Profesorul doctor inginer Decebal Anastasescu, la 85 de ani

Avem placutul prilej de a publica un interviu pe care prof. univ. dr. ing. EurIng Tiberiu Dimitrie Babeu l-a solicitat remarcabilei personalitati, cu prilejul aniversarii sale

Tiberiu Dimitrie Babeu: Care au fost factorii decisivi in alegerea profesiunii dvs. de inginer constructor?
Decebal Anastasescu: Inca din copilarie urmaream, cu viu interes, fazele de edificare a cladirilor din zona casei in care locuiam. Ca urmare a acestei atractii, mi-am construit, din lemn, gips si metal, constructii in miniatura, spre incantarea colegilor de joaca.
Datorita pregatirii profesionale deosebite, precum si talentului pedagogic remarcabil ale profesorului meu de matematica, Vasile Mioc, mi-am insusit, in anii de liceu, cunostintele necesare pentru a deveni, dupa un sever examen de admitere, student la Institutul Politehnic din Timisoara (1945). M-am orientat spre profesia de inginer constructor.

T.D.B.: Care profesori, din anii de facultate, au avut o contributie importanta in pregatirea dvs. profesionala?
D.A.: Voi ramane recunoscator profesorilor: Mihai Ghermanescu (Mecanica teoretica), Stefan Nadasan (Rezistenta materialelor), Dan Mateescu (Constructii metalice si din lemn) si, mai ales, profesorului Constantin Avram (Statica constructiilor si Betonul armat). Datorita acestei remarcabile personalitati m-am simtit atras, in special, spre disciplinele pe care le preda cu o deosebita competenta.

T.D.B.: Cum este cunoscut, activitatea dvs. profesionala, de peste 60 de ani, s-a desfasurat in domeniile didactic, tehnic si stiintific. Puteti sa ne relatati, succint, unele dintre cele mai importante realizari pe care le-ati avut in aceasta lunga perioada de timp?
D.A.: Ca sef de promotie, imediat dupa absolvirea facultatii (1950), am fost retinut la facultate, ca asistent la disciplinele Rezistenta materialelor, Statica constructiilor si Mecanica teoretica. Din anul 1955 am predat, ca sef de lucrari, cursul de Statica constructiilor. Cu toate rezultatele pozitive, apreciate de studenti, dupa aproape zece ani (1959), am fost indepartat din invatamantul superior de catre autoritatile din acea vreme, din motive politice. Mi-am incheiat, astfel, cu profund regret, activitatea didactica universitara, fara sa mai pot manifesta vocatia mea de dascal, pe care o consideram prioritara in ierarhia preocuparilor mele profesionale.
In paralel cu activitatea didactica, in calitate de inginer proiectant, in unele institutii de profil (IPROMIN, IPCH), am luat parte la elaborarea proiectelor pentru structurile multor constructii. Cea mai indelungata activitate am avut-o la DSAPCT (actualmente IPROTIM), unde am parcurs toate treptele pana la cea de consilier al C.T.E. Dintre structurile proiectate, in cadrul unor colective, mentionez, in special, pe cele realizate in municipiul Timisoara: Corpul inalt al Universitatii de Vest, hotelurile Continental si Central, blocuri multietajate din centrul orasului si din fata Garii de Nord, podul Michelangelo peste Bega.
Incepand cu proiectarea cladirilor multietajate din Timisoara (1960), o preocupare continua am avut-o in asigurarea antiseismica a acestora la gradul de intensitate 7 (pe baza informatiilor obtinute de la Universitatea de Vest), desi harta de macrozonare seismica a tarii noastre incadra orasul intr-o zona de intensitate 6, din motive economice (1963). Cu toate situatiile dificile prin care am trecut, cu ocazia controalelor efectuate de comisiile organelor centrale, n-am renuntat la decizia initiala, care, in final, a fost acceptata, dupa cutremurul din 4 martie 1977, pe baza referatului intocmit, in colaborare cu ing. Angelu Gadea si sustinut in fata unor comisii ministeriale. In actiunea de ridicare continua a nivelului de pregatire profesionala a inginerilor din proiectare, mai ales a celor tineri, in calitate de vicepresedinte al Comisiei de Structuri C.N.I.T. am organizat, la Timisoara, dezbateri la nivel local si national, asupra unor probleme de interes major (protectia antiseismica a constructiilor, structuri spatiale, optimizari, efecte de interactiune si ale „factorului timp“ etc.). Dupa pensionare (1992) am continuat activitatea, in calitate de consultant, expert tehnic si verificator de proiecte, in cadrul mai multor societati particulare de proiectare, in special PATH’S ROUT Timisoara.
Ca o apreciere a intregii mele activitati in domeniul proiectarii, in anul 2004 mi s-a decernat Diploma si medalia pentru OPERA OMNIA din partea A.I.C.P.S.

T.D.B.: Va rugam sa sintetizati, pentru cititorii publicatiei Univers ingineresc, cele mai importante contributii ale dvs. la progresul activitatii de constructii din tara noastra.
D.A.: Activitatea stiintifica s-a axat pe studiul structurilor spatiale de tipul cadrelor (din 1954) si al cadrelor - pereti structurali (diafragme) din 1966, intr-o perioada cand cercetarile in aceste domenii erau intr-o faza incipienta. Incluzand interactiunea cu terenul de fundare si efectele reologice (curgerea lenta a betonului si consolidarea, in timp, a argilei) am sustinut, in continuare, teza mea de doctorat „Calculul cadrelor spatiale din beton armat pe reazeme deplasabile“ (1973). Am abordat acest subiect deoarece consider structurile de rezistenta, de fapt, o continuare a materiei terestre, prelucrata de mintea si mana omului si, in consecinta, sunt supuse acelorasi legi ce guverneaza universul material; au, deci, o existenta in timp, o viata.
Rezultatele cercetarilor de mai sus le-am prezentat in cadrul unor conferinte din tara si strainatate si le-am inclus in cartea Structuri spatiale (Editura Academiei R.S.R.), aparuta in anul 1978, sub semnatura prof. C. Avram si a mea. Cartea a fost distinsa cu premiul Aurel Vlaicu al Academiei R.S.R. Fiind apreciata si in cercurile ingineresti din strainatate, a fost editata, intr-o versiune adaugita, sub titlul Space Structures (Editura Elsevier, din Amsterdam - Oxford - New York - Tokyo, 1984).
In decursul timpului, mi-am exprimat opiniile, in domeniul tehnico-stintific, ca membru in diferitele comisii si asociatii de specialitate, din tara si din strainatate, in publicatii (130), precum si in comisii de doctorat.
Ca o recunoastere a activitatii mele didactice si stiintifice, mi s-a conferit, in 1996, titlul academic de „profesor onorific“, de catre conducerea Universitatii Politehnica din Timisoara, din care am fost indepartat cu 37 de ani in urma.

T.D.B.: Ce factori principali au determinat realizariile dvs. profesionale?
D.A.: Dintre factorii principali mentionez, in special, pasiunea deosebita, dorinta vie de a cunoaste si a crea. Prima m-a obligat, in permanenta, la o documentare intensa in domeniul meu de specialitate. A doua mi-a oferit satisfactia pe care o incerc de cate ori trec, in orasul meu, prin fata constructiilor, a structurilor de rezistenta, la a caror conceptie am contribuit ca proiectant. In acest sens, cred ca una dintre emotiile cele mai placute am simtit-o cu ocazia realizarii castelului de apa din Lugoj, al carui turn, in cadre spatiale, din beton armat, la proiectarea caruia aplicasem un procedeu de calcul original, il vedeam ridicandu-se pe locul unde am copilarit, in orasul meu natal. Consider ca perioada 1951 - 1959, datorita efectelor benefice ale interactiunii invatamant - cercetare - proiectare (la care s-a adaugat, desigur, si experienta castigata din asistenta tehnica, pe santiere), a constituit suportul principal de desfasurare, in continuare, a intregii mele activitati, de definire a conceptiei mele actuale, de sinteza, privind proiectarea si realizarea eficienta a structurilor de rezistenta a constructiilor.
Totodata, in vederea optimizarii solutiilor de proiectare, am fost adeptul studierii mai multor variante posibile, desi aceasta necesita o mare concentrare de efort, impusa si de timpul disponibil limitat. Utilizarea actuala a calculului automat reprezinta un progres remarcabil in acest domeniu.
Sper ca factorii mentionati anterior sa-i insuseasca si constructorii din generatia tanara, in care imi pun speranta de redresare a societatii noastre, pe multiple planuri.
In ceea ce priveste pregatirea profesionala a viitorilor ingineri constructori, sustin necesitatea ca, in cursul anilor de facultate, sa se insiste asupra fenomenelor structurale, cauzate de diversele actiuni ale mediului ambiant (natural sau tehnologic). In acest domeniu, am constatat mari carente, cu ocazia examinarii unor candidati, pentru atestarea ca experti tehnici sau verificatori de proiecte. Consider, totodata, ca este necesara amplificarea numarului de ore prevazute pentru disciplinele de baza (Statica constructiilor si Rezistenta materialelor), mai ales a celor de aplicatii.

T.D.B.: Privind retrospectiv, la ce concluzii ati ajuns dupa o astfel de remarcabila activitate?
D.A.: Tot ceea ce am realizat, in activitatea profesionala, s-a bazat pe munca, pe organizare. In acest sens, marturisesc ca am sacrificat enorm din timpul meu liber.
Indepartarea mea din invatamantul superior n-a insemnat, insa, renuntarea la idealurile mele profesionale, ci dimpotriva, m-a stimulat in eforturile mele profesionale, considerand ca viata este o competitie continua, in primul rand cu tine insuti. Mi-am pastrat, astfel, activitatea de cercetare, insa cu foarte mari sacrificii din timpul meu liber, care, de altfel, era mult limitat, din cauza volumului considerabil de proiecte, ce trebuiau elaborate in perioade de timp foarte restranse.
Privind in urma, la intreaga mea activitate profesionala, constat, cu regret, cat de incredibil de repede a trecut timpul si ca am realizat putin din cate mi-am propus in anii tineretii, sau, conform exprimarii unui mare poet roman „nu cate au fost imi vin in minte, ci cate ar fi putut sa fie“.