Semnal editorial
Data: 16 - 30 iunie 2012
Valeriu V. Jinescu
Tratat de Termomecanica, vol. 1
Editura AGIR, Bucuresti, 2011, ISBN 978-973-720-392-2, format 17×24 cm, 632 pag., legat, 40 lei/ex.
Aceasta monografie de mare interes stiintific, care abordeaza intr-o maniera unitara problematica comportarii structurilor ingineresti sub actiunea solicitarilor mecanice si termice, reprezinta o lucrare de referinta in literatura tehnica romaneasca, avand ca autor pe reputatul prof. univ. emerit dr. ing. Valeriu V. Jinescu, membru titular al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania.
Lucrarea, originala si riguroasa din punct de vedere stiintific, reprezinta o sinteza a cercetarilor teoretice ale autorului si a experientei sale dobandita pe parcursul a peste patru decenii, ca urmare a implicarii in proiectarea unor echipamente si instalatii de proces complexe cerute de industria romaneasca, precum si a deciziilor tehnice privind deteriorari si avarii ale unor echipamente din industriile chimica si petrochimica.
Tratatul are la baza rezultatele cercetarilor proprii ale autorului, care a definit si statuat un nou domeniu stiintific denumit de domnia sa Energonica (Jinescu V.V., „Energonica”, 1977).
Energonica (domeniu al stiintei care se refera la energia in actiune) permite tratarea unitara a proceselor de deformare si de curgere a materialelor, cu considerarea comportarii neliniare a acestora si a efectelor termice produse de solicitarile mecanice. Recurgand la concepte adimensionale, metoda Energonicii permite - lucru care pana acum nu era posibil - suprapunerea sau cumularea efectelor solicitarilor mecanice de natura diferita, considerand comportarea neliniara a materialelor, asa cum autorul a aratat si in cartea sa „Principiul energiei critice si aplicatiile sale“, Editura Academiei Romane, 2005.
In cazul structurilor solicitate atat mecanic, cat si termic (solicitare statica la temperaturi sub sau peste cea de fluaj, solicitare ciclica mecanica si/sau termica etc.), se pune problema cumularii efectelor celor doua solicitari de natura diferita (mecanica si termica). Comportarea materialelor la aceste solicitari fiind de multe ori neliniara, suprapunerea efectelor mecanice si termice nu poate fi realizata prin simpla insumare algebrica a acestora, asa cum se facea anterior. Pe langa solicitarile mecanice si termice, metoda permite sa se tina seama si de o serie de efecte care provin din fabricarea si/sau functionarea unor structuri mecanice (defecte, tensiuni remanente, fisuri, coroziune etc.), care nu pot fi neglijate si de care nu se poate tine seama in calcule, in prezent, decat cu dificultate.
Volumul intai al Tratatului de Termomecanica este structurat in cinci parti si cuprinde 21 de capitole extinse pe 610 pagini: • Partea I - Elemente generale de termomecanica (cap. 1 - 7); • Partea II - Suprapunerea efectelor in calculele de rezistenta (cap. 8 - 15); • Partea III - Suprapunerea efectelor in calculul rigiditatii (cap. 16 - 17); • Partea IV - Solicitari echivalente si echivalenta temperatura-timp in termomecanica (cap. 18 - 19); • Partea V - Deteriorarea si calculul deteriorarii structurilor mecanice (cap. 20 - 21).
Tratatul de Termomecanica ofera solutii pentru rezolvarea problemei privind suprapunerea efectelor solicitarilor mecanice si termice in diferite situatii frecvent intalnite in practica inginereasca, tinand seama si de sporirea acestor efecte ca urmare a unor eventuale defecte de material si defectiuni de fabricatie.
De exemplu, in cap. 6, Metoda Energonicii propusa de autor pentru rezolvarea problemelor practice de suprapunerea efectelor solicitarilor este prezentata in paralel cu metoda Tensiunii echivalente si cu metoda Mecanicii ruperii materialelor. Metoda Energonicii se poate aplica materialelor cu comportare neliniara, spre deosebire de metoda Tensiunii echivalente aplicabila numai in limitele comportarii liniar-elastice. Unul din avantajele metodei Energonicii consta in posibilitatea de a considera efectele deteriorarilor si tensiunilor remanente.
Prin utilizarea principiului energiei critice, principiu al Energonicii (descoperit si formulat de autor), au fost deduse relatii pentru suprapunerea efectelor inclusiv in domeniul Mecanicii ruperii materialelor. La finele capitolului 6 se analizeaza comparativ cele trei metode de calcul amintite. Relatiile de calcul obtinute cu metoda Tensiunii echivalente si cu metoda Mecanicii ruperii sunt comparate cu relatiile de calcul rezultate din utilizarea metodei Energonicii. Se analizeaza calculul de rezistenta la solicitari compuse si la solicitari la oboseala a structurilor fara si respectiv cu fisuri s.a.
Este remarcabil faptul ca aceeasi relatie generala dedusa pe baza principiului energiei critice se utilizeaza atat in calculul de rezistenta (cap. 8 - 15), cat si in calculul de rigiditate (cap. 16 - 17). Se prezinta si se analizeaza metodele de calcul al sigurantei structurilor ingineresti: metoda determinista, metoda semiprobabilistica si metoda probabilistica. De remarcat capitolul 18, referitor la calculul solicitarilor echivalente, capitol original, dezvoltat pe baza legii echivalentei proceselor si fenomenelor (descoperita si formulata de autor). Capitolul 19, de exemplu, reuneste problemele echivalentei temperatura - timp la calculul modulului de elasticitate al materialelor vascoelastice si la calculul rezistentei de durata necesara in proiectarea structurilor care functioneaza in conditii de fluaj. Capitolele 20 si 21 sunt, de asemenea, originale, prin structura si continut, pentru prima data intr-o prezentare utila inginerului proiectant. Si aici se constata superioritatea relatiilor deduse pentru deteriorare pe baza principiului energiei critice, comparativ cu relatiile propuse in literatura.
Pentru intelegerea fenomenelor si inlesnirea aplicarii chestiunilor teoretice prezentate, autorul realizeaza o multitudine de exemple de calcul bazate pe date reale, industriale, rezolvate, acolo unde a fost cazul, prin metoda clasica a tensiunilor echivalente, prin metoda Energonicii si prin metoda Mecanicii ruperii, interpretandu-se rezultatele obtinute.
Autorul va continua Tratatul de Termomecanica, cu volumul al doilea, care va cuprinde 35 de capitole.