CUVÂNTUL DE SALUT AL DLUI DR. ING. MIHAI MIHAITA, PRESEDINTELE AGIR
Data: 16-30 iunie 2007
Doamnelor si domnilor,
Sunt onorat ca am prilejul ca în numele Asociatiei Generale a Inginerilor din România si al Academiei de Stiinte Tehnice din România sa adresez câteva cuvinte participantilor la acest simpozion ce trateaza o tema deosebit de importanta, la care participa personalitati de marca din domeniu.
Oricât ni s-ar parea de ciudat, moderna racheta pe care noi o cunoastem acum doar ca vehicul spatial sau ca „vector“ de propulsie al unor arme sofisticate cu raza mare de actiune, are în spate o istorie milenara. O istorie care vine din antichitate si chiar din mitologie. Vechile poeme hinduse vorbesc despre teribilele arme zburatoare aruncate în lupte de zei în razboaie împotriva demonilor. Civilizatia chineza a inventat racheta în secolele VI – V î. Hr., utilizata initial pentru a ridica în aer spectaculoasele focuri de artificii lansate de sarbatorile de Anul Nou. Mai târziu, dotate cu încarcaturi explozive, rachetele erau folosite în lupte pe apa, pe uscat si la asedierea cetatilor. De la chinezi racheta a fost preluata de arabi, care au folosit-o ca o distractie la lansarea de artificii.
Arabii sunt cei care în secolele XI-XII au adus-o în Europa medievala, unde la început a fost utilizata tot la distractie pentru focurile de artificii.
Dupa câteva secole, europenii au descoperit si ei posibilitatea folosirii rachetei în razboi ca purtatoare de încarcatura exploziva. Conrad Haas din Sibiu a fost unul dintre cei care au perfectionat arma care ar fi putut ajunge mai importanta decât artileria propriu-zisa.
Pâna în anii 1960, specialistii considerau racheta în trepte inventata de polonezul Kozimierz Semionowicz în 1650, dar savantul român Elie Carafoli, care era presedintele Federatiei Internationale de Astronautica, a rasturnat definitiv aceasta ierarhie la Congresul International de Aeronautica de la Madrid. Bazat pe un vechi manuscris aflat în arhivele de la Sibiu, studiat si facut cunoscut de catre prof. dr. ing. Doru Todericiu, Carafoli a demonstrat ca primele rachete în trepte au fost construite de sasul Conrad Haas la Sibiu în 1529, deci cu peste 120 de ani înaintea polonezului. Manuscrisul demonstreaza ca sibianul a adus rachetei anumite îmbunatatiri folosite si acum în domeniile de vârf ale tehnicilor militare si ale celor spatiale.
Rachetele lui Conrad Haas utilizau un combustibil solid si în lucrarea sa el mentioneaza mai multe retete, printre care si câteva preluate de la Ioan Românul, numit în limba vremii Johan Wallach, prieten al inventatorului, care era proprietarul unei „mori de pulbere“care functiona la Alba Iulia.
Conrad Haas nu a inventat si perfectionat numai rachete în trepte ci si lansatoare de rachete, tot el este si cel care a inventat si principiul „Aripii Delta“, folosit acum în construirea avioanelor supersonice si a rachetelor cosmice.
Conrad Haas nu a fost singurul reprezentant al pleiadei de rachetisti ai Sibiului. Amintesc pe Valentin Frank von Frankenstein, care a trait între anii 1643 – 1697 si a realizat câteva tipuri de rachete, ocupându-se mai ales de încarcaturile active pe care le-a adaptat unor situatii diverse prezente pe câmpul de lupta.
Mai recente realizari în acest domeniu a avut Hermann Oberth, care s-a nascut la Sibiu în 1894, a copilarit la Sighisoara si a fost profesor la Medias. A obtinut multe brevete pentru inventii în domeniul rachetelor, iar în 1935 a lansat o racheta experimentala la Medias. A lucrat în domeniul rachetelor în Germania, iar în 1955 a plecat în SUA, unde sub conducerea lui Wernher von Braun a participat la programul spatial american.
În 1972 si în 1974 revine în vizita în România, unde s-a bucurat de o pretuire deosebita, dovada fiind titlul de Doctor Honoris Causa conferit în anul 1972 de Universitatea din Cluj-Napoca, al carei student a fost, si Meritul Stiintific clasa I acordat prin decret prezidential. Savantul a sustinut o conferinta la Academia Româna si a avut numeroase întâlniri cu oameni de stiinta din tara.
În anul 1994 a fost deschisa Casa Memoriala Hermann Oberth în Medias, iar de curând proprietatile ce i-au apartinut au fost retrocedate familiei.
Am avut sansa si placerea sa calatoresc în aceeasi cursa Paris – Bucuresti cu domnia sa în anul 1974. Desi era în vârsta înaintata, avea o tinuta, o prestanta si un mod de a se comporta pe care n-am sa le uit niciodata.
Doamnelor si domnilor,
Eu am fost prezentat ca voi rosti un cuvânt de salut, dar n-am putut sa nu spun si câteva cuvinte despre acesti oameni geniali ai acestui oras, omagiati acum, când Sibiul este Capitala Culturala Europeana.
Rolul jucat de acesti vrednici înaintasi în dezvoltarea culturii si civilizatiei omenirii este foarte important pentru ca si datorita lor au fost posibile realizarile omenirii pentru dezvoltarea tehnicii si cucerirea spatiului interplanetar.
Felicit pentru initiativa pe organizatori si pe toti cei care au înteles sa cuprinda în program si acest simpozion care trateaza o problema de cultura tehnica, privind o tema asa de importanta si actuala.
Multumesc colegilor ingineri din Germania care au fost alaturi de noi în organizarea acestui simpozion, dovedind înca o data fructuoasa colaborare dintre AGIR si VDI.
Urez succes lucrarilor simpozionului, care în mod cert va avea un mare ecou în lumea stiintei si tehnicii.
Va multumesc!