Datorii si responsabilitati

Exista nenumarate proverbe, maxime, cugetari, aforisme referitoare la datorii, mai ales in materie financiara. Nu ne propunem, aici, sa le trecem in revista (fie si numai partial), ci ne referim la o sintagma folosita, deseori, deschis sau mascat, ca alibi: „Datoria nu moare niciodata“. Cat timp este vorba despre datorie in sens moral, lucrurile sunt in perfecta regula. Nu acelasi lucru se poate spune despre datorii financiare neachitate, cu numele lor contabil de arierate. Tema a capatat o gravitate deosebita in urma analizelor efectuate de misiunile FMI, Comisiei Europene si Bancii Mondiale. Avem in vedere toate datoriile statului in raporturile lui economice, dar – mai ales – datoriile acumulate de companiile publice. Volumul lor a depasit, in prezent, 5 procente din PIB.
Din toate punctele de vedere, o astfel de situatie nu poate sa continue deoarece duce, inevitabil, la colaps financiar. De fapt, avem de-a face cu un veritabil cerc vicios. Pentru a ne incadra in spatiul rezervat, vom face referire doar la un singur exemplu, cel al Societatii Nationale a Lignitului Oltenia (SNLO). Aceasta companie are de incasat de la partenerii de afaceri circa 500 milioane lei. Din suma respectiva, peste 97% reprezinta facturi neincasate, la scadenta, din partea altor companii de stat, in special din domeniul energetic. Datornicii nu au bani deoarece beneficiarii lor nu-si achita – la randu-le – obligatiile financiare. O buna parte a acestora nu sunt altii decat numerosi consumatori casnici. Veniturile lor, mult diminuate in perioada recesiunii, nu le permit sa achite facturile nici la energia electrica, nici la cea termica. Debransarea nu sterge datoriile, iar executarile silite nu au dat rezultate deoarece „de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere“.
In aceasta situatie, se pune cu o acuitate maxima necesitatea gasirii si aplicarii de solutii viabile (nu fanteziste, cum s-a intamplat deseori pana acum).
In Scrisoarea de intentie catre FMI, autoritatile de la Bucuresti considera ca respectivele solutii se rezuma la doua: „trimiterea de preavize“ si „masuri legale“. Nu sunt precizate detaliile, dar este evident ca nici „preavizele“ si nici „masura legala“ extrema, si anume executarea silita, nu sunt valabile decat in cazurile de rau-platnici, adica de clienti care au resurse, dar nu vor sa-si achite obligatiile financiare. Din analizele efectuate de specialisti, rezulta ca nu acesti rau-platnici formeaza majoritatea covarsitoare a datornicilor. Atat in cazul unor entitati economice de stat, cat si al beneficiarilor finali, respectiv populatia, cauza principala a restantelor se localizeaza in ceea ce putem sa numim deficiente de ordin structural, de sistem.
Cea mai mare problema o constituie costurile de productie, care nu pot fi acoperite prin cresteri de preturi deoarece, in acest fel, problema nu numai ca nu se rezolva, ci se agraveaza considerabil, pana la colaps. Intregul sistem energetic sufera de boala cronica numita ineficienta economica. Masurile partiale, paleativele nu au dat – cum era de asteptat – rezultatele scontate. An de an s-au amanat solutiile de fond, din tot felul de consideratii si considerente, nu in ultimul rand, electorale. Ceea ce se intampla cu SNLO nu reprezinta altceva decat o confirmare a absentei unei viziuni strategice in domeniul energetic, iar, pe un plan mai larg, la scara intregii economii.
Reducerea semnificativa a datoriilor (a arieratelor) reprezinta o misiune imposibila in conditiile in care se combat simptomele si nu cauzele bolii amintite. Din acest motiv, asteptam cu interes Strategia fiscal-bugetara a Guvernului pentru a vedea ce terapie urmeaza sa se aplice in cazul datornicilor statului. Speram ca se vor „ataca“ cu precadere cauzele profunde ale ineficientei economice. Tocmai de aceea, amintim factorilor decidenti, fiecaruia in parte si tuturor la un loc, cuvintele lui Nicolae Iorga: „Fa-ti datoria oricand, totdeauna va fi cineva care sa te vada: tu insuti!“