Marrison a pus la punct un orologiu functionand cu un rezonator de acest tip. Se reaminteste ca proprietatile piezoelectrice ale cuartului au fost prezentate in 1817 de catre abatele Hauy, fondatorul cristalografiei, si demonstrate experimental de Pierre si Jacques Curie in 1880, ei descoperind piezoelectricitatea. Lucrarile in acest domeniu au fost continuate de Gabriel Lippmann, care a obtinut Premiul Nobel pentru fizica in 1908.
Ceasul etans - 1926. In 1926 Hans Wildorf si echipa sa de la Rolex au conceput primul ceas cu montura absolut etansa: Rolex Oyster (ermetic ca o stridie). El a fost testat cu succes cu ocazia traversarii inot a Canalului Manecii.
Orologiul vorbitor – precursorul robotului telefonic de astazi – a fost pus la punct de astronomul francez Ernest Benjamin Esclagnon (1876-1954), care la un simplu apel telefonic dadea ora exacta la fiecare 10 secunde.
Orologiul atomic - 1948. Principiul orologiului atomic a fost enuntat de chimistul american Willard F. Libby (1908-1980), care a obtinut Premiul Nobel pentru chimie in 1960. Orologiul atomic asigura o mare precizie si stabilitate: intr-un milion de ani, doua orologii cu cesiu pot sa se decaleze cu 3 secunde. Astazi exista in lume 200 de orologii atomice legate intre ele prin satelit.
Ceasul de mana electric - 1953. A fost realizat de francezul Lip.
Ceasul pentru scufundatori - 1953. Primul ceas numit “Submariner” a fost pus la punct de societatea elvetiana Rolex in 1953. Apoi, in 1971 firma Sea-Dweller a realizat un ceas cu valva de heliu, garantat pana la adancimi de 610 m.
Ceasul cu cuart – 1969. Primele ceasuri cu cuart au fost comercializate de firma Seiko in 1969 – 1970. Interesanta este si istoria acestei firme. In 1877 Kintaro Hattori a infiintat un mic atelier de reparat orologii, care va deveni Seiko (in limba japoneza inseamna precizie). Timp de 15 ani atelierul a reparat orologii, apoi a inceput sa fabrice propriile ceasuri deoarece sistemul de masurare a timpului la japonezi consta in impartirea zilei in unitati egale, de la rasaritul pana la asfintitul Soarelui. Aparitia cailor ferate a impus sistemul occidental de masurare a timpului. Hattori a murit in 1934 fara sa cunoasca succesul de mai tarziu al firmei pe care a infiintat-o.
Ceasul cu cuart fara baterie - 1988. Dupa 1988 bateriile au fost inlocuite printr-un dinam, un generator hiperminiaturizat: sistemul Jean d’Eve, Elvetia, apoi sistemul AGS Seiko si in sfarsit sistemul kinetic lansat tot de Seiko in 1995.
La toate aceste inventii pionier se pot adauga mii de inventii derivate aparute in scopuri bine definite: pentru a-i invata pe copii sa citeasca ceasul si ajungand la ceasul pentru nevazatori, care spune in cuvinte ora si minutul.