Viitorul Europei si „europa viitorului“
Data: 1-15 iunie 2011
strategiile UE pentru actualul si viitorul deceniu - Implicatii asupra institutiilor si politicilor romanesti
Univers ingineresc include, si in numarul de fata, un studiu de cel mai larg interes, inainte de toate pentru comunitatea noastra profesionala, intrucat face „racordul“ intre preocuparile specifice la scara nationala cu procesul integrarii europene a Romaniei. De data aceasta, ne vom referi la directii esentiale de actiune, rezultate din Tratatul de la Lisabona si din continuarea fireasca a acestuia, reprezentata de strategiile Europa 2020 si Europa 2030. In cele ce urmeaza, retinem cateva aspecte de mare importanta din studiul realizat sub egida Institutului European din Romania de prof. univ. dr. Iordan Gheorghe Barbulescu (coordonator), lect. univ. dr. Alice Iancu, lect. univ. dr. Oana Andreea Ion si drd. Nicolae Toderas.
Instrumente si politici
Autorii releva ca Uniunea Europeana face un salt inainte odata cu punerea in miscare a instrumentelor si politicilor Tratatului de la Lisabona. Se anticipeaza multe noutati, ceea ce a produs, in pofida crizei, un climat de optimism pe care-l numesc renovat. Ca orice tratat, cel care pune, practic, bazele unui nou UE, permite o aplicare maximalista sau minimalista, totul depinzand de vointa politica a statelor membre. In anii decisivi care ne asteapta prin aplicarea marilor potentialitati ale Tratatului, se spera sa se recurga la o interpretare ambitioasa, in sensul de „mai multa Europa“, „mai multa Europa politica si federala“ si „mai multa Europa sociala“. Desigur, simultan se vorbeste despre criza economica, despre criza Uniunii Economice si Monetare, despre renuntarea la moneda euro etc. Chiar mai mult decat atat, se afirma ca Europei ii lipsesc proiectele politice. Din punctul de vedere al autorilor studiului, viziunile eurosceptice nu au fundament. In sprijinul asertiunilor lor, prezinta doua contraargumente:
- Strategia pentru crearea de noi locuri de munca si crestere economica, cunoscuta si drept Europa 2020 (adoptata oficial la 17 iunie 2010) urmareste: dezvoltarea, in continuare, a unei economii competitive, bazata pe cunoastere si o mai buna coordonare a deciziilor politice intre nivelul supranational si cel national, avand in vedere distributia competentelor; o educatie solida si permanenta; crearea de noi locuri de munca astfel incat sa se ajunga la un grad de ocupare de 75%; reducerea excluziunii sociale si a saraciei etc.
- Europa 2030 (cu ocazia aceluiasi Consiliu European din 17 iunie 2010, a fost adoptat documentul Grupului de Reflectie cunoscut sub numele Proiect pentru Europa 2030. Provocari si oportunitati) are in vedere desfasurarea, de catre UE, a unui rol activ in remodelarea determinata de criza mondiala, astfel incat Europa sa devina un actor important al schimbarii modelului de dezvoltare la nivel planetar. UE are de aparat o piata unica, o moneda unica, un Pact de Stabilitate si Crestere (valabil pentru membrii Zonei Euro, dar - recent - completat prin Euro Plus, la care a aderat si Romania), dar si un spatiu politic tot mai omogen - bunaoara, Spatiul de libertate, securitate si justitie -, precum si unul institutional si decizional din ce in ce mai integrat.
Toate acestea se cer bine cunoscute si intelese in profunzimea lor, deoarece contin elemente care ne privesc direct, care vizeaza insasi dezvoltarea economica si sociala a Romaniei, in context comunitar. De aceea, redam, pe larg, consideratiile autorilor pe tema data.
Lectiile crizei, la baza actiunii in cunostinta de cauza
Accentul se pune pe dezvoltarea progresiva a ideii unei guvernante economice care sa evite contradictiile actuale generate de existenta, pe de-o parte, a monedei unice si a pietei interne si, pe de alta parte, a diferitelor politici economice nationale. Nici Pactul de Stabilitate, nici euro nu au cauzat criza, dar s-au dovedit insuficiente pentru depasirea ei, pentru realizarea convergentei economice. De aceea, UE isi propune sa puna la punct organisme financiare si/sau mecanisme care sa permita evitarea unor crize asemanatoare. UE intentioneaza sa creasca in competitivitate, fara a renunta la modelul ei economico-social, fara a abandona economia sociala de piata, solidaritatea si coeziunea, intarind lupta impotriva schimbarilor climatice. Se urmareste sa se investeasca si mai mult in capitalul uman (cercetare, educatie, inovatie, formare profesionala continua). Se va intari piata interna in fata unor tendinte de nationalism economic si se vor pune in aplicare noi politici comune in materie energetica, incluzand energiile alternative si nucleare. Se mai vizeaza reformarea si modernizarea pietei muncii prin flexibilizarea ei, fara a afecta securitatea locurilor de munca, sporirea productivitatii, adaptabilitea etc. Nu in ultimul rand, se are in vedere cresterea demografica, fara de care orice efort va deveni nesustenabil. Astfel, se doreste, intre altele, integrarea femeilor in viata activa, prelungirea vietii active, impulsionarea reconcilierii dintre cariera, familie si viata privata, dar, foarte importanta este si modificarea perceptiei asupra imigratiei ce trebuie inteleasa ca o necesitate.
Nu este dificil de sesizat punctul nodal al tuturor acestor obiective, si anume investitia in capitalul uman, respectiv in activitatile de cercetare, educatie, inovatie, formare profesionala continua, ca si in locuri de munca, exact teme fundamentale care privesc insasi dezvoltarea economica si sociala a Romaniei.
In acest context, tema centrala vizeaza modelul economico-social al Uniunii Europene. In context, este important de retinut ca Tratatul de la Lisabona expliciteaza modelul economic si social propriu intregului proces de integrare europeana, model ce imbina piata libera si interventia publica in scopul garantarii atingerii obiectivelor Uniunii. Sunt incluse elemente care permit extrapolarea modelului social european la nivel supranational. Fata de cadrul juridic existent, prin constitutionalizarea valorilor, principiilor si obiectivelor integrarii europene se face o optiune concreta in favoarea unui model de organizare a relatiilor economice si sociale, denumit modelul social european, care sa raspunda, sistemic, interdependentei dintre piata, societate, stat, elemente proprii istoriei, traditiilor, caracteristicilor de baza ale Europei.
Principiile directoare: solidaritatea si coeziunea
Dat fiind caracterul obligatoriu, din punct de vedere juridic, al Cartei, drepturile fundamentale si principiile solidaritatii si coeziunii - esentiale acestui model - se intaresc si se consolideaza, respectarea principiilor stipulate in Tratat fiind obligatorie pentru toate politicile pe care le dezvolta institutiile europene. In fine, coeziunea devine element de identitate a proiectului european, urmarindu-se extinderea bunastarii catre toate regiunile din UE. Se trece, cu aceasta ocazie, de la coeziunea economica si sociala, la noua coeziune, care este economica, sociala si teritoriala.
Sa retinem, deci, ceea ce s-a adaugat, si anume componenta teritoriala. Aici este punctul de conexiune cu ceea ce putem sa numim interesul national, coincidenta acestuia cu obiectivele comune ale tuturor statelor membre ale UE.
Este, de asemenea, de retinut ca Tratatul de la Lisabona a inclus si instrumentele necesare dezvoltarii la nivel supranational. Astfel, pe de-o parte, apar „clauzele orizontale“ sau „transversale“, si, pe de alta, se constitutionalizeaza rolul interlocutorilor sociali si al Summit-ului Social Tripartit (dupa modelul dialogului social, respectiv organisme care sa includa exponenti ai patronatelor, sindicatelor si guvernului). In acest spirit, se introduc noi clauze, cunoscute ca fiind „clauze sociale“ cu aplicare transversala. Fundamentala este, in egala masura, introducerea dispozitiilor referitoare la interlocutorii sociali si la Summit-urile Sociale Tripartite, ceea ce subliniaza rolul acestora in dezvoltarea si evolutia modelului si a politicilor economice si sociale europene.
Se impune sa staruim putin asupra acestor aspecte si sa le confruntam cu dezbaterile actuale din Romania, influentate puternic si de o serie de noi reglementari legislative care privesc piata muncii, dialogul social, asistenta sociala. Este limpede ca orice masura contrara literei si spiritului Tratatului de la Lisabona si ale documentelor adiacente, inclusiv in legislatia nationala, este nula si neavenita. Reamintim ca, in Constitutia Romaniei, art. 148, alin. (2), se stipuleaza ca „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare“. In acelasi articol, la alin. (4) se arata: „Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2)“. Credem ca aceste prevederi ale Legii fundamentale sunt suficient de clare si pentru participantii la amintitele dezbateri.
Progresele conceptuale ofera solutii de ordin practic
In concluzie, autorii studiului considera ca Tratatul de la Lisabona marcheaza un progres indiscutabil in constitutionalizarea modelului economico-social european prin formularea obiectivelor si a instrumentelor, dar si prin redactarea noii clauze sociale, aspecte ce nu existau pana la intrarea in vigoare a respectivului Tratat. Toate acestea sunt deosebit de importante, mai ales intr-un moment in care la criza statului bunastarii se adauga cea provocata de extinderea UE, marea provocare constituind-o mentinerea configuratiei social-economice existente in fata pericolului venit dinspre noile state membre. Pe de alta parte, economiile noilor state membre, cu exceptia catorva - Slovenia, Cipru, Malta - erau inferioare din punctul de vedere al dezvoltarii economice si sociale celor din vechile state membre, nevoia de ajutor financiar fiind superioara celei de dinainte de marea extindere spre est a UE. Din acest motiv, modelul european este amenintat de subfinantare, cu atat mai mult cu cat post-aderarea 2007 se suprapune pe criza europeana declansata in 2008.
Tot autorii remarca progresele in dezvoltarea politicilor economice si sociale, dar punerea lor in aplicare este conditionata de existenta unei vointe politice adecvate. Pentru ca lucrurile sa nu fie lasate, cum s-ar spune, la voia intamplarii, s-a procedat la instituirea unor instrumente de implementare a modelului economico-social, care se refera, intre altele, la egalitatea de tratament, nediscriminare, protectia mediului, a consumatorilor, a serviciilor publice, toate concretizate in anexa la Tratatul de la Lisabona. Nu putem sa nu facem, in acest punct, o remarca: in ce masura prevederile anexei sunt cunoscute in tara noastra, inclusiv de catre factorii decidenti?
Existenta clauzelor stipulate in anexa, pe de-o parte, si, pe de alta, regularizarea serviciilor de interes economic general, reflecta optiunea europeana pentru un anume model economic si social. Politicile Uniunii care aplica si dezvolta un asemenea model trebuie sa respecte anumite limite sau, altfel spus, sa indeplineasca o serie de obiective care au un pronuntat continut social, care sa reflecte un model de societate bazata pe valori precum egalitatea, dezvoltarea sociala, dezvoltarea durabila si protectia mediului. Un alt instrument fundamental in dezvoltarea modelului il constituie constitutionalizarea rolului interlocutorilor sociali si a Summit-ului Social Tripartit in definirea si aplicarea politicilor sociale. Art. 152 subliniaza ca: „Uniunea va recunoaste si promova rolul interlocutorilor sociali, tinand cont de diversitatea sistemelor nationale. Va facilita dialogul intre acestea, respectandu-le autonomia. Summit-ul Social Tripartit privind cresterea economica si crearea de noi locuri de munca va contribui la dialogul social“.
Raportul dintre national si comunitar
Tratatul de la Lisabona introduce o baza juridica referitoare la imbunatatirea, la nivelul UE, a cooperarii administrative intre statele membre. Uniunea trebuie sa aiba competente in sprijinirea schimbului de informatii si persoane din administratiile nationale, cat si in desfasurarea programelor de formare si perfectionare a acestora. Art. 197 stabileste ca: „aplicarea efectiva a dreptului european este o problema de interes comun. De aceea, fara a afecta alte dispozitii asupra cooperarii administrative, Uniunea poate adopta masuri in sprijinul eforturilor statelor de imbunatatire a capacitatii lor administrative prin schimburi de informatii si bune practici sau prin sprijinirea programelor de formare“.
Totusi, Tratatul prevede ca niciun stat membru nu poate fi obligat sa apeleze la acest sprijin din partea UE. Noile baze juridice introduse cu referire la politicile economice si sociale - unele relevante, precum energia sau cercetarea spatiala - nu constituie noutati absolute, anumite actiuni comune specifice lor desfasurandu-se si inainte sub „umbrela“ bazelor juridice anterioare. Noile reglementari aduc, insa, un plus de claritate, o mai mare democratizare si eficientizare in luarea deciziilor, acum fiind identificate exact competentele, institutiile responsabile si obiectivele de urmarit. De aceea, autorii afirma ca norma generala in aceste sectoare nu este atat atribuirea de noi competente, cat clarificarea juridica a celor existente. Tot ei considera ca, nu in ultimul rand, se revizuiesc politicile economice si monetare:
- o mai buna coordonare a politicilor economice a statelor membre, astfel incat Uniunea Economica si Monetara sa devina cu adevarat o uniune economica, si nu doar monetara;
- gasirea unei formule viabile de guvernanta economica, astfel incat UE sa poata preveni si evita crize majore. In acest sens, se dispune ca statele membre sa-si coordoneze, la nivelul UE, politicile economice, de ocupare si sociale, dar si ca Uniunea sa ia masurile necesare garantarii acestei coordonari; se expliciteaza competenta UE in dezvoltarea Strategiei de la Lisabona, care devine parte a dreptului primar, deci obligatorie de indeplinit pentru statele membre;
- creste rolul Parlamentului European (PE) in adoptarea perspectivelor financiare si a bugetelor anuale ale UE, acesta devenind, alaturi de Consiliu (asadar, statele membre) co-legislator obligatoriu;
- se constitutionalizeaza Eurogrupul;
- se intareste rolul Comisiei in sanctionarea statelor ce nu respecta criteriul deficitelor excesive.
Economia de piata si interventia publica
Autorii se opresc, justificat, asupra acelor elemente din Tratatul de la Lisabona care definesc raporturile dintre economia de piata si interventia publica, subliniind ca modelul european este legat de coeziune inca de la inceputurile Uniunii (la inceput intre lucratori, apoi agricultori, regiuni si, in fine, state) si exprima solidaritatea dintre cetateni si state.
In locul oricaror alte consideratii, supunem atentiei cititorilor textul oficial al UE in legatura cu aceasta tema: „Uniunea instituie o piata interna. Aceasta actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, intemeiata pe o crestere economica echilibrata si pe stabilitatea preturilor, pe o economie sociala de piata cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre progres social, precum si pe un nivel inalt de protectie si de imbunatatire a calitatii mediului. Aceasta promoveaza progresul stiintific si tehnic. Uniunea combate excluziunea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor copilului. Aceasta promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala, precum si solidaritatea intre statele membre. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european“.
Plecand de la dezideratul dezvoltarii durabile a Europei si asa cum prevede Strategia Europa 2020, cresterea durabila presupune construirea unei economii competitive, durabile si eficiente din punctul de vedere al utilizarii resurselor. Sa nu uitam faptul ca partenerii sociali detin competente in modul de infaptuire a politicilor Uniunii Europene, fiind necesara o stransa cooperare in utilizarea mecanismelor guvernantei care sa tina cont de toti actorii participanti. Nu in ultimul rand, trebuie sa se tina seama de diversitatea economiilor si a modelelor sociale existente. Astfel, daca avem in vedere aspectele care tin de functionarea pietei interne, precum si de rolul institutiei care elaboreaza propunerile de interventii publice la nivelul UE, atunci articolul 26 din Tratat ne ofera elementul de referinta: „Comisia (Comisia Europeana - n.r.) tine seama de amploarea efortului anumitor economii care prezinta decalaje ale nivelului de dezvoltare; va trebui sa sustina acest efort si poate propune dispozitii corespunzatoare“. Insa, in acelasi timp, tinand cont de prevederile art. 152 si de principiile democratiei participative, care sunt recunoscute in textul Tratatului, partenerii sociali pot sa isi promoveze activ punctele de vedere, utilizand din plin ceea ce numim dialogul social.
Cu aceasta, cititorii nostri dispun de elementele necesare pentru a evalua, inclusiv in sfera de activitate a fiecaruia, implicatiile pe care le are Tratatul de la Lisabona asupra institutiilor si politicilor romanesti.