Nevoia de modele Minti luminate genereaza mai multa energie
Data: 1-15 iunie 2011
Se implinesc, in 2011, numerosi ani „rotunzi“ de la premiere energetice romanesti, adevarate repere pe un drum in care vocatia stiintifica si spiritul civic s-au intalnit pentru a da tarii mai multa lumina. Nu este o metafora apelul la notiunea de „minti luminate“ atunci cand ne referim la „lumina“ care a adus in casele, in viata inaintasilor acel plus de civilizatie, de confort strict necesar pentru a se racorda la standardele lumii moderne.
O prima aniversare - pe care nu ezitam s-o numim memorabila - vizeaza implinirea a 60 de ani de la lansarea celui dintai Plan de electrificare a tarii. Este vorba despre anul 1951, un an dificil din foarte multe unghiuri de vedere, mai ales in privinta efectelor regimului totalitar asupra drepturilor cetatenesti, insa nu putem sa evaluam datele istoriei doar in negru sau in alb. Faptul de necontestat este acela ca doua mari personalitati stiintifice, Dimitrie Leonida si Dorin Pavel, a caror valoare nu a fost contestata de nimeni, si-au pus pecetea lor creatoare, inovativa asupra unui plan realist, menit sa puna bazele economice si tehnice ale oricarei societati contemporane orientate spre fructificarea creatiei stiintifice. Chiar daca respectivul plan a fost prezentat, in epoca, intr-o maniera partizan-doctrinara, esential este efectul, si anume ca in doua decenii, marcate si ele de multe tare ale regimului de atunci, Romania a ajuns sa produca de peste 17 ori mai multa energie electrica: de la 2 milioane MWh in 1951 la 35 milioane MWh in 1971. Este interesant de remarcat ca, in 1951, planul de electrificare a inceput sa fie realizat prin deschiderea santierului de la Bicaz, iar in 1971 a fost conectat la sistemul energetic national cel de-al treilea agregat de la Portile de Fier 1.
Trebuie sa reamintim ca ambele obiective hidroenergetice - emblematice pentru progresele inregistrate in domeniu - au fost incluse ca punct de pornire si, respectiv, ca punct terminus in procesul de electrificare a tarii, prevazut in planul din 1951. Prin urmare, avem toate temeiurile ca intre aceste doua momente sa situam ceea ce a reprezentat gandirea vizionara a titanilor stiintei si tehnicii romanesti, Dimitrie Leonida si Dorin Pavel.
Despre ceea ce au conceput si realizat s-au scris numeroase tomuri, iar o sinteza a biografiilor lor ar omite, inevitabil, multe aspecte de cel mai mare interes. Dar, dat fiind titlul rubricii de fata, ne vom rezuma la cateva trasaturi care indreptatesc un raspuns concret, faptic, la nevoia de modele. Avem in vedere, inainte de toate, raportul dintre continuitate si inovare. Ambii oameni de stiinta si, deopotriva, practicieni, au ajuns la inaltul lor nivel de afirmare profesionala prin parcurgerea, pas cu pas, a unor etape definitorii pentru orice personalitate autentica, si anume continuarea unor traditii valoroase cu realizari prin care fiecare, in modul sau specific, a raspuns unor comandamente nationale.
Dimitrie Leonida a venit in grupul care a conceput primul Plan de electrificare a tarii cu un „bagaj“ impresionant, de la conducerea santierului termocentralei de la Grozavesti, una dintre cele mai reprezentative la inceputul secolului XX si si-a incununat opera prin ceea ce a reprezentat - asa cum am mai precizat - primul mare obiectiv al planului din 1951, si anume hidrocentrala de la Bicaz. Profesorul Dorin Pavel a lucrat - la randul sau - pe numeroase santiere, in special la mari baraje pe care el insusi le-a conceput si, apoi, le-a proiectat, impreuna cu puternice colective din institutele de profil. Practic, aproape toate bazinele hidrografice ale tarii s-au aflat in vizorul sau, ceea ce i-a permis, inca din ultimii ani interbelici, sa-si formeze o imagine globala asupra potentialului energetic al tarii. In acelasi timp, a anticipat si, in continuare, a contribuit esential la realizarea unor obiective in centrul Transilvaniei, in Banat, in zona Capitalei si, tot ca o incununare a acestei prolifice activitati, a participat la realizarea cascadei de hidrocentrale de pe Bistrita, cu punctul forte Bicaz.
„Istoria“ Planului de electrificare a Romaniei nu incepe cu momentele evocate, ci in perioada interbelica, si a continuat cu o etapa decisiva in 1946, cand - cum se spune - s-au pus cap la cap elementele componente. Apoi, a fost prezentat spre dezbatere si finisare Academiei Romane, sectiilor ei de profil.
Respectivul plan s-a bazat pe o conceptie larga, moderna, care a inclus construirea de hidrocentrale, amenajarea cursurilor de apa, inclusiv pentru irigare, piscicultura si combaterea eroziunii solului, dezvoltarea cailor navigabile interioare, ridicarea de termocentrale in bazinele miniere, proiectarea si realizarea complexelor retele de transport, ca si construirea de entitati industriale pentru producerea echipamentelor energetice. Este un exemplu de viziune strategica de anvergura, o expresie practica a apelului la abordari sistemice.
Nu tot ceea ce au conceput Dimitrie Leonida si Dorin Pavel s-a realizat, nici in limitele temporale prevazute de planul din 1951 si nici dupa aceea. Ba mai mult, s-au operat derogari inadmisibile, sub influenta factorului politic, ceea ce a dus sistemul energetic in situatia din prezent, cand se zbate intr-o criza puternica tocmai din cauza abandonarii viziunii strategice evocate.
Niciun plan sau strategie din perioada postdecembrista nu s-a bazat, intr-o masura suficienta, pe ceea ce au conceput Leonida si Pavel, ca si numerosii lor discipoli. In acest fel, s-a irosit un timp pretios si, totodata, s-au agravat starile de fapt rezultate din amintitele derogari.
Cu toate acestea, lectia reprezentata de mostenirea stiintifica si tehnica a marilor ingineri Dimitrie Leonida si Dorin Pavel nu si-a pierdut cu nimic din valoarea ei intrinseca si din „stralucirile“ proprii ale unor minti luminate. De regula, cand se vorbeste despre „cei care au fost“ (expresia ii apartine lui Nicolae Iorga), se pune intrebarea: ce ramane dupa o viata de om? In cazul celor doi savanti, al caror nume este legat pentru totdeauna de electrificarea intregii tari, raspunsul - cum s-a vazut - este lesne de dat. Ramane o opera care, in esenta ei, inseamna, deopotriva, dragoste de oameni si dragoste fata de stiinta. Exact ce constituie insasi substanta notiunii de „model“.