Oglinzile de care avem nevoie
Data: 1 - 15 iunie 2014
Nimeni nu poate contesta progresele reale in evolutia economiei nationale, dar, in acelasi timp, nimic nu justifica starile de euforie pe care incearca sa le induca in randurile populatiei unii exponenti ai autoritatilor publice. Din acest motiv, este nevoie de o permanenta raportare la principii si criterii in masura sa aduca lucrurile, inclusiv evaluarile, in parametrii realitatii. Unele dintre aceste principii si criterii decurg nemijlocit din statutul Romaniei de tara membra a Uniunii Europene. Este adevarat ca in aceasta faza de tranzitie de la vechile structuri de conducere ale UE la cele noi determinate de alegerile europarlamentare au loc discutii - unele extrem de tensionate - privind viitorul comunitatii economice (si nu numai) europene. Ceea ce, insa, nu a fost si nu este pus sub semnul intrebarii se afla precis delimitat mai ales atunci cand ne referim la o serie de standarde economico-sociale.
Aceasta tema a revenit in actualitate de curand, in urma observatiilor pe care Comisia Europeana le-a transmis in legatura cu Acordul de Parteneriat dintre Romania si CE. Nu este primul set de observatii insotite de recomandari in legatura cu amintitul Parteneriat. Din pacate, accentele critice nu lipsesc nici din aceste din urma observatii si recomandari. Ele vizeaza si unele aspecte de forma, ceea ce este - poate - mai putin regretabil, desi s-ar cuveni ca asemenea texte sa se bucure de un regim de acuratete stilistica totala. In ceea ce priveste fondul, ar fi incomparabil mai regretabil daca nu s-ar lua in considerare o serie de constatari pe care cu greu ar putea cineva sa le conteste. Credem ca un numar chiar mic de exemple ar fi de natura a confirma o asemenea asertiune. Este vorba, deci, intre altele, despre o alocare bugetara marcata de dezechilibre, anumite domenii fiind neglijate cum sunt cele referitoare la modernizarea infrastructurilor rutiere si feroviare, precum si a celor privind protectia mediului. Se atrage atentia asupra absentei unor criterii clare, bine fundamentate in legatura cu prioritatile politicilor de investitii si achizitii publice. In mod special se releva deficitul de transparenta in materie de proceduri in domeniul achizitiilor publice, ceea ce nu permite - in masura necesarului si posibilului - detectarea si prevenirea conflictelor de interese. Un alt punct slab il constituie modul in care se concep si se aplica mecanismele referitoare la acordarea ajutorului de stat.
Comisia Europeana a solicitat o serie de clarificari asupra modului in care certificatele verzi suspendate vor fi acordate producatorilor de energie din surse regenerabile si in legatura cu scutirea marilor consumatori industriali de obligatia de a achizitiona asemenea certificate pentru o parte a respectivului consum. De asemenea, in opinia Comisiei Europene, procesul de intocmire a cadastrului finantat de Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDR) nu este limpede definit, ceea ce prezinta un risc major in ceea ce priveste realizarea acestui obiectiv de mare importanta pentru dezvoltarea de ansamblu a agriculturii, a intregii economii romanesti. Nu mai putin importante sunt solicitarile care vizeaza Strategia Anticoruptie, precum si reforma administrativa si judiciara. Nu mai intram in detalii, ci consemnam ideea principala, si anume aceea ca sesizarile Comisiei Europene nu reprezinta altceva decat un semnal, bine argumentat, in vederea adoptarii unor masuri reale de indeplinire a obligatiilor pe care Romania si le-a asumat in calitate de stat membru al UE. Se pune, in context, intrebarea: adoptarea masurilor recomandate este sau nu in interesul nostru national (incluzand aici suma intereselor dezirabile ale cetatenilor tarii)? De raspunsul pe care-l vom da fiecare si toti laolalta depinde in mare masura tocmai modul in care tinem seama de adevaratul nostru interes national.