INGINERI MARI PERSONALITATI
AUREL AVRAMESSCU
1903 - 1985
Data: 15-30 iunie 2005
S-a nascut in comuna Radna, judetul Arad, in ziua de 17 iunie 1903.
A urmat cursurile liceului de traditie "Moise Nicoara" din Arad. In anul 1918 s-a inscris la Facultatea de Matematica a Universitatii din Cluj si a obtinut licenta in 1922. Dorind sa devina inginer, in anul 1924 a plecat la Dresda, unde a urmat cursurile la Scoala Politehnica, devenind in 1928 inginer diplomat in specialitatea electrotehnica. Ca student a urmat si cursurile la Conservatorul din Dresda, sectia vioara si a cantat in celebra formatie Mozardeum din localitate, iar in timpul stagiului militar a fost dirijorul orchestrei Scolii de geniu.
Activitatea inginereasca a desfasurat-o in mai multe institutii cu profil diferit in care s-a ocupat de problemele de electricitate. La Societatea Generala de Gaz si Electricitate din Bucuresti (SGGE) a condus un colectiv de analiza privind incidentele si avariile din instalatiile electrice si a elaborat metode de prevenire, elaborand norme de reglementare a operatiunilor care au condus la reducerea avariilor.
In anul 1937 si-a sustinut doctoratul la Dresda cu teza "Contributii la calculul incalzirii la scurtcircuit". In anul 1942 a publicat o serie de articole cu previziuni privind viitorul energiei nucleare. In anul 1943, Politehnica din Dresda i-a acordat titlul de doctor docent.
A avut preocupari in domeniul telecomunicatiilor si a participat la modernizarea retelei de telegrafie romanesti
Activitatea stiintifica a ing. Avramescu s-a concentrat asupra studiilor si cercetarilor in energetica, electrotehnica, telecomunicatii, abordand domenii noi pe atunci in stiinta mondiala si cea autohtona, ca energia nucleara, automatizarea si informatica, sub aspect teoretic, experimental si practic.
Intre anii 1951 - 1964 a fost sef de laborator la Institutul de Energetica, ulterior Institutul de Cercetari si Proiectari Electrotehnice, unde s-a ocupat de proiectarea echipamentelor de conectare electrica de inalta si joasa tensiune.
O alta preocupare a sa a fost studiul efectelor termice produse de curentii electrici in conductorii formati din diferite tipuri de metale, in conditii de functionare variabile.
A efectuat primele incercari de introducere a repartitiei economice a sarcinilor intre centralele din zona Capitalei, o premiera in domeniul energetic national.
Paralalel cu activitatea stiintifica si practica a fost profesr la Institutul Politehnic din Bucuresri, contribuind la formarea mai multor generatii de specialisti.
A detinut un rol important in promovarea documentarii, ca director general al Centrului de Documentare Stiintifica si ca redactor al publicatiilor "Electrotehnica" (1956 - 1971) si "Progresele stiintei" (1964 - 1974).
A lasat in urma o vasta bibliogarfie, peste 250 de titluri de lucrari, unele publicate in Germania, dintre care citam: "Combustibilul atomic si viitorul problemei energetice" in Bul. IRE nr. 10/1942; "Manualul inginerului electrician" vol. IV/1956 (cu colaboratori); "Despre racordarea cuptoarelor electrice", 1941; "Motoare Diesel in centrale centrale electrice",1943; "Introducere in documentarea stiintifica", 1969; "Rolul entropiei si energiei informationale", 1972 s.a. Din cele cateva titluri citate se poate deduce multitudinea preocuparilor autorului in domeniul sau de specialitate.
Recunoscut pe plan mondial, a fost ales membru extern al Asociatiei Electrotehnicienilor Germani (V.D.E.) in anul 1931.
Pentru meritele sale stiintifice, in anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane si in acelasi an presedinte al Comisiei de automatizare a Academiei. In 1963 a fost ales membru titular al Academiei Romane. Intre 1964 - 1971 a facut parte din Comitetul National Roman pentru UNESCO.
Inginerul Aurel Avramescu a fost si un distins amator de arta; el a facut parte dintr-o formatie de muzica camerala care dadea concerte in Bucuresti. Impreuna cu sotia sa doctor Maria Alexiu Avramescu, a colectionat tablouri valoroase si mobilier in locuinta lor din Otopeni, pe care le-a donat Muzeului de Arta al Rom!niei.
Cercetand opera lui Mihai Eminescu, in special preocuparile poetului privind fizica si astronomia, a facut o comunicare la Academia Romana in 1956 si a publicat despre acestea in revista "Luceafarul" in 1964.