Valorificarea resurselor regenerabile de energie, intre beneficii si riscuri

Convorbire cu prof. univ. dr. ing. Viorel Badescu, membru corespondent al Academiei Romane

- De o vreme, se discuta din ce in ce mai mult, si nu doar in comunitatea stiintifica, despre resursele regenerabile de energie ca despre o reala speranta in contextul crizelor cu care se confrunta lumea la inceput de secol XXI.
- Abordarea surselor regenerabile de energie are o istorie indelungata, dar a devenit de interes social major din momentul in care omenirea insasi a constientizat pericolul epuizarii resurselor fosile, precum carbunele si petrolul. Momentul la care ma refer poate fi localizat in deceniul al optulea din secolul trecut. Principalul scop era gasirea unor inlocuitori pentru sursele fosile de energie si nu conservarea mediului, afectat de folosirea extensiva a respectivelor surse. Desigur, un anumit rol in schimbarea opticii l-au avut cele doua crize petroliere din anii ’70. Lucrurile au evoluat si, astfel, in momentul de fata situatia este tratata intr-o maniera mult mai nuantata, preponderente fiind doua puncte de vedere: unii vad aceste surse de energie ca suplinitoare a celor clasice, care se vor epuiza mai devreme sau mai tarziu; altii le vad ca fiind mai prietenoase fata de mediu, cu efecte negative mai reduse asupra acestuia fata de ceea ce a fost pana nu demult in materie de resurse energetice.

- De curand, Comisia Academiei Romane abilitata sa activeze in domeniul de care ne ocupam a consacrat o sesiune stiintifica celulelor solare avansate si aplicatiilor acestora. Dincolo de aspectele propriu-zis teoretice, care este stadiul actual al implementarii tehnologiilor in acest domeniu?
- Mai intai, sa spunem ca exista trei modalitati principale de a converti energia solara in alte forme de energie: fototermica, prin care energia solara este convertita in energie termica; fotovoltaica, prin care energia solara se converteste in energie electrica, si fotochimica, prin care se realizeaza stocarea energiei in produsi de reactie chimica. Ar mai fi si forma fotobiologica, avand drept caz particular fotosinteza, care este tot o forma de conversie fotochimica.

- Va propunem sa ne oprim la cea fotovoltaica.
- Si aici exista trei tipuri de tehnologii dezvoltate succesiv si considerate de obicei ca reprezentand trei generatii. Celulele fotovoltaice de prima generatie au la baza siliciul, monocristalin sau policristalin; randamentul lor depinde de multi factori, dar, orientativ poate fi considerat in jurul a 22%. Urmeaza generatia a doua, cu celule in straturi subtiri; ele au un cost mai mic, dar si un randament mai scazut, situandu-se in jurul a 12%. Generatia a treia de celule solare este inca in stadiul de cercetare, nefiind implementata comercial; se folosesc o serie de tehnici specifice nanotehnologiei care servesc la largirea spectrului radiatiei solare absorbite, conducand la cresteri ale randamentului, care in prezent depaseste deja, in unele cazuri, 40%.

- Dupa aceasta punere in tema, va rugam sa va referiti la situatia din tara noastra.
- Noi am avut un start destul de bun mai ales pe filiera fototermica. Si pe filiera fotovoltaica s-au inregistrat unele realizari. Progresul a stagnat in ultimul deceniu din secolul XX. In momentul de fata, nu mai producem deloc celule fotovoltaice; mai exista un numar redus de producatori locali pe filiera fototermica, dar ei nu pot face fata concurentei straine. Pe piata romaneasca, mai mult de 95% din tehnologia specifica este importata la preturi cel putin egale cu acelea din tara producatoare. In domeniul fotovoltaic, sunt in functiune centrale care insumeaza cativa zeci de MW, iar alte investitii, totalizand sute de MW, sunt in derulare. Aceste date arata o crestere a ponderii sectorului fotovoltaic in industria energetica, daca tinem cont ca obiectivul planificat in Strategia nationala era de 260 MW instalati pana in 2020.

- Cum se stie, poate cele mai multe sperante se pun, in conditiile prezentate de dvs., in energia eoliana.
- Sigur, este si cea care are contributia cea mai mare la retelele electrice nationale. In Europa, care este varful de lance in ceea ce priveste folosirea surselor regenerabile de energie, cea eoliana se afla pe primul loc. Mai intai, in tarile din nord, dar si in sud, in Spania si Portugalia, de pilda. In timp, s-au dezvoltat tehnologii care au devenit acum mature si cei care le-au conceput si aplicat au inceput sa le exporte. La noi, tehnologia implementata sau in curs de implementare este 100% de provenienta straina. Din cate stiu, in momentul de fata avem instalati aproape 2 GW, ceea ce inseamna destul de mult. Noi avem avantajul ca unele zone in care potentialul eolian este mai mare dispun de pamant mai putin fertil si, in consecinta, pretul de instalare este mic.

- A devenit limpede pentru multi ca sursele regenerabile de energie reprezinta o solutie optima, cel putin deocamdata. Problema este daca exista riscuri si care sunt acestea, in conditiile in care tehnologiile, oricat de bune ar fi, nu sunt perfecte.
- In general, lumea se asteapta sa fie implementate tehnologii cu caracter conservationist, adica unele care sa conserve mediul. Atingerea acestui obiectiv este foarte dificila, in conditiile dezvoltarii intr-un mediu de dimensiune finita. Atat timp cat societatea umana se va dezvolta, va modifica mediul. Jean Piaget definea inteligenta ca adaptare. De fapt, omenirea s-a adaptat mai intai mediului, iar apoi si-a adaptat mediul la necesitati. Au fost taiati vechii codri ai Germaniei si nu numai, au fost secate mlastinile Italiei, s-a mutat marea in Olanda, de exemplu. Daca vom continua sa inlocuim sistemele bazate pe sursele conventionale de energie, care sunt distribuite volumic, adica stocate in interiorul Pamantului, cu sisteme bazate pe surse de energie distribuite superficial, pe suprafata Pamantului, e clar ca mediul in care traim, respectiv suprafata Pamantului, va fi afectat. Este foarte dificila pastrarea unui echilibru intre dezvoltarea societatii, inclusiv cea demografica, si conservarea mediului. Oricum, dezvoltarea durabila intr-un mediu de dimensiune finita are sens numai pe durata limitata.

- Se intrevede o solutie?
- E greu de spus. Vedeti, eu inteleg ingrijorarea unora, pentru ca exista perspectiva unei dezvoltari care sa nu poata fi controlata. In momentele in care sistemele sociale se confrunta cu probleme majore, cum sunt apa, hrana, energia, la care trebuie gasite solutii rapide, problemele de mediu devin imediat secundare. Intotdeauna a fost asa: ca sa ne aparam pe noi, am sacrificat ceva din mediu.

- Acum, societatea in ansamblul ei este mai constienta decat era odinioara.
- Evident. Secolul XX a adus aceasta constientizare si este o speranta, dar numai in masura in care societatea umana este controlabila in sens teleologic. Sa ne gandim totusi la inceputul secolului XX. Nu exista atunci nici macar un singur om, cu atributii de decizie politica, la cele mai diferite niveluri, care sa isi propuna ca intr-o suta de ani multimi mari de oameni sa aiba acces la ceea ce azi numim calculator, televizor, Internet, turism international, ca sa nu ma refer decat la lucruri care acum sunt din sfera banalului, a obisnuitului. Schimbarile au avut loc, dar fara luarea unor decizii politice de tip teleologic. Deciziile luate de factorii politici au fost, de fapt, urmari ale schimbarilor, avand mai totdeauna scop corectiv si caracter conjunctural. Iar deciziile conjuncturale nu sunt de obicei prietenoase mediului, asa cum era el in ziua in care au fost luate.

- Putem spera ca se vor ivi situatii favorabile rezolvarii problemelor de astazi? Pana atunci ce se poate face?
- Important este sa fie sensibilizati factorii responsabili, mai ales la nivel national, si - in conditiile actuale - la nivel continental si global, in asa fel incat sa ia cele mai favorabile decizii conjuncturale.

- Cu siguranta, in conditiile date, stiinta are un rol important in procesul de constientizare, as spune, mereu mai important.
- Este clar ca stiinta are un rol tot mai important in societate. De unde inainte stiinta avea un caracter elitist, acum ea a devenit accesibila unui mare numar de oameni. De aici, cresterea sansei atat in ceea ce priveste producerea de noi rezultate, cat si in materie de diseminare a celor existente. Diseminarea are drept consecinta o mai buna intelegere a rolului social al stiintei. Este evident ca fara existenta oamenilor de stiinta, omenirea, asa cum este ea astazi, nu s-ar putea sustine. Ca un bun exemplu putem da problema alimentatiei. Cele sapte miliarde de oameni ai planetei traiesc astazi datorita folosirii unor tehnologii specifice, dezvoltate prin cercetarea stiintifica din ultimele decenii. Revenirea la tehnologiile de la inceputul secolului XX este imposibila, in masura mentinerii numarului prezent al populatiei. Aceste tehnologii specifice, care au efecte favorabile din punct de vedere demografic, au si consecinte care nu sunt totdeauna cele dorite din punctul de vedere al conservarii mediului. Ne putem dori cel mult sa gasim un mecanism de control al relatiei dintre dezvoltarea sociala si protejarea mediului, in asa fel incat mediul sa nu se modifice semnificativ in decursul vietii fiecaruia dintre noi.