SOS - agricultura romaneasca!

Agricultura este marea speranta de redresare si dezvoltare durabila a economiei nationale, datorita imensului potential de regenerare a pamantului, principalul mijloc de productie, reciclabil si refolosibil. Spre deosebire de resursele energetice fosile care, potrivit legilor entropiei, nu pot fi consumate decat o singura data, pamantul poate fi folosit cu acelasi randament de-a lungul multor ani si secole, desigur in conditiile exploatarii rationale. Din pacate, acest bun de interes national, suport de neinlocuit al agriculturii, a constituit obiectul unor aprige dispute politicianiste, intre puternicele grupuri de interese ale adeptilor retrocedarii terenurilor catre fostii proprietari si urmasii acestora pe acelasi amplasament si mai firavii aparatori ai exploatatiilor agricole cu potential performant. Demagogia a castigat in fata ratiunii. Dupa treisprezece ani de tranzitie, urmare a strambelor legi funciare aplicate abuziv, agricultura romaneasca s-a procopsit cu aproximativ 48 milioane de parcele si parcelute nemecanizabile, nechimizabile si neirigabile, suprafete practic interzise tehnologiilor ingineresti moderne, pe care nu se poate practica decat agricultura de subzistenta. Fapt este ca, in pragul integrarii in structurile europene, Romania are cea mai faramitata agricultura din Europa, incapabila sa reziste competitiei acerbe pe piata produselor agricole. In conditiile unei relative protectii vamale se importa 80 la suta din consumul total de zahar, iar importurile de carne, in anul 2002 au depasit 210.000 tone, fata de un export modic de 1600 tone, din care 1300 tone de la Agricola International - Bacau.
De la aceasta realitate trista si goala, pornim spre un viitor marcat de incertitudine. Din fericire, Romania mai are modele de agricultura performanta, societati agricole care au rezistat valurilor tranzitiei si furiei demolatorilor. Ne referim la societatile comerciale din Curtici - Arad, Beresti Bistrita - Bacau, Smirna - Ialomita si altele. Diseminate in toate judetele tarii, fostele cooperative agricole nedemolate obtin recolte de doua - trei ori mai mari decat media judetelor respective. In mod paradoxal, aceste posibile modele de succes sunt, de regula, ignorate de catre factorii de decizie si sunt supuse unei impozitari excesive, ajungandu-se la un total de 52 de taxe si impozite, in afara platii TVA, angarale financiare de care sunt scutite gospodariile de subzistenta. Am fi nedrepti daca nu am sublinia sprijinul guvernamental din ultimii doi ani, cand 55 la suta din costurile tractoarelor si masinilor agricole achizitionate din productia autohtona au fost subventionate de stat prin Fondul de Dezvoltare al Agriculturii, in prezent desfiintat. Alte forme de sprijin benefice se refera la subventionarea semintelor, a echipamentelor si apei de irigat, a productiei zootehnice si pomi-viticole, reprezentand eforturi apreciabile ale guvernului si statului roman pentru stoparea declinului si relansarea agriculturii. Un reviriment este posibil si ca urmare a atribuirii gratuite a constructiilor zootehnice - grajduri, saivane etc. - , precum si a plantatiilor de pomi si vita de vie abandonate catre specialistii agricoli si tinerii din mediul rural. Actiunile intreprinse se constituie in premise pentru aplicarea ingineriei agrozootehnologice moderne, eficiente, competitive.
Schimbarea atat de necesara a structurilor agrare, intoarse cu o jumatate de secol in urma, este absolut necesara pentru o agricultura durabila, competitiva. In acest sens sunt revelatoare precizarile facute de presedintele Ion Iliescu la recenta Dezbatere Nationala - Agricultura in contextul integrarii europene si globalizarii privind crearea de expoatatii agricole comerciale viabile pe calea asocierii taranilor proprietari si arendarea terenurilor agricole de catre investitori in stare sa asigure fonduri pentru inzestrarea moderna a exploatatiilor si sa aplice tehnologii agricole la nivel occidental. Am ascultat cu speranta in viitor aceasta chemare a presedintelui Romaniei la o politica agrara lucida, realista, viabila. Dar va fi ea aplicata intru schimbarea si modernizarea structurilor agrare anacronice care predomina in agricultura romaneasca?
Deocamdata sunt in atentia decidentilor, politicieni si parlamentari, fermele familiale de tip occidental, considerate modele de urmat, ferme, intr-adevar ideale, dar create in decurs de secole. Pana la integrarea in structurile europene avem doar cativa ani. Formele de exploatare asociative, cooperatiste, considerate pana mai ieri comuniste si criptocomuniste, inca nu au cale libera. Nutresc convingerea ca viitorul apartine diversitatii formelor de exploatare a pamantului, pe fondul proprietatii private.