Energia prezentului si a viitorului – de la dificultatile practicii la sansele unei viziuni strategice (II)
Data: 1-15 iunie 2010
(urmare din numarul trecut)
Continuam, in numarul de fata, publicarea principalelor idei continute in Raportul referitor la Romania si securitatea energetica europeana, dat recent publicitatii de Centrul Roman de Politici Europene (CRPE). Precizam ca autorul raportului, Robert Uzuna (foto alaturat), este expert afiliat al CRPE. A absolvit, in 2008, un master la Universitatea Cambridge din Centrul pentru Studii Internationale. În perioada 2007 – 2008, a facut parte din comitetul executiv al Cambridge University Energy Network. Între 2006 – 2007 a fost fellow (cercetator) la Edmund A. Walsh School of Foreign Service din Universitatea Georgetown, Washington DC, in aceasta perioada devenind cofondator al Energia Georgetown. Este diplomat la Ministerul Afacerilor Externe. Acest Raport face parte din proiectul Romania activa in dezbaterile europene, derulat de CRPE. Precizam ca Raportul (al carui continut integral poate fi consultat pe site-ul www.crpe.ro) nu reprezinta punctul de vedere al redactiei; documentul contine opinia personala a autorului si nu implica, ca intreg sau partial, punctul de vedere al organizatiilor si institutiilor al caror membru este.
Alternativele Europei
Potrivit Raportului, in UE, dependenta de importurile de gaz este de asteptat sa creasca de la 57 la suta la 84 la suta pina in 2030, iar gazele naturale vor fi in continuare utilizate pe scara larga in majoritatea sectoarelor. Piata gazelor naturale, prin specificul dat de contractele incheiate pe termen lung (datorita configuratiei infrastructurii de aprovizionare, bazata in principal pe conducte), este mai putin flexibila la elementul pret decit piata petrolului. Prin urmare, dependenta de gazele naturale este o tema mai sensibila politic si deci cea mai mult abordata din perspectiva securitatii energetice.
Din anii `90, UE a reusit sa-si diversifice semnificativ sursele de aprovizionare cu gaz: Norvegia, Algeria, Nigeria si Orientul Mijlociu sunt responsabile de cresterea cu peste 80 la suta a importurilor, in timp ce cota Rusiei din totalul de importuri de gaze a scazut de la 75 la suta in 1990 la putin peste 40 la suta in 2008. Problema, insa, rezida in diferentierea foarte mare a gradului de dependenta de Rusia: de la 100 la suta din consumul intern brut de gaze pentru Estonia, Finlanda, Letonia, Lituania, Slovacia si intre 60 – 95 la suta pentru Bulgaria, Grecia, Cehia, Austria si Ungaria, pina la 0 la suta in Portugalia si Spania.
În cazul petrolului, retelele de conducte construite in perioada ex-sovietica inca mai ofera o influenta semnificativa pentru Rusia in raport cu tarile din Est. În cazul gazelor naturale, considerentele economice si geografice fac imposibila pentru Europa Centrala si de Est (ECE) reducerea semnificativa a dependentei strategice de gazul rusesc. Avind in vedere perspectivele geopolitice actuale, Rusia inca pare o sursa mai sigura decit Caucazul si bazinul Marii Caspice.
Se poate afirma ca obiectivele majore ale institutiilor europene in domeniul energiei ar putea fi circumscrise urmatoarelor elemente:
? continuarea dezvoltarii pietei interne a energiei pe masura ce este imbunatatita transparenta acesteia;
? asigurarea aprovizionarii cu energie si resurse de energie primara pentru UE (de exemplu, reducerea dependentei statelor membre de importurile de gaz din Rusia, precum si din alte surse clasice de energie);
? cresterea eficientei energetice, crearea de retele trans-europene de transport al energiei, diversificarea surselor de energie concomitent cu dezvoltarea de surse de energie regenerabile.
Solutii pentru reducerea dependentei
Cooperarea internationala poate juca un rol major in compensarea impactului nefavorabil al dependentei energetice. De asemenea, trebuie „facuta ordine“ in propria casa, printr-o mai buna interconectare a pietelor regionale si nationale. Ultimul pas, dar nu mai putin important, ar putea fi continuarea dezvoltarii si institutionalizarea legaturilor cu cei mai mari furnizori ai Europei. Cu toate acestea, pe termen scurt si mediu, se pare ca solutia pentru a reduce dependenta europeana consta in diversificarea tarilor furnizoare si a rutelor (si tarilor) de tranzit, impreuna cu cresterea fluxurilor si a capacitatilor de stocare.
Importurile de gaze din Rusia reprezinta 26 la suta din consumul UE si 40 la suta din gazele consumate de gospodarii si intreprinderi. În Europa Centrala si de Est, gazele rusesti acopera 87 la suta din totalul importurilor si 60 la suta din consum. Dependenta de Rusia inseamna dependenta de Gazprom. Grupul Gazprom detine cea mai mare rezerva de gaze naturale din lume, estimata la 33,1 mii de miliarde metri cubi si realizeaza 17 la suta din productia de gaze la nivel mondial, cu o capacitate de productie, in 2008, de 549,7 miliarde metri cubi.
Care sunt alternativele Europei Centrale si de Est?
Raportul sustine ca diplomatia energetica a tarilor din Est trebuie sa ia in calcul si resurse de alta provenienta decit cea ruseasca. O zona de interes este cea caspica si studiul prezinta proiectele europene legate de aceasta regiune, dintre care cel mai important este gazoductul Nabucco.
Nabucco presupune construirea unei conducte de gaz care sa conecteze Turcia cu Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria, cu o lungime totala de 3296 km. Capacitatea ei initiala va fi de 8 miliarde metri cubi pe an, cu o capacitate planificata pentru anul 2020 de 31 miliarde metri cubi pe an. Cu 460 km, sectiunea romaneasca este a doua ca lungime dupa cea turceasca, care masoara aproape 2000 km (punctul de plecare fiind Ahiboz, linga Ankara). Urmeaza Bulgaria, cu 400 km, apoi Ungaria, cu 390 km, si Austria, cu 40 km, care duc la nodul gazeifer de la Baumgarten.
Nabucco este foarte important pentru securitatea energetica a Romaniei, contribuind la diversificarea atit a surselor, cit si a rutelor de aprovizionare. Este un proiect european prioritar, recunoscut explicit ca atare de catre Comisie si Consiliul European, eligibil pentru finantare in cadrul Planului European de Relansare si sustinut de patru state membre UE si prestigioase companii vest-europene, precum RWE si OMV. Avantajul sau din punct de vedere al constructiei vine din sectoarele terestre, mai ieftine decit cele submarine, facindu-l astfel un proiect competitiv din punct de vedere al costurilor. De asemenea, date fiind tendintele de consum, va juca un rol perfect in a rezolva nevoile in crestere ale Romaniei si ale UE.
Dezavantaje/puncte slabe:
? Ofensiva chineza din Asia Centrala, combinata cu strategia Rusiei de a-si mentine controlul asupra regiunii si cu dinamica regionala a Caucazului de Sud ar putea influenta proiectul in mod negativ, cel mai rau scenariu fiind un esec total al proiectului strategic general;
? Romania nu este scutita in niciun fel de problemele nerezolvate ale proiectului, dintre care identificarea surselor de aprovizionare ramine principala. Dupa cinci ani de sustinere puternica si continua, incluzind un moment in care a ramas singurul sustinator vocal al proiectului, Romania nu isi poate permite aminarea lui pina la un stadiu in care va deveni mai putin fezabil din punct de vedere economic;
? Asa cum s-a vazut, Turkmenistan pare a fi cheia Nabucco. Asadar, un potential risc il reprezinta evolutia conductei pre-caspice Turkmenistan – Kazahstan – Rusia, care va transporta gaz turkmen in Rusia. În acelasi timp, delimitarea frontierelor maritime in Marea Caspica continua sa pericliteze implicarea Turkmenistanului in proiect;
? Implicarea statelor partenere in proiecte diferite, concurente (precum South Stream) si evolutia inregistrata de sistemul de conducte ITGI, proiectat pentru a folosi si gaz azer;
? Finantarea proiectului: in timp ce 70 la suta va fi obtinut prin credite ale Nabucco Gas pipeline International GmbH, restul de 30 la suta va trebui obtinut prin surse proprii. Data fiind situatia economica si bugetara din unele tari partenere (Romania, Bulgaria si Ungaria sufera de aproape aceleasi simptome), o astfel de investitie va reprezenta o noua povara pentru finantele guvernamentale si va face companiile initial interesate mai putin dornice sa investeasca.
Pentru Nabucco, 2010 va fi un an crucial. Decizia finala de investitie trebuie luata pina la sfirsitul anului, reprezentind cel mai important pas din dezvoltarea proiectului. Nu este inca prea tirziu ca Rusia sa intervina decisiv, asa cum a mai facut-o recent, pentru a inversa o decizie a unui stat membru UE (sau cel putin pentru a-l determina sa amine desfasurarea pasilor de implementare a proiectului) sau pentru a veni brusc cu o oferta imposibil de refuzat pentru Azerbaidjan (care ar bloca demararea efectiva a proiectului).
Este analizat apoi si proiectul South Stream, precum si pozitia Romaniei fata de acesta. South Stream nu este asociat conceptului de Coridor Sudic si nu reprezinta o alternativa reala la Nabucco, insa raportul recomanda mentinerea interesului pentru acesta din urma.
Romania si South Stream
La 30 septembrie 2009, la Moscova, reprezentantii companiilor romanesti Transgaz si Romgaz s-au intilnit cu cei ai Gazprom si au semnat un Protocol privind necesitatea de a consemna interesul ambelor parti pentru analiza fezabilitatii si a oportunitatii economice a unui sector romanesc in South Stream. În acest Protocol, Gazprom a prezentat informatii actualizate privind stadiul de dezvoltare a proiectului si si-a exprimat intentia de a analiza optiunea ca South Stream sa traverseze Romania prin sectorul maritim. Partea romaneasca si-a exprimat interesul de a participa la analiza acestei rute alternative si a oferit asistenta in furnizarea datelor necesare pentru partea rusa.
Pe 17 februarie 2010, cu ocazia vizitei unei delegatii Gazprom la Bucuresti, cele doua parti au discutat o eventuala viitoare implicare a Romaniei in proiectul South Stream, partea romaneasca oferind delegatiei ruse o parte din datele solicitate anterior, necesare pentru finalizarea studiului de fezabilitate a proiectului.
Desi aceste intilniri nu au trecut mai departe de o usoara tatonare a unei potentiale discutii mai ample, sunt voci care sustin ca Romania, daca actioneaza intelept, are sansa de a deveni cel mai mare depozitar strategic de gaz din regiune, un proiect care nu este viabil fara luarea in considerare a gazului rusesc.
*
Urmatoarea sectiune a raportului prezinta celelalte optiuni ale Romaniei, cu avantajele si punctele slabe ale acestora.
Celelalte optiuni ale tarii noastre
White Stream
Cu o capacitate proiectata de 8 miliarde metri cubi, acest proiect presupune constructia unei conducte de gaz ce va conecta Georgia de Romania. Momentan, trei optiuni sunt analizate: 1. O legatura directa intre Romania si Georgia – desi cea preferata, ea implica dificultati tehnice si costuri majore; 2. Georgia – Ucraina (peninsula Crimeea) – Romania; 3. Georgia – Ucraina – Polonia – Lituania, ca o varianta a celei de-a doua.
Darea in functiune nu va avea loc inainte de 2015, iar capacitatea maxima proiectata ar putea atinge 32 miliarde metri cubi, in functie de sursele de aprovizionare luate in calcul in faze diferite de realizare a proiectului: 8 miliarde metri cubi daca sursa este Azerbaidjan, +8 miliarde metri cubi cu contributia Kazahstanului, iar in cele din urma +16 miliarde metri cubi daca se iau in considerare atit Kazahstanul, cit si Turkmenistanul.
Acest proiect este sustinut de UE, fiind parte din politica promovata de catre Comisia Europena, de diversificare a rutelor de transport si aprovizionare, si este parte componenta a conceptului Coridorului Sudului, impreuna cu Nabucco, ITGI, TAP. Prin programele TEN-E 2007/2008 si 2009, UE a finantat studiile de prefezabilitate, care trebuie continuate.
Desi prezinta avantaje din punctul de vedere al cresterii securitatii energetice si al diminuarii dependentei fata de un singur furnizor, White Stream are si unele inconveniente: situatia instabila din Georgia, costurile mari ale sectiunilor submarine, lipsa studiilor de fezabilitate tehnice si financiare, sursele nesigure de aprovizionare (fara securizarea unei rute de transport, nu se exploreaza).
White Stream 2 – Interconectarea Azerbaidjan – Georgia – Romania (AGRI)
Acest proiect, evaluat intre 4 si 6 miliarde euro, presupune construirea unei conducte care sa aduca gaz din Azerbaidjan pina in portul georgian Batumi, construirea unui sistem de terminale pentru gaz lichefiat la Batumi si Constanta, gazul urmind a fi transportat pe vase specializate ce vor traversa Marea Neagra. Odata ajuns la Constanta, gazul va fi pompat prin retele deja existente, mai departe catre alte state membre UE. Ministrul roman al Economiei a declarat recent ca acest proiect este complementar lui Nabucco, care ramine prioritar. Cele trei tari au purtat negocieri care s-au finalizat, pe 13 aprilie 2010, prin semnarea unui Memorandum de Întelegere privind finalizarea proiectului.
Dintre potentialele dezavantaje, se pot mentiona costul mare al proiectului, situatia de securitate din Georgia, nesiguranta surselor de aprovizionare si faptul ca transportul gazului natural lichefiat sub 2000 km nu este viabil din punct de vedere economic, desi acest lucru este dezbatut intre specialisti.
Cu toate acestea, datorita unei noi tehnologii care permite comprimarea gazului direct pe nava de transport, factorul cost poate deveni un avantaj pentru proiect, mai ales datorita faptului ca aceasta optiune devine mai ieftina decit varianta submarina (White Stream). Relevant este ca USTDA (US Trade and Development Agency) a fost de acord sa finanteze un studiu de fezabilitate pentru acest proiect. În ciuda acestor evolutii, proiectul este doar in stadiul incipient.
Interconectorii regionali
Fiind sustinuta de deciziile UE la nivel inalt, ideea de a construi interconectori regionali intre statele membre UE (pentru a asigura un flux constant de gaz in cazul unei perturbari majore dinspre Est) a fost considerata de multi ca o optiune fireasca, fiind imbratisata si de Romania. Asadar, impreuna cu Ungaria si Bulgaria, Romania a inceput sa lucreze la o retea inelara de interconectari bilaterale.
Întrebarea care se pune este: ce sursa de gaz va folosi aceasta facilitate? Va fi gazul depozitat ca rezerva strategica de catre fiecare din aceste tari sau ar trebui ca cea mai bogata tara in resurse de gaz natural (in acest caz, Romania) sa pompeze in sistem in mod constant (pentru a-l mentine la functionarea sa normala) propria sa resursa naturala? Acest lucru ar insemna, din punctul de vedere al standardelor de securitate, punerea in pericol a viitorului rezervelor strategice proprii ale Romaniei, compuse intocmai din gazul natural aflat in sol.
Asii nefolositi din mineca Romaniei
?ara noastra, ca principal depozitar de gaz la nivel regional
În prezent, prin Romgaz (companie de stat), Romania are o capacitate de depozitare de 3 miliarde metri cubi, impartita in sase depozite, in timp ce alte doua depozite sunt detinute impreuna cu alte companii. Pina recent, Romgaz intentiona sa isi modernizeze depozitele de gaz numai prin mijloace proprii, refuzind orice cooperare cu Gazprom pe motivul ca participarea companiei ruse ar implica impartirea profitului generat mai tirziu de aceste depozite.
Cu toate acestea, o idee interesanta este construirea unui nou depozit de gaz natural la Margineni, in judetul Neamt. Aceasta idee este veche de peste 10 ani, iar proiectul initial prevedea ca 2,6 miliarde metri cubi sa fie stocati in fostele puturi de extragere, dupa terminarea constructiei. Proiectul prevedea o evolutie in doua etape: mai intii, o capacitate de 600 milioane metri cubi ar asigura necesarul pentru Moldova; apoi, printr-o sporire a capacitatii de pina la 2 miliarde metri cubi, care ar depinde de incheierea unor acorduri internationale privind alimentarea si stocarea unei cantitati atit de mari, ar aparea ca piete tinta nu numai Moldova, ci si alti clienti internationali. La nivelul anului 2006, investitia era estimata sa coste 258 milioane euro. O solutie viabila pentru alimentarea acestui depozit ar fi tocmai Gazprom, prin continuarea actualei conducte Cernauti – Siret. Este suficient sa spunem ca o astfel de alianta ar avea potentialul, asa cum s-a aratat anterior, sa transforme Romania intr-un centru regional de stocare de gaz, cu toate implicatiile pozitive ale unui astfel de statut.
Exista deja proiecte similare ale Gazprom in regiune. La 5 februarie 2010, Gazprom a semnat un acord cu Srbijagas (cu o distributie de 51 la suta – 49 la suta a actiunilor) privind realizarea in comun a unei companii ce va construi un depozit subteran de gaz, conectat cu viitorul proiect South Stream.
Resursele din platforma continentala a Marii Negre
Teritoriul obtinut de Romania ca urmare a deciziei Curtii Internationale de Justitie, din 3 februarie 2009, in urma disputei cu Ucraina, permite Bucurestiului sa exploateze resursele existente in zona nou obtinuta a platformei continentale a Marii Negre in suprafata de 9700 kilometri patrati. Conform Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, evaluarile preliminare maximale mentioneaza existenta a aproximativ 70 miliarde metri cubi de gaz natural si a 12 milioane tone (85 milioane barili) de petrol. Pentru un pret de import de 450 USD/mia de metri cubi, cele 70 miliarde metri cubi de gaz natural valoreaza 31,5 miliarde USD, iar pentru un pret de 80 USD/barilul, rezervele de petrol valoreaza 6,8 miliarde USD. Cel mai important element este insa faptul ca rezervele estimate au o influenta strategica asupra securitatii Romaniei. Avind in vedere ca tara noastra importa aproximativ 5,2 miliarde metri cubi de gaz natural anual – aproape o treime din nevoile totale anuale – rezervele estimate (la ratele actuale de productie si consum) ar putea insemna mai mult de 18 ani de independenta fata de importurile de gaz.
Cablul electric submarin Constanta – Istanbul
Desi momentan nu poate fi considerat un proiect de securitate energetica din punctul de vedere al Romaniei, are totusi potentialul de a deveni un astfel de proiect intr-un orizont mai lung de timp. Ideea este de mult timp pe agenda bilaterala romano-turca. Fiind un subiect de interes pentru investitorii suedezi, viabilitatea sa va fi facilitata de intrarea in productie a ultimelor doua reactoare ale centralei nucleare de la Cernavoda. Relevanta proiectului va trebui reanalizata tocmai in contextul in care Turcia va incepe constructia primei sale centrale nucleare, cu ajutor rusesc.
(Continuare in numarul viitor)