Probleme actuale ale ingineriei (I)
Data: 1 - 15 iunie 2012
Ingineria, care presupune un efort uman considerabil, se confrunta cu numeroase provocari suplimentare din „surse“ proprii: atragerea de tineri, in special femei, pentru anumite sectoare; consolidarea invatamantului; constituirea aliantelor interdisciplinare mai eficiente cu stiintele naturii si sociale, precum si cu artele; concentrarea atentiei pe inovare; stimularea spiritului antreprenorial si crearea de locuri de munca; constientizarea publicului in vederea promovarii sprijinului pentru inginerie.
Acestea sunt cateva dintre premisele consideratiilor pe care le expun, in incercarea de a contribui la intelegerea problemelor, prin luarea in considerare a provocarilor, dar si a oportunitatilor, cu un accent special pe educatie, in contextul economiei globale si al dezvoltarii durabile. Este nevoie de o schimbare, dar schimbarea nu este niciodata usoara, insa este totdeauna posibila.
Un concept fundamental: procesul de formare - instruire
In primul rand, se constata o deplasare continua de la termenii de educatie si invatare la cel de formare-instruire. Cum se stie, educatia este efectuata si in afara sistemului scolar: familie, prieteni, comunicare in masa, lecturi proprii, mai nou - Internet, cu efecte mai adanci decat cele produse in interiorul institutiei educatoare. Pentru imbunatatirea procesului de invatare nu trebuie sa cautam prea mult solutiile. Produsele de invatare, carora li se dedica aceste institutii, trebuie doar sa fie cunoscute si intelese de cei ce le concep si le fructifica. Ele sunt nu numai bine cunoscute, ci si acceptate de opinia larga, fiind integrate in cultura contemporana.
Este de mentionat ca putine institutii sunt atat de conservatoare precum cele de invatamant, in special superior. Tenacitatea cu care si-au aparat „identitatea“ si „autonomia“ in societate constituie, insa, un merit ce nu poate fi neglijat. Dar, traditionalismul a slabit capacitatea de a se adapta la realitati noi si de a inova. Alegerile (optiunile) sunt facile si trebuie sa tinem seama, deopotriva, de beneficii si dezavantaje. Sublinierea caracterului economic aduce cunostintele pe terenul ferm al utilitatii lor, dar economia privata sta, de cele mai multe ori, sub semnul beneficiului imediat. Acceptarea caracterului ei implica si cresterea raspunderii statului, dar se cere luata in considerare si primejdia birocratizarii, a formalismului etatist. Este posibil sa gasim o cale de mijloc? Doar daca acceptam un sistem de formare - instruire precumpanitor public, cu accent pe aplicatii, pe relevanta profesionala si pe criterii economice flexibile si inovatoare.
Este nevoie de o reforma neintrerupta. Nevoia adaptarii invatamantului devine atat de importanta in mediul social, economic si stiintific, ce se schimba cu o iuteala fara precedent, incat reforma nu poate fi eficienta, in ritm sacadat, cu modificari discontinue. Experienta istorica a demonstrat ca singura reforma buna in materie de invatamant este cea incorporata la presiunea permanenta a sistemului, care se produce in doze necesare sub semnul continuitatii. Scoala trebuie sa fie flexibila, cu grad ridicat de adaptabilitate. O legislatie adecvata, transcrisa in reglementari succinte si suficient de elastice pentru adaptarea la varste diferite si schimbari continue, reprezinta, in acest context, un deziderat major.
Sociologic se inregistreaza fenomenul mobilitatii profesionale, din ce in ce mai larg raspandit, atat in privinta locului de munca, cat si a profesiunii insesi. Acelasi interval de timp poate cuprinde succesiuni alternative ale etapelor de invatare, cu etapele de munca propriu-zisa.
Se apreciaza, in studiile de profil, ca o viata de om ar putea fi traita in cicluri care ar cuprinde cinci pana la zece tranzitii de la o stare la alta. Tot ce este dobandit sau invatat ramane valabil pe o perioada de circa zece ani, iar in unele domenii, cum este tehnologia, chiar trei ani.
La randul ei, nevoia de multidisciplinaritate s-a afirmat cu tarie in a doua jumatate a secolului trecut si disciplinele au slabit separatismul rigid care a dominat in lume timp indelungat. Echipele de cercetare au devenit pluridisciplinare. Disciplinele sunt consacrate prin traditie si lege, iar libertatea de a aborda subiectele unor domenii noi este redusa, daca nu exclusa. Prapastia dintre cercetarea stiintifica si disciplinele predate in scoala s-a adancit. Se neglijeaza faptul ca ingineria rezolva probleme. Aproape toate problemele cercetarii sunt multidisciplinare, iar cercetatorii trebuie pregatiti in spiritul multidisciplinaritatii.
Studentul este scutit, astfel, de adancirea integrala a unei discipline, din care doar o parte este utila pentru scopurile sale. Cel putin o treime din materia disciplinelor care se suprapun este economisita prin recurgerea la module. Astfel, conceptul modular devine un element fundamental pentru interdisciplinaritatea stiintelor si pentru procesul continuu al invatarii. In afara avantajelor legate de eficienta, economisirea efortului, simplificare si coerenta, apare inca un rezultat: posibilitatea curriculei individuale. Este o perspectiva care il pune in drepturi pe individ, ca sursa si subiect principal al instruirii. Nu se poate trece la un sistem atat de diferit peste noapte, dar pasi importanti pot fi realizati cu titlu experimental in orice sistem legal si recunoscut. Aceasta tranzitie poate fi realizata ca un proces lent. Depinde de maturitatea universitatilor si de rezistenta disciplinelor traditionaliste.
Relatia dintre cerere si oferta
In contextul evocat se observa, la nivelul Uniunii Europene, ca si in toate tarile dezvoltate, un declin al interesului tinerelor generatii in ceea ce priveste studiile ingineresti. Daca cererea variaza de la o tara la alta, la nivel european ea depaseste oferta. Marile companii de astazi importa ingineri din afara continentului sau prefera ca activitatile ingineresti sa se desfasoare in strainatate.
Necesitatea atragerii tinerelor generatii catre profesiile tehnice (in speta, cea de inginer) este astazi, in primul rand, o problema nationala a statelor membre UE, dar si o problema a Uniunii Europene in intregul ei.
Potrivit Comisiei de la Bruxelles, Europa a devenit o societate ce se axeaza pe cunoastere si inovare, de unde rezulta ca inovarea este binevenita pentru publicul larg si incurajata ca parte a valorilor sociale. Tocmai de aceea a fost conceputa si a inceput sa se aplice o strategie europeana pentru o crestere inteligenta, ecologica si favorabila incluziunii (ocuparii depline a fortei de munca) - Strategia Uniunii Europene pentru 2020.
O scurta privire istorica atesta faptul ca abuzarea de solutii tehnologice a jucat un rol important in provocarea multor dificultati privind mediul, dar dezvoltarea tehnologica a adus societatea din tarile avansate la standardul de viata de astazi.
Tehnologia trebuie, insa, orientata astfel incat sa raspunda problemelor viitoare. Mediul nu este, insa, singura zona in care tehnologiile trebuie - in foarte mare masura - sa raspunda provocarilor. Exista si problema imbatranirii populatiei, cu o diminuare relativa a fortei de munca active care ii sustine pe pensionari. O munca eficienta, o crestere a productivitatii si a sustinerii sociale rationale vor necesita si tehnologii mult mai evoluate.
Din aceste motive, si din altele nu mai putin importante, exista o imperioasa nevoie de initiative care au drept scop asigurarea conditiilor ca toti cei interesati de tehnologie sa beneficieze si de o formare-instruire solida in domeniul de activitate ales, iar cei care lucreaza in sfera tehnica sa-si dea toata silinta pentru a obtine cunostintele si calificarile necesare pentru a face fata noilor cerinte de pe piata.
Cand li s-a propus spre analiza afirmatia „Mi-ar placea sa devin un om de stiinta“, in tarile dezvoltate ponderea respondentilor a fost foarte scazuta, iar fetele au avut o pondere mult mai mare decat baietii. Raspunsurile la afirmatia „Mi-ar placea sa lucrez in domeniul tehnic“ au fost similare. Pot fi facute diferentieri doar in ceea ce priveste genul persoanelor care au raspuns la aceasta intrebare. Mergand mai departe, s-a pus problema ca nu atat interesul tinerilor pentru domeniul tehnic trebuie avut in vedere, ci mai degraba modul cum este tratat acest subiect in scoala si perceptia pe care si-o formeaza tinerii in „construirea“ propriei identitati.
Initiativele de comunicare ar trebui sa tina seama de faptul ca tinerii de azi isi aleg o profesie de multe ori dand raspuns la banala intrebare „Ce o sa ma fac cand voi fi mare?“, dar avand la baza o alta intrebare „Ce mi-as dori sa fiu cand voi creste?“. „Construirea“ unei identitati conteaza foarte mult cand alegem educatia de astazi. Pentru a usura aceasta munca ar trebui ca profesorii sa foloseasca materiale special concepute. Ar trebui sa puna mai mult accentul pe tehnologia legata de instruire, pe experienta practica si pe rezolvarea problemelor intr-un mod creativ. In acelasi timp, exemplele aplicate la fapte de viata ar trebui sa fie mult mai relevante pentru traiul de zi cu zi si mult mai atractive pentru baieti si fete. Mai presus de toate, instruirea tehnica nu ar trebui sa fie limitata la explicarea unei functii.
Multi dintre inginerii prezenti astazi pe piata muncii se vor retrage la pensie in urmatorii ani si nu vor fi inlocuiti integral de tineri. Competentele cerute in Europa in domeniul stiintei si tehnicii nu vor putea fi atinse doar prin cresterea numarului de studenti in aceste domenii, ci si prin cresterea numarului de absolventi, prin mobilitatea lor, precum si prin imbunatatirea calitatii invatamantului.
Structura, continutul si metodele formarii ingineresti trebuie sa fie „construite“ astfel incat sa intruneasca cerintele pentru fiecare specialitate, axate atat pe intelegerea dezvoltarii societatii, cat si pe o dezvoltare sustinuta in viitor a acesteia.
Imaginea disciplinelor de studiu ingineresti ca fiind dificile, laborioase si complexe nu ar trebui sa fie o justificare a faptului ca ele sunt prezentate, de regula, doar intr-o maniera stiintifica, adica din punct de vedere teoretic. Aceasta abordare ii dezamageste pe studentii din primul an de facultate. Majoritatea studentilor viitori ingineri nu mai sunt alesi dintre elitele scolilor. Institutiile de invatamant superior au nevoie sa compenseze deficitele de performanta prin programe specifice de consultatii.
Se cuvine, de asemenea, sa se tina seama de faptul ca multe fete din tarile industrializate pur si simplu nu doresc sa lucreze in domeniul tehnic. Trebuie sa fim mult mai sensibili in ceea ce priveste genul. O perspectiva asupra genului ar trebui sa fie incorporata in dezvoltarea materiilor scolare referitoare la stiintele naturii. In mod frecvent, tinerele sunt dezavantajate din punct de vedere structural cand este vorba despre abilitatile tehnice. Programele pentru promovarea egalitatii intre sexe ar trebui sa existe nu numai pe hartie, ci si in realitate.
In ceea ce priveste alegerea studiilor si a profesiei, este crucial ca accentul sa fie pus pe evidentierea contributiilor sociale ale domeniului tehnic. Acestea sunt mult mai importante pentru fete decat pentru baieti in formarea interesului pentru tehnica si in alegerea studiilor.
Tinerii, in general, sunt mai interesati de documentare si stiri, de dezvoltarea pietei locurilor de munca si de tendintele in materie. De aceea, sunt sanse de a intelege importanta tehnologiei pentru economie, politica, societate si cultura. Cum aceste aspecte nu sunt tratate suficient sau deloc in scoli, importanta mass-mediei este cu atat mai mare. Deseori se comunica fragmente de informatie, care pot fi percepute eronat. Misiunea educationala a mass-mediei este aceea de a prezenta tehnologia si tehnica prin prisma importantei, a avantajelor si a riscurilor. Astfel, cetatenii pot fi animati sa ia parte la decizii in ceea ce priveste utilizarea, acceptarea si consecintele tehnicii.
„Motorul “ schimbarilor esentiale in economie si in intreaga societate
Se mai pune o intrebare fundamentala: de cati ingineri are nevoie o tara? De aici deriva altele: cati ingineri trebuie formati pentru a se raspunde cerintelor pietei muncii? Daca o tara produce mai multi ingineri inseamna ca promoveaza dezvoltarea? Ce tipuri de inginer trebuie sa produca o tara si la ce niveluri? Au esuat SUA si statele europene in producerea de ingineri suficienti in comparatie cu dezvoltarea rapida a Chinei si Indiei? Au tarile dezvoltate si mai putin dezvoltate suficienti ingineri pentru a combate fenomenul saraciei si schimbarea climatica? Care sunt consecintele acestor intrebari pentru dezvoltarea mondiala si care sunt implicatiile politicii educationale pentru educatia inginereasca la nivel tertiar si pentru educatia stiintifica din scoala primara si secundara? Ce fac inginerii, politicienii, agentiile internationale si organizatiile precum UNESCO in acest sens? Aceste intrebari sunt puse de un numar din ce in ce mai mare de oameni din diferite tari.
Raspunsul este unul foarte complex, chiar surprinzator daca avem in vedere indicatorii statistici la nivel national si international care incearca sa raspunda la toate intrebarile de mai sus. De exemplu, in SUA, doar 70.000 din numarul total de absolventi sunt ingineri, in comparatie cu India, unde numarul de ingineri absolventi este de 350.000, si China, cu 600.000. Acesta este unul dintre motivele pentru care se face inca o diferentiere cantitativa si calitativa intre universitati, organizatii profesionale ingineresti in ceea ce priveste numarul inginerilor de azi si din viitor. Tema a fost dezbatuta in raportul Angajarea Americii intr-un viitor economic luminos al Academiei Ingineresti Nationale din 2007.
Raspunsurile sunt complicate nu numai pentru ca exista diferite sectoare, domenii si diverse niveluri ale ingineriei (de exemplu, ingineria civila, mecanica, electrica; ingineri tehnici si ingineri tehnologi; ingineria din mediul universitar, ingineri consultanti, ingineri care au absolvit un master, un doctorat), dar si pentru ca nevoile de ingineri difera in functie de cum evolueaza industria sau tehnologia.
Folosirea intensa a software-ului CAD a facut ca ingineria civila si structurala sa fie mult mai productiva, sa solicite cat mai putin sprijin tehnic. Dar, in esenta, ingineria si tehnologia sunt motorul schimbarilor din societate si de elaborare a politicilor de dezvoltare si de planificare a acestora.
Raspunsurile sunt complicate si pentru ca exista mai multe definitii ale profesiei de inginer. In multe tari, precum si in media, notiunea este utilizata in sens comun, pentru a se referi la aproape orice persoana care lucreaza in domeniul tehnic. Remarca este valabila si pentru statisticile oficiale, in care, spre exemplu, in functie de durata studiilor absolvite (3 sau 4 ani), inginerii pot fi acreditati, desi in unele tari exista si cazuri cand persoanele care au absolvit studii de specialitate in domeniul IT sau stiintific nu sunt recunoscute drept ingineri. Ceea ce inseamna ca SUA, departe de fi in urma Chinei si Indiei, produce chiar mai multi ingineri pe cap de locuitor decat cele doua state din Asia.
Trebuie sa mai precizez ca educatia universitara a devenit o afacere in foarte multe tari membre ale Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.
Motivele diferite care cauzeaza aceste raportari includ dorinta multor tari de a supraestima numarul de ingineri care promoveaza statutul national, pentru prestigiul propriu si atragerea de investitii, desi exista si un lobby fantastic pentru sprijinul acordat de guverne in educatia inginereasca si cercetare.
In pofida schimbarilor ciclice, au loc de cele mai multe ori si schimbari structurale; finantarea cercetarii si a dezvoltarii din SUA si din alte state dezvoltate se afla intr-un real declin, facilitatile din cercetare si dezvoltare sunt externalizate, se reduce personalul, fapt ce se reflecta in declinul unor publicatii din domeniul cercetarii. Aceste schimbari pot avea un efect descurajator in promovarea constientizarii si recrutarea tinerilor pentru inginerie. Pot fi si un factor care conduce la o pondere scazuta a inginerilor din tarile dezvoltate.
Odata ce are loc restructurarea, este nevoie de recalificare, desi aceasta este contrabalansata de participarea in numar mare a tinerilor la educatia din cele mai multe tari dezvoltate.
Exista diferente semnificative si intre veniturile mai mari si cele mai mici ale tarilor. Datele furnizate de UNESCO arata ca tarile industrializate dezvoltate au intre 20 si 50 de cercetatori si ingineri la 10 000 de locuitori, in comparatie cu aproximativ 5 ingineri si oameni de stiinta in medie pentru tarile emergente, cu mai putin de unul in cele mai sarace tari africane.
Numarul redus de cercetatori si ingineri reflecta, de asemenea, investitia scazuta in cercetare si dezvoltare, numarul mic de publicatii din domeniul cercetarii, nivelul extrem de coborat de inovatii si patente, ca si cota ridicata a migratiei inginerilor din anumite tari. In acest sens se arata ca ingineria, stiinta si capacitatea tehnica din multe tari africane au avut un declin de cand acestea au devenit independente.
Avandu-se in vedere importanta ingineriei, stiintei si tehnologiei in dezvoltare, situatiile evocate vor avea consecinte serioase pentru viitorul acestor tari.
Totodata, guvernele si organizatiile profesionale ingineresti mondiale au identificat si accentuat lipsa reala si iminenta a inginerilor. In Marea Britanie, spre exemplu, nu exista suficienti ingineri, estimandu-se ca va fi nevoie de aproximativ 600 000 de ingineri in urmatorii 7 ani. Ingineria britanica a ajuns sa aiba relativ putini practicieni din cauza pensionarii unui numar ridicat de ingineri, a scaderii nasterilor si a numarului tinerilor care se indreapta catre invatamantul universitar.
In concluzie, se observa o crestere a cererii in domeniul ingineriei civile, mecanice, sanatatii, biochimiei, in infrastructura, industrie, sectorul nuclear si de mediu. Sunt tendinte de care trebuie sa tinem seama si noi, inginerii romani.
Transformarea „minusurilor“ in „plusuri“
Schimbarile de mediu cu care se va confrunta mai puternic omenirea in viitorul apropiat se cer solutionate cat mai rapid prin apelul la tehnologie si stiinta. Tehnologia trebuie, insa, dezvoltata pentru a raspunde problemelor viitoare. Dar, mediul nu este singura zona unde tehnologiile sunt chemate sa raspunda provocarilor. O munca efectiva, o crestere a productivitatii si a sustinerii sociale vor necesita si tehnologii mult mai dezvoltate tinand seama de evolutia demografica.
De aici decurge necesitatea solutionarii adecvate a unor probleme care se pun cu mare frecventa, precum:
- lipsa profesionistilor in stiinta si tehnologie;
- tinerii, in special femeile, nu manifesta suficient interes fata de stiinta si tehnologie;
- stiinta este prezentata tinerilor dintr-o perspectiva invechita;
- profesorii din scoala primara si secundara nu au suficiente competente pentru stiinta si tehnologie;
- tinerii nu poseda cunostintele necesare pentru a profesa in domeniul stiintific;
- foarte putini tineri se indreapta catre studiile superioare pentru a pastra o economie competitiva si pentru a scadea rata celor care absolva doar un ciclu secundar;
- rata absolventilor de studii superioare este foarte scazuta;
- atractivitatea si calitatea invatamantului ingineresc din Europa trebuie imbunatatita;
- abilitatile pentru un invatamant continuu si posibilitatea continuarii dezvoltarii profesionale trebuie avute in vedere;
- trebuie rezolvate prejudecatile referitoare la femeile inginer.
Provocarile enumerate impun un angajament al factorilor de decizie, al structurilor din invatamant, din industrie, sub semnul a tot ceea ce reprezinta profesia de inginer.
A lucra cu perioade lungi de timp nu rezolva problemele. Chiar daca universitatile tehnice europene ar dubla maine numarul studentilor, tot nu ar fi acoperita nevoia de ingineri de la sfarsitul actualei decade.
Cum mai remarcam, inainte de toate, este nevoie de cresterea atractivitatii stiintei si tehnologiei in educatia primara si secundara.
Proiectul international de cercetare Relevanta stiintelor in educatie (ROSE) a pus accentul pe importanta invatarii stiintei si tehnologiei, astfel cum sunt ele percepute de tinerii de 15 ani din toata lumea. Acest proiect a demonstrat ca tinerii, in special cei din tarile dezvoltate, au interes scazut, aproape nul, pentru stiinta si tehnologie.
Pornindu-se de la aceasta dramatica realitate, se fac urmatoarele recomandari principale:
- Tot ceea ce are nevoie un inginer trebuie sa se regaseasca in disciplinele predate in scoala primara si secundara. Adesea, imaginea inginerilor prezentata tinerilor este una invechita, falsa sau stereotipa si nu reflecta multitudinea de sarcini carora trebuie sa le faca fata un inginer, astazi. Construirea unei identitati conteaza foarte mult cand alegem modalitatile de efectuare a actului educational.
- Cunostintele despre dezvoltarea stiintei si tehnologiei ar trebui sa constituie o parte esentiala a extinderii studiilor de catre profesori. Aceste studii trebuie planificate si realizate in cooperare cu profesionistii din stiinta, inginerie si tehnologie.
- Metodele de predare a stiintelor naturale in scoli ar trebui sa fie imbunatatite, dandu-le elevilor o privire de ansamblu asupra acestor subiecte. Aplicatiile practice ar trebui sa fie mult mai vizibile. Subiectele ar trebui sa incite curiozitatea, sa inspire si sa fie distractive, chiar daca necesita foarte multa munca.
- Educatiei tehnologice ar trebui sa i se acorde o mai mare importanta, ori ca subiect separat de studiu, ori inclus in cadrul stiintelor naturii si in repertoriul competentelor de formare. In acelasi timp, exemplele aplicate ar fi mult mai relevante pentru viata de zi cu zi si mult mai atractive pentru baieti si fete.
- Institutiile de invatamant superior tehnic ar trebui sa organizeze evenimente speciale pentru elevi, profesori si sfatuitori, spre a le da posibilitatea unei priviri de ansamblu asupra varietatii de slujbe din domeniul tehnic, inclusiv prin evidentierea experientelor pozitive in inginerie.
- Profesia tipica de inginer nu mai exista. In schimb, profesia de inginer este perceputa ca un domeniu foarte variat. La acest nivel, atentia ar trebui focalizata pe o trecere mult mai lenta de la invatamantul secundar la cel superior. Este important si ca elevii sa aiba o imagine realista a cerintelor studiului din diferitele institute de invatamant superior.
Trebuie imbunatatita calitatea invatamantului ingineresc. Aproximativ 1,5 milioane de ingineri din intreaga lume au absolvit in 2007, si numarul creste anual. Intr-o competitie globala cu China, India si alte economii, Europa nu poate concura ca volum. In plus, multe tari europene se vor confrunta cu probleme de repartitie pe piata muncii, din moment ce multi dintre inginerii existenti se vor retrage la pensie in urmatorii 10 ani si nu vor fi inlocuiti de tineri.
Calitatea superioara a invatamantului ingineresc, precum si competentele inginerilor reprezinta un avantaj competitiv pentru Europa, un avantaj care ar trebui dezvoltat mai departe si favorizat.
(Continuare in numarul viitor)
N.R.: Subtitlurile apartin redactiei