Strategia Nationala privind

Este foarte probabil ca, in materie de constrangeri, cele interne sa prezinte o mai mare constanta, in perioada de timp supusa discutiei, pe cand cele externe sa se schimbe atat dupa aderare, cat si in procesul de definitivare a integrarii.
Constrangerile interne cele mai "tari" sunt determinate de resursele naturale, in special cele energetice sau calitatea solului; de demografie: natalitate in scadere, imbatranire, migratie; de decalajele economico-sociale: nivelul productivitatii, saracie, nivel tehnologic, gradul de cultura, educatie, nivel de dezvoltare sat-oras, ponderea mult prea mare a fortei de munca ocupate in agricultura; fenomene naturale si meteorologice extreme, cu potential catastrofic.
Constrangerile externe semnificative deriva din cresterea concurentei pe pietele globalizate; aparitia unor pozitii monopoliste in domeniul cunoasterii, cercetarii stiintifice, al noilor tehnologii informatice si comunicationale; deteriorarea mediului la nivel global; fenomene migrationiste necontrolate; amenintari neconventionale de gen terorist; adancirea polarizarilor sociale si cognitive la scara globala.
Dimensiunea economica a strategiei de Dezvoltare Durabila trebuie sa ofere raspunsuri si solutii la cateva probleme esentiale, caretin de obiectivul major al perioadei: evitarea marginalizarii economice a Romaniei, oprirea dezindustrializarii si crearea premiselor pentru o dezvoltare industriala moderna si eficienta, modernizarea agriculturii, dezvoltarea serviciilor, reducerea saraciei, a decalajelor de dezvoltare in plan teritorial, care se manifesta mai ales intre sat si oras sau in zonele monoindustriale.
Trebuie sa pornim de la o analiza atenta a evolutiilor anterioare ale economiei si societatii romanesti, pentru a intelege rolul complementar al factorilor interni si externi ai dezvoltarii; importanta crescuta a capitalului uman, a educatiei, cercetarii stiintifice si a progresului tehnologic; consensualizarea intereselor nationale cu cele ale partenerilor nostri; cunoasterea cat mai aprofundata a punctelor tari si a slabiciunilor mediului economic si investitional, a oportunitatilor si riscurilor din economie si societate.
Strategia trebuie sa se articuleze in jurul necesitatii imperioase a dezvoltarii infrastructurilor.
Cand vorbim de infrastructuri, ne referim la cai de transport: autostrazi si drumuri modernizate, cai ferate, canale si senale navigabile, porturi si aeroporturi, la energie: generarea, transportul si distributia ei, construirea unor noi centrale electrice, modernizarea si ecologizarea celor existente, introducerea surselor alternative de energie: eoliana, solara, pe baza de hidrogen; apa si gospodarirea ei : alimentarea oraselor si a satelor cu apa potabila, irigatii, lucrari de aparare contra inundatiilor, desecari, acumulari, prelucrarea apelor uzate, etc; telecomunicatii; si noua infrastructura aparuta in ultimele decenii, bazata pe tehnologiile informatiei -calculatorul, Internetul, mediile electronice de informatii.
Pentru Romania, "Societatea Informationala" este o sansa aproape unica de a reduce marile decalaje de dezvoltare care ne despart detarile industrializate, ea constituindu-se intr-un accelerator al proceselor de dezvoltare durabila la scara nationala, dar si la nivel global, fiind in acelasi timp si un instrument al bunei guvernari. De aceea, Strategia Nationala privitoare la Societatea Informationala, elaborata prin larga participare a specialistilor romani din diverse domenii, trebuie sa devina parte componenta a Strategiei de Dezvoltare Durabila. Societatea romana trebuie sa se structureze de aici inainte si ca o societate a cunoasterii. Cunoasterea, alaturi de munca, este cea mai eficienta arma impotriva saraciei.
Educatia si cultura sunt elemente-cheie ale cunoasterii, care determina calitatea si creativitatea capitalului uman, resursa care capata o tot mai mare pondere in ecuatia dezvoltarii. Sistemul educatiei nationale va avea de jucat un rol in crestere in perioada de timp pe care o luam in discutie. Trebuie sa oferim tinerilor, principalii beneficiari ai Strategiei, dar si constructorii viitoarei Romanii, sansele afirmarii oferite de o educatie publica de calitate, neIngradita de selectia prin bani. Ei trebuie sa stapaneasca ceea ce eu numesc generic cele patru limbaje: cel al limbii, culturii si civilizatiei romanesti, cel al societatii informationale, respectiv al calculatoarelor si informaticii, al mediilor electronice, cel al artelor, precum si cel putin doua limbi de circulatie mondiala.
In acelasi timp sa nu uitam ca bunurile culturale, ca bunuri simbolice, ocupa un loc tot mai important in Noua Economie, care este in mare masura o economie a bunurilor simbolice. Trebuie sa acordam atentia cuvenita valorificarii traditiilor si mostenirii culturale nationale, sa le includem in circuitul mondial de valori, sa le punem sa lucreze in folosul nostru.
In ce priveste o noua dezvoltare industriala, ea trebuie sa vizeze atat afirmarea unor industrii cu traditie in Romania si cu posibilitati de dezvoltare, pe baze moderne, cu productivitati superioare si eficienta, ca si dezvoltarea unor domenii de excelenta tehnologica, in concordanta cu evolutiile in plan global, generatoare de produse cu valoare adaugata mare, care sa creeze locuri de munca de inalta calificare.
Pentru Romania, agricultura este un domeniu strategic, vital. Ea trebuie sa se reintegreze in ansamblul economiei romanesti, sa depaseasca stadiul actual al unei productii destinate in proportie covarsitoare autoconsumului si nesemnificativ pentru piata interna si externa. Caile de redresare sunt cunoscute si ele deriva din practica si din tendintele existente in Uniunea Europeana si pe plan global. Indiferent de forma de proprietate sau de asociere, trebuie sa luam masuri radicale pentru rentabilizarea, cresterea eficientei si productivitatii agriculturii romanesti, pentru asigurarea consumului intern si a unor disponibilitati tot mai mari pentru export.
Avem la Indemana o serie de mecanisme specifice economiei de piata pentru crearea unor exploatatii agricole de tip industrial, viabile: asocierea, arenda, concesionarea, vanzarea-cumpararea de teren agricol. Viitorul este al agriculturii de tip industrial care, constienta de limitele si excesele trecutului, va promova tehnologii ecologice nedistructive pentru mediu. Satul romanesc trebuie sa se dezvolte si sa se modernizeze, printr-o diversificare a vietii economice si sociale, care sa-l ajute sa iasa dintr-o anumita forma de izolare, dictata de saracia locuitorilor lui.
Este evident ca, in viitor, evolutia fireasca a Romaniei este catre o economie a serviciilor, care trec insa intr-o faza noua, a complexitatii si cresterii lor calitative, a integrarii in concepte mai largi, legate in special de noile tehnologii informationale si comunicationale. De aceea, vom acorda, in corpul Strategiei, o atentie deosebita dezvoltarii serviciilor si, in context, sectorului turismului, care poate fi un motor al cresterii economice in plan local si regional, mai ales in zonele afectate de restructurarea industriala.
Turismul se structureaza tot mai mult ca o industrie globala si globalizanta, o industrie a viitorului, care genereaza locuri de munca intr-un ritm ridicat. Acest lucru ne obliga sa abordam serios dezvoltarea acestui domeniu, incepand cu diversificarea formelor de turism: cultural, balnear, agroturism, turism montan, diversificarea ofertelor de cazare: hoteluri, moteluri, pensiuni, gospodarii familiale, construirea unor parcuri tematice, punerea in valoare a unor obiective istorice etc. Astfel putem valorifica mestesuguri si produse traditionale, oferind un supliment de locuri de munca pentru locuitorii satelor romanesti, dar nu numai. in aceeasi ordine de idei, trebuie sa dezvoltam reteaua de scoli de arte si de meserii, pentru a asigura continuitatea pregatirii fortei de munca in domeniu.
Va trebui sa introducem elementele unei educatii pentru un turism civilizat, care sa protejeze natura si mostenirea culturala nationala.
In acest context, succesul dezvoltarii economice depinde esential de calitatea, realismul si adecvarea la realitate a politicilor industriale, agricole, comerciale a celor fiscale, de stabilitatea cadrului legal, de predictibilitatea mediului economic.
Ca o problema cu caracter general, pe termen mediu si lung, trebuie sa stea in atentia noastra folosirea concomitenta a celor trei motoare ale cresterii economice: consumul intern, exportul si noile tehnologii, in sens larg, amintind aici nu doar pe cele informatice, dar si biotehnologiile, chimia de sinteza fina, noi materiale si surse de energie, inteligenta artificiala; poate ar fi mai aproape de adevar daca am include toate acestea in economia cunoasterii.
Pana in acest moment, pentru cresterea economica am folosit drept motor exportul, si componenta investitionala a consumului intern. Ne indreptam spre o situatie pe care eu as numi-o periculoasa, pentru ca duce la accentuarea slabiciunii pietei interne. Sursa acestui pericol o reprezinta puterea de cumparare scazuta a cetatenilor Romaniei si numarul mic de persoane active ocupate in productie si in servicii.
Daca pana acum forta de munca ieftina era prezentata ca un avantaj competitiv al Romaniei, ne aflam in situatia in care puterea scazuta de cumparare risca sa devina o frana in calea cresterii economice. Sigur ca exista decalaje de productivitate intre angajatii romani si cei dintarile industrializate, dar ele nu justifica nici pe de parte ecartul urias intre venitul mediu din Romania, de circa 120 de dolari, si media din Uniunea Europeana, de circa 1200-1300 de euro.
Dezvoltarea pietei interne nu se poate face fara cresterea gradului de ocupare a fortei de munca, respectiv fara crearea permanenta de noi locuri de munca, in special in sectoare cu valoare adaugata mare, care genereaza venituri mai mari, si fara cresterea generala a puterii de cumparare.
Acest din urma lucru implica o crestere pe masura a productivitatii si eficientei muncii, scaderea costurilor de productie. folosirea rationala a resurselor materiale si financiare, introducerea progresului tehnic si tehnologic, pregatirea profesionala permanenta a fortei de munca.
Vom acorda o atentie speciala politicilor investitionale, incurajand reinvestirea profiturilor, promovarea investitiilor autohtone si straine, prin forme si facilitati diverse, gen zone libere, montane si defavorizate, parcuri tehnologice etc. De asemenea, va trebui sa valorificam oportunitatile oferite de cadrul Axei Dunarii - artera importanta de integrare transeuropeana, Delta Dunarii si muntii Carpati, prin promovarea unor proiecte complexe de dezvoltare economica, de promovare a turismului, de valorificare a cadrului natural si a virtutilor creatoare ale oamenilor - inclusiv mestesugurile si artizanatul.
Vom elabora politici si strategii sectoriale, plecand de la nevoile reale ale economiei romanesti, ale cetatenilor tarii. Aceste politici vor fi subordonate catorva obiective pe termen lung: obtinerea unei cresteri economice care sa se Inscrie permanent intr-o tendinta crescatoare, fara a mai repeta experienta perioadei 1990-2000, cand am avut nu variatii ale PIB in jurul unor valori pozitive, ci scaderi dramatice ale tuturor indicatorilor economici, urmate de recuperari mai mult sau mai putin sustinute, cu costuri economice si sociale exagerat de mari.
Al doilea obiectiv ar fi mentinerea permanenta a echilibrelor macroeconomice, considerate In dinamica lor. Acest obiectiv nu trebuie sa afecteze cresterea economica si nici sa introduca rigiditati In sistem, cum s-a mai Intamplat. Eu cred ca nu stabilitatea macroeconomica este cauza a bunei performante economice, ci invers. Daca economia romaneasca va fi eficienta si va fi asezata pe baze sanatoase, vom intruni conditiile macrostabilitatii economice.
Al treilea obiectiv este reducerea inflatiei si pastrarea ei la niveluri compatibile cu statutul de membru al Uniunii Europene.
Al patrulea obiectiv il reprezinta asigurarea stabilitatii si predictibilitatii monedei nationale, concomitent cu pregatirea introducerii euro, undeva, intre 2010 si 2015, cand va trebui sa indeplinim toate criteriile de convergenta.
Trebuie sa acordam o atentie sporita administrarii datoriei publice interne si externe a Romaniei, reducerii costurilor legate de ea.
In dimensiunea sa sociala, Strategia Dezvoltarii Durabile trebuie sa genereze cu prioritate un model social romanesc compatibil cu modelul social european, lucru care implica o crestere accentuata a solidaritatii nationale si sociale, a justitiei si echitatii sociale, combaterea eficienta a efectelor nocive ale polarizarii sociale excesive, ocuparea cat mai deplina a fortei de munca.
De altminteri, ocuparea fortei de munca va fi principala preocupare si a Uniunii Europene in viitor, iar Romania este cu atat mai interesata de subiect, cu cat realitatea in domeniu este cat se poate de cruda. Daca in 1989 aveam ocupate peste 10,5 milioane de persoane, acum nu mai avem decat 4,5 milioane, cu toate efectele negative care decurg de aici.
Nu ne incalzeste cu nimic faptul ca, in statistici, somajul este de numai circa 8%. Faptul ca oameni care nu au de lucru sau muncesc la negru nu sunt cuprinsi in statistici nu inseamna ca ei nu exista, nu au nevoi sau ca nu genereaza probleme.
Va fi greu sa se gaseasca solutii viabile pentru sistemele de pensii si de asigurari de sanatate, daca nu va creste numarul contributorilor la aceste sisteme si valoarea contributiei lor, ca urmare a unei cresteri a veniturilor si a puterii de cumparare.
Dezvoltarea durabila in plan social implica existenta unor servicii publice eficiente, gestionate in spiritul unei culturi a calitatii si performantei. Ele sunt un instrument esential al combaterii saraciei, al promovarii egalitatii sanselor, al formarii profesionale continue, al asigurarii egalitatii intre sexe, al luptei impotriva discriminarilor si excluderii. Serviciile publice permit accesul universal la educatie si sanatate, conditie de baza a existentei unei societati moderne.
Nu ar fi lipsit de interes ca, in cadrul elaborarii Strategiei, sa studiem oportunitatea inlocuirii unor taxe, impozite si contributii cu caracter social printr-o Contributie Sociala Generalizata, care sa ofere resurse pentru o acoperire universala cu servicii de sanatate, pentru un venit minim garantat si pentru un numar de prestatii sociale cu destinatie speciala.
O componenta a modelului nostru social trebuie sa fie reprezentata de punerea la punct a unor mecanisme riguroase, durabile de diminuare si eliminare a coruptiei, in toate formele de manifestare a acesteia. In aceasta privinta, consolidarea structurilor institutionale si a reglementarilor legale trebuie sa fie complementara cu schimbarea de mentalitati, manifestarea opiniei publice si responsabilitatea sociala in sens individual si colectiv. Terapia de soc impotriva coruptiei nu inseamna a lupta in salturi impotriva acesteia ci, dimpotriva, permanent si la cele mai inalte cote de exigenta. Avem nevoie de identificarea cazurilor de coruptie mai mare sau mai mica, precum si de asanarea si preventia legala si rapida a acesteia, de actiuni directe asupra cauzelor ei, indiferent de locul in care acestea apar.
Reglementarile legale anticoruptie trebuie sa functioneze sustenabil la toate verigile. Acest lucru nu-l poate realiza un singur om sau o singura institutie!
Ca si in alte domenii si in cel al combaterii coruptiei nu este eficient sa avem multiple reglementari stufoase care, in loc sa starpeasca faptele de coruptie, pot fi un adapost pentru ele. Asa cum alte obiective ale dezvoltarii durabile atarii presupun coeziune economica si sociala, comportamente si coduri etice, unanim acceptate si sprijinite, tot la fel si combaterea coruptiei are nevoie de o coeziune a membrilor societatii, ferm si consecvent tintita asupra fenomenelor de incalcare a legilor, inclusiv a celor ale bunului simt in materie de imbogatire si convietuire sociala. Este stiut ca, prin coruptie, se incurajeaza o serie de fenomene daunatoare dezvoltarii sociale durabile cum ar fi economia "speculativa", de "cazino", instabilitatea economica, excluderea sociala, poluarea mediului, dispret fata de munca cinstita si altele. Or, este clar ca o societate nu poate prospera sustenabil daca este subminata de astfel de fenomene.
Dimensiunea sociala a dezvoltarii durabile include si rolul important pe care il au politicile de promovare a "clasei de mijloc" ca element de echilibru economic si social, de lupta impotriva polarizarii sociale, de autoprotectie si protectie sociala. In acest sens, politica veniturilor si cea fiscala, desi in mod frecvent vizeaza doar palierul economic, reprezinta un instrument important de consolidare sociala a dezvoltarii durabile care presupune existenta echilibrului dinamic optim.
Asigurarea unui trai decent calitativ in crestere pentru fiecare membru al societatii noastre presupune o politica de impozitare si redistribuire a veniturilor, bazate pe criteriile concurentei loiale si echitatii intr-o economie de piata. In acest sens, criteriile echitatii si neutralitatii politicii fiscale capata o valoare operationala deosebita. Stabilirea nivelului optim al fiscalitatii reprezinta o problema dificila dar necesar a fi solutionata si testata practic.
Principiul progresivitatii impozitelor in Romania trebuie regandit, pe de o parte, pentru a se evita poveri fiscale opresive si, pe de alta, pentru a asigura o repartizare echitabila a acestor poveri, functie de venituri.
Pentru un mai bun echilibru socio-economic si o adecvare la realitatile noastre, este firesc ca grupele de contribuabili cu venituri foarte mari sa fie impozitati cu cote mai mari pentru ca, cel putin o parte din aceste venituri, au fost realizate si ca urmare a folosirii infrastructurii si bunurilor publice intr-o masura cu mult mai mare, comparativ cu cei care realizeaza venituri relativ scazute.
Pe de alta parte, pentru categoriile de contribuabili cu nivel scazut al veniturilor globale, impozitul uniform actual de 18% ar putea fi redus.
Relaxarea fiscalitatii presupune totodata restrangerea numarului excesiv de mare de taxe si impozite, cresterea deductibilitatilor pentru a stimula comportamente investitionale ale agentilor economici, diferentierea (diminuarea) impozitului pe profit, in functie de marimea profitului si de destinatia lui.
Dezvoltarea sociala sustenabila se bazeaza si pe buna cunoastere si apreciere a legilor productiei si consumului bunurilor publice, avand ca baza un parteneriat public - privat nu episodic, ci de lunga durata.
Politicile salariale au un mare impact social. Optim dimensionate, acestea pot contribui la stabilitatea si prosperitatea noastra. Sinecurile, salariile necorelate cu aportul individual, participarea la numeroase AGA si CA ale intreprinderilor din sectorul de stat sau cel privat care beneficiaza de asistenta si facilitatile acordate de stat trebuie sa fie atent analizate prin prisma efectelor nocive din punct de vedere economic si social.
Este util sa cunoastem si sa stabilim care sunt conflictele reale de interese si incompatibilitatile dintre functiile de demnitate publica ale unei persoane si implicarea acesteia cu posturi in structurile de conducere/decizionale ale intreprinderilor. In SUA, ca de altfel si n tarile UE, reglementarile in aceasta privinta sunt clare si menite sa previna sau sa diminueze coruptia, distorsionarea mecanismelor de piata concurentiala, sa inlature eventuale cauze ale subminarii durabilitatii dezvoltarii si pacii sociale, de catre grupuri minoritare de interese economice.
Dimensiunea ecologica, (de mediu) a dezvoltarii durabile practic a fost cea care din 1986, fiind pe o pozitie autonoma, s-a intensificat continuu si a declansat implicarea in sens intredisciplinar a celorlalte dimensiuni - economice si sociale.
Proiectul Strategiei Dezvoltarii Durabile pentru Romania, in primul rand, ar trebui sa defineasca termenul de eficienta ecologica la interfata cu eficienta economica si sociala. Este vorba de asa numita "eco-eficienta" care a castigat drept de cetate in stiintele economice si care se particularizeaza In toate celelalte sfere ale stiintei si practicii sociale. Ecologic, social si economic privind lucrurile, este daunator sa sacrificam natura, sa o spoliem si s-o epuizam pe termen lung, de dragul profitului imediat pe termen foarte scurt. O astfel de viziune ingusta nu se inscrie in rigorile a ceea ce numim management strategic si cooperare intergenerationala eficienta.
Datorita agravarii lor, importanta problemelor de mediu creste cu fiecare zi, motiv pentru care multi specialisti o considera prioritatea numarul unu, inaintea unor prioritati de natura economica si sociala. si cred ca, din mai multe puncte de vedere, aceasta ordine de prioritate este deplin justificata,tinand seama de functiile vitale pe care le indeplineste mediul pentru activitatile economice si sociale. Periclitarea echilibrelor ecologice da peste cap toate scarile de valori si, in cazuri limita, poate conduce la insasi distrugerea sistemelor economice si sociale.
Problematica vasta, cu caracter tot mai global pe care o ridica mediul, in prezent si in perspectiva, ne obliga sa construim strategii in corelare si in concordanta cu cele elaborate in altetari si la nivel mondial. Participarea si angajamentele Romaniei la conventiile, acordurile si intelegerile internationale privind mediul, preocuparile pe care le avem la nivel national in acest domeniu evidentiaza importanta crescanda acordata dezvoltarii durabile, din punct de vedere ecologic.
Cu toate acestea, nu sunt inca suficient de bine percepute amploarea in timp si spatiu a efectelor degradarii mediului asupra domeniilor economic si social, precum si marimea costurilor pe care le necesita mentinerea sau imbunatatirea calitatii acestuia. Legatura tot mai stransa dintre capitalul natural si cel antropic impune o analiza atenta a principalelor tendinte care se manifesta in stransa legatura cu fenomenele de sera, schimbarile climatice, reducerea biodiversitatii, toate acestea fiind complicate in ultimii ani de manifestarea fara precedent a actelor de terorism.
Profit de faptul ca in sala sunt prezenti si prefecti si reprezentanti ai societatii civile, ai comunitatilor locale, pentru a le reaminti ca spiritul gospodaresc este instrumentul cel mai ieftin si mai accesibil al protejarii mediului. Sa declansam o adevarata ofensiva nationala pentru reabilitarea spiritului gospodaresc, sub deviza "Pentru o Romanie curata". Reciclarea gunoaielor este o importanta sursa de mijloace financiare pentru colectivitati, o afacere de miliarde de dolari. Ne putem permite luxul ignorarii ei?
Trebuie sa apelam mai mult la parteneriatul public-privat, sa actualizam o serie de programe de dezvoltare in plan zonal, inclusiv prin intermediul structurilor generate de implementarea "Agendei 21".
Strategia dezvoltarii durabile presupune integrarea organica, multidisciplinara a obiectivelor, politicilor si masurilor din domeniul mediului in toate celelalte componente ale sale (economice, sociale si tehnologice). Este o problema care, in multe cazuri, voit sau nevoit, se abordeaza formal sau este ignorata.
Realizarea acestei integrari reclama profesionalism, comunicare si cooperare permanenta la toate nivelurile, inclusiv pentru nevoile de actualizare si modificare a strategiei.
O provocare cu care se confrunta strategia protectiei mediului Ii Romania este cea a discrepantei dintre volumul mare al nevoilor de finantare a investitiilor, al celorlalte cheltuieli necesare si resursele financiare modeste de care dispunem. De exemplu, preluarea aquis-ului comunitar de mediu, potrivit unor estimari, se ridica la circa 20 mld. USD, pana in anul 2020. Pentru a face fata unei astfel de provocari, nu ne ramane decat sa gasim solutii de aliniere cat mai riguroasa la cerinta de a produce cat mai mult si mai bun cu un consum cat mai redus de resurse naturale, umane si financiare. Desi multi considera ca acest lucru este aproape imposibil, printr-un efort inteligent si sustinut, ne vom putea incadra in cerinta respectiva.
Un sprijin substantial in acest sens il poate avea cercetarea stiintifica si progresul tehnologic, prin noi solutii mai eficiente de folosire a resurselor disponibile. Trebuie sa invatam sa anticipam si sa ne adaptam mai eficient si mai rapid la un mediu din ce in ce mai complex, in care numeroasele forte politice, economice, culturale, sociale si tehnologice se afla intr-o permanenta schimbare, interactiune si uneori coliziune.
Pentru aceasta, subliniez rolul pe care trebuie sa-l joace eco-eficienta care, in Romania, dispune inca de mari rezerve, avand in vedere ca la un dolar PIB in Romania reveneau 2,4 kg emisii de dioxid de carbon, in anul 2001, fata de 0,4 kg in Olanda, 0,3 kg in Franta si 0,6 in SUA. Cu tehnologii moderne putem reduce atat gradul de poluare cat si consumul de resurse.
Pe de alta parte, trebuie sa valorizam situatia care rezulta din faptul ca volumul emisiilor de CO2 pe locuitor, in Romania reprezinta doar 40,3% fata de cel din Olanda, 66,1% fata de cel din Franta si 21,5% din SUA. Aceasta inseamna ca, la nivel global, cel mai puternic impact poluator provine din parteatarilor dezvoltate. Pe de alta parte, promovandu-si propriile interese,tarile dezvoltate incearca sa-si protejeze resursele de mediu, prin transfer de industrii poluatoare in altetari sau prin import de materii prime naturale. Strategia dezvoltarii noastre durabile trebuie sa previna intrarea Romaniei in astfel de capcane.

Distinsi participanti,
Doamnelor si domnilor,

Dintr-o astfel de discutie, si cu trimitere directa la Strategie, nu putea sa lipseasca un subiect esential: rolul si locul statului In procesele dezvoltarii durabile.
Statul este un actor de neevitat si nici nu ar fi rational si productiv sa-l excludem din procesele care vor avea loc in viitor. Caracterul inevitabil al actiunii statului deriva din misiunile sale principale: de organizator al coeziunii sociale, de reglementare a functionarii pietelor libere, de corectare a esecurilor acestora in plan economic si social, de arbitru intre diferitii actori economici si sociali. In plus, statul furnizeaza o serie de servicii esentiale, din domenii precum siguranta nationala, apararea, combaterea criminalitatii, apararea vietii si a bunurilor persoanelor, servicii fara de care dezvoltarea ar fi de neconceput.
Definirea clara a domeniilor de competenta si a limitelor competentei statului este importanta pentru viitor. Evoluam catre un stat cu "geometrie variabila", interventionist in perioade de recesiune, pentru a sustine politici de crestere economica, si minimalist in perioadele de expansiune, cand sarcina sa este de a echilibra bugetele si de a resorbi deficitele din perioadele de recesiune.
Din punctul meu de vedere, alaturi de domeniile clasice ale competentei statului, dezvoltarea in plan regional este un domeniu important, in care statul va fi actor principal atat prin politici specifice, cat si prin organizarea administrativ-teritoriala, descentralizare, aplicarea principiului subsidiaritatii etc.
Un alt domeniu de actiune al statului il reprezinta problemele de mediu, care implica o tot mai larga cooperare transfrontaliera, armonizarea actiunilor cu o serie de alte state si de organisme regionale si internationale.
Strategia Dezvoltarii Durabile implica o noua generatie de reforme ale statului, ale economiei, ale spatiului politic, intarirea democratiei, integrarea unor noi valori, dar si consolidarea si imbogatirea identitatii nationale. La sfarsitul acestei perioade, vom ramane romani, cetateni ai unei structuri statale europene, in plina afirmare a identitatii si suveranitatii sale. Este vorba de evolutii complexe, care trebuie conduse cu fermitate si clarviziune, intr-un cadru consensual, prin contributia tuturor celor interesati.