Masa rotunda: Ingineria secolului XXI

In anul 2008, Patricia D. Galloway, doctor in stiinte si inginer diplomat american, a publicat cartea The 21st Century Engineer. A Proposal for Engineering Education Reform. Lucrarea a fost imediat tradusa si publicata de Editura AGIR sub titlul Inginerul secolului 21. Reformarea educatiei in domeniul ingineriei, cu o prefata scrisa de prof. dr. ing. Mihai Mihaita, presedintele AGIR.
Temele fundamentale ale lucrarii au constituit subiectul unei mese rotunde organizate la sediul central al AGIR, la care au participat personalitati marcante atit din domeniul invatamintului ingineresc, cit si din partea beneficiarilor „produselor“ educatiei, mari societati comerciale sau institute de cercetare.
La inceputul discutiilor, prof. dr. ing. Florin Tanasescu, secretar general al Academiei de ?tiinte Tehnice din Romania (ASTR), a subliniat ca experientele din domeniu difera de la o tara la alta. Astfel, de exemplu, desi pe plan mondial cererea de ingineri este mai mare decit oferta, la noi situatia este inversa. Citind cifrele oficiale din Anuarul statistic (2007 – 2008), vorbitorul a remarcat faptul ca, dintre cei aproximativ 981 000 de studenti admisi in invatamintul superior (52 la suta la invatamintul de stat si 48 la suta la invatamintul particular) numai 128 000 aleg ingineria, iar, dintre acestia, termina studiile aproximativ 23 000. Atractivitatea studiilor ingineresti a devenit, deci, extrem de redusa, fapt ce determina nu numai numarul mic de absolventi, ci si o calitate a pregatirii lor sub nivelul exigentelor actuale. Aceasta idee a fost sustinuta si de prof. Napoleon Antonescu, vicepresedintele Consiliul National pentru Finantarea Invatamintului Superior, care a aratat ca procentajul de absolvire a studentilor la inginerie este redus intrucit multi tineri sunt, astazi, atrasi de profesii din alte domenii (economic, social), unde studiile sunt relativ mai simple, iar gasirea unui loc de munca este mai usoara. Pe de alta parte, globalizarea a condus la o mobilitate extraordinara a inginerilor in ambele sensuri (de exemplu, la Universitatea Petrol – Gaze din Ploiesti au studiat peste 4000 de studenti straini, iar peste 10 000 de absolventi romani ai acestei institutii lucreaza astazi in strainatate).
Prof. dr. ing. Ecaterina Andronescu, rector al Universitatii Politehnica din Bucuresti, fost ministru al Educatiei, a apreciat ca, in prezent, nu exista un sistem de dimensionare a numarului de studenti, iar in ultimul timp s-a remarcat o deschidere spre inginerie a multor domenii (bancar, audit, asigurari etc.). In acelasi timp, se cer relevate caracterul excesiv teoretic al invatamintului si o majora deficienta practica. In secolul XX, dezvoltarea societatii a fost bazata, in foarte mare masura, pe resurse; in secolul XXI, este determinata de „cantitatea“ de creativitate. Trebuie stabilit ce tip de inginer trebuie pregatit: cu o instruire fundamentala ampla sau cu o capacitate rapida de adaptare la piata muncii? Pe de alta parte, evolutia rapida a stiintei si tehnologiei reclama revenirea la scoala dupa fiecare 3 – 5 ani, conform pregatirii continue.
Odata cu integrarea in Uniunea Europeana, conceptia profesorilor se cere schimbata, a sustinut prof. dr. ing. Ioan Curtu, presedintele Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamintul Superior (ARACIS). Absolventii trebuie sa primeasca o diploma de euroingineri, iar pentru aceasta au nevoie de europrofesori. Competentele unui inginer al viitorului pot fi sintetizate – potrivit domniei sale – intr-un decalog, pe care-l publicam in aceasta pagina.
Totodata, angajatorii inginerilor le cer acestora sa posede, in primul rind, capacitate de inovare permanenta. Ing. Constantin Stroe, vicepresedinte al companiei Dacia, subliniaza ca orice piesa poate fi continuu imbunatatita, unicul stapin acceptat fiind piata, iar singurul dictator, legea. Dacia, care astazi produce 1460 de automobile pe zi, se mindreste cu faptul ca, de exemplu, 60 la suta din componenta modelului Duster este conceptie originala, a inginerilor romani. Pentru aceasta, compania are o politica agresiva de racolare a celor mai buni absolventi in intimpinarea carora vine cu oferte inca din anul 2 – 3 de studii, oferind suport (inclusiv material) pentru ei.
In domeniul cercetarii, insa, dupa cum a aratat dr. Nicolae Zamfir, director general al Institutului National pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia Hulubei, se remarca o slaba colaborare intre cercetatorii stiintifici si ingineri. O buna parte dintre tineri a plecat in strainatate, iar salariile din institutele romanesti nu sunt competitive. In acest context, insusi dialogul cercetator – inginer se desfasoara cu dificultate.
Masa rotunda nu si-a propus sa emita „sentinte“ si nici sa traga concluzii definitive. Dar, a reusit sa scoata la iveala citeva dintre numeroasele probleme care ii preocupa pe inginerii romani din timpurile noastre. Prin organizatiile profesionale, se impune ca acestia sa-si ia in serios rolul in politica publica, sa aiba o influenta pozitiva in modelarea acesteia, in rezolvarea problemelor administrative si guvernamentale actuale si de perspectiva.
AGIR invita pe toti membrii, pe toti inginerii sa participe la aceste dezbateri si sa-si aduca o contributie concreta la ridicarea prestigiului profesional, public si social al acestei profesii. Orice opinii, propuneri, demersuri in acest sens pot fi remise AGIR la adresa de e-mail: office@agir.ro. Cele mai valoroase contributii vor fi publicate in Univers ingineresc si toate vor fi evaluate si sintetizate intr-un document destinat autoritatilor competente.
Academia Romana anunta cu profunda intristare ca, la 29 mai 2010, s-a stins din viata acad. Mihai Draganescu, presedintele Sectiei de ?tiinta si Tehnologia Informatiei a Academiei Romane.
Nascut in anul 1929, acad. Mihai Draganescu a absolvit Institutul Politehnic din Bucuresti, in 1957, iar in 1974 si-a luat doctoratul, an in care a fost ales membru corespondent al Academiei Romane. A urmat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent la profesor si profesor consultant, fiind, intre 1962 – 1966, prodecan si decan al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii a Universitatii Politehnica din Bucuresti. Prin intreaga sa activitate didactica si stiintifica este considerat ca intemeietor al scolii romanesti de dispozitive si microelectronica. Dintre contributiile sale originale, mentionam pe cele din domeniul tuburilor electronice, al teoriei oscilatiilor nelineare din circuitele electronice, al teoriei dispozitivelor semiconductoare ale tranzistorilor; de asemenea, a introdus concepte si discipline noi, originale, precum electronica functionala. Toate aceste rezultate, inscrise in istoria stiintei romanesti, au fost publicate in mai multe volume, studii si articole si, impreuna cu activitatea manageriala, au contribuit la dezvoltarea cercetarii si industriei microelectronice in Romania. De-a lungul anilor, acad. Mihai Draganescu a indeplinit mai multe functii importante, intre care le amintim pe cele de vicepresedinte al Consiliului National pentru ?tiinta si Tehnologie, director general al Institutului Central pentru Conducere si Informatica, viceprim-ministru in Guvernul instalat dupa decembrie 1989, presedinte al Academiei Romane, ambasador al Romaniei in Belgia. Valoarea exceptionala a contributiilor sale stiintifice este atestata si de faptul ca a fost distins cu mai multe premii, decoratii, alte distinctii si a fost ales ca membru al unor prestigioase societati stiintifice din tara si de peste hotare.
Numele acad. Mihai Draganescu este asociat si cu procesul de renastere a Academiei Romane, odata cu elaborarea, in timpul cind a fost viceprim-ministru al Guvernului, a Decretului nr. 4 din 5 ianuarie 1990, privind organizarea si functionarea celui mai inalt for de stiinta si cultura din tara noastra, pe care l-a condus pina in anul 1994. Între numeroasele initiative adoptate pentru a reda Academiei Romane statutul national de odinioara se inscrie reabilitarea membrilor Academiei Romane exclusi in 1948, readucerea institutelor de cercetarea la Academia Romana si infiintarea unor noi sectii, initiativa editarii revistei Academica, la care va ramine pentru totdeauna director fondator s.a. Preocuparile stiintifice s-au completat armonios si au fost incununate cu acelea de filozofie a stiintei, concretizindu-se in elaborarea unui sistem original, structural-fenomenologic, prezentat in Ortofizica si in alte numeroase lucrari si articole bine primite in diferite reviste de specialitate si de cultura din tara si din strainatate.