Precizari de ordin biografic si stiintific privind personalitatea si activitatea lui Nicolae Vasilescu Karpen

Am citit cu interes articolul dedicat acad. Nicolae Vasilescu Karpen, aparut in nr. 5/2012 al publicatiei Univers ingineresc. Consider ca are un continut interesant si util unui cerc larg de cititori. Totodata, as dori sa fac unele comentarii referitoare la acest articol privitor la personalitatea si activitatea stiintifica a lui Vasilescu Karpen, pe care am studiat-o de mai mult timp1.
Mai intai, nu am vazut ca Vasilescu Karpen, in decursul vietii sale, sa isi fi scris numele cu cratima, cum a aparut in articolul mentionat si in multe alte publicatii, ci totdeauna Vasilescu si Karpen separat, indiferent daca era o publicatie in limba romana sau franceza. De aceea, cred ca ar trebui respectat modul utilizat de autor, asa cum la scriitorul Vasile Alecsandri s-a pastrat scrierea cu „cs“ folosita de autor si nu cu „x“. De altfel, am verificat ca la Directia de evidenta a populatiei din MAI, la cererea lui Vasilescu Karpen, i s-a confirmat completarea numelui, confirmare pe care anterior nu o avea, exact in modul aratat (fara cratima).
Pe prima pagina, pe prima coloana a articolului, se face o referire la o lucrare cu titlul Sur la convention electrique. Am verificat ca este vorba de Sur la convection electrique, deci ceva complet diferit. Primul cuvant francez inseamna in limba romana conventie, iar al doilea inseamna convectie care reprezinta un fenomen fizic.
Titlul corect al lucrarii este: Recherches sur l’effet magnetique des corps electrises en mouvement, teza de doctorat la Facultatea de Stiinte de la Paris, 1904.
Referitor la curentii de convectie, studiati in cadrul acelei lucrari, consider ca Vasilescu Karpen are meritul de a fi contribuit, prin verificare experimentala, la stabilirea unei legi generale a campului electromagnetic, si anume la legea circuitului magnetic.
In pagina 1, col. 2 se mentioneaza, ceea ce am vazut si in alte lucrari recente, ca Vasilescu Karpen a realizat ceea ce aveau sa se numeasca „pilele Karpen“. Trebuie sa avem in vedere ca insusi inventatorul le denumise „pile K“ si le si clasificase in functie de caracteristici „pile K1, K2, K2’“ etc. De aceea, cred ca schimbarea denumirii cunoscute nu face decat sa induca in mintea cititorului ca ar putea fi altceva decat pilele clasificate chiar de inventatorul lor.
As adauga ca interesul pentru pilele K a fost scazut din cauza eficientei lor economice nesemnificative. Totusi, trebuie sa mentionez ca, studiind functionarea acestora, Vasilescu Karpen a creat o teorie originala a functionarii pilelor electrochimice in general. Refacand teoria, am ramas cu impresia ca aceasta ramane si in prezent superioara celorlalte teorii cunoscute si numai factori de alta natura au facut ca ea sa nu fie destul de raspandita. Inca o remarca: Vasilescu Karpen, urmarind perfectionarea pilelor K, a realizat prima pila electrica cu combustibil lichid dizolvat, pe care a prezentat-o la Congresul International de Electrotehnica de la Praga, din 1938. Se stie ca aceste pile au capatat ulterior o mare dezvoltare prin aplicatiile lor, dupa cum se arata in continuare.
Pilele de combustie au avantajul ca transforma energia direct prin conversie electrochimica, nefiind necesara arderea combustibilului, deci fara a avea limitarile corespunzatoare principiului al doilea al termodinamicii. Ca urmare, in loc de ardere a combustibilului si folosirea caldurii de reactie la temperaturi inalte, se realizeaza o conversie la temperaturi joase. Prin ardere se intelege, aici, schimbul de electroni intre carburant si comburant. Ca urmare, din carburant si comburant se obtine, prin conversie electrochimica, direct energie electrica cu un randament de 70% - 90%. Succesul utilizarii pilelor de combustie a fost confirmat prin utilizarea lor in navele spatiale.
Pe pagina a doua, randul 10, figureaza cuvintele „corpuri electrice“, notiune care nu exista, in loc de „corpuri electrizate“.
As dori sa fac o mentiune la pagina 1, coloana 2, unde este scris „a anuntat folosirea pentru prima data in lume, a curentilor purtatori de inalta frecventa, pentru telefonia prin cablu, la mare distanta“. Este adevarat ca s-a ocupat de acest domeniu. Problema este insa complexa si, la o sedinta a ASTR, dna Adelaida Mateescu (membru titular al ASTR) m-a intrebat despre acest subiect. La acea data nu aveam elemente suficiente si i-am spus ca voi cerceta. Am reusit sa gasesc date destul de precise, pe care le-am prezentat intr-o sedinta ulterioara, dar, spre regretul nostru, dna Mateescu decedase. Este util de semnalat care a fost contributia lui Vasilescu Karpen in acest domeniu in care au lucrat multe personalitati. Curentii purtatori au fost introdusi in scopul transmiterii mai multor convorbiri simultan pe aceeasi linie de transmisie.
In intervalul 1876 - 1880, Elisha Gray a propus utilizarea unor frecvente diferite ca suport al semnalelor transmise, separarea la locul de receptie fiind realizata prin rezonanta mecanica; dar nu a examinat problema convorbirilor multiple.
In anul 1906, Augustin Maior (nascut in anul 1882, la Reghin) realizeaza experimental, pentru prima data, comunicatii simultane, obtinand 5 cai (deci 5 convorbiri simultane) pe o singura linie de transmisie cu o lungime de 15 km, la Budapesta, in cadrul laboratorului de la Statia Experimentala a Postelor. Pentru aceasta realizare, a folosit, pentru fiecare cale, ca suport al semnalelor transmise, cate un curent de inalta frecventa (procedeu denumit si multiplexarea frecventelor purtatoare), evitand astfel interferenta convorbirilor. De asemenea, cu caracter de noutate, a utilizat un rezonator electric pentru separarea frecventelor pe linia de transmisie.
In comunicarea lui Vasilescu Karpen, la Academia de Stiinte de la Paris, din anul 1909, pe care am citit-o cu atentie, nu acest aspect este revendicat de autor, ci ameliorarea transmisiei, evitand atenuari nedorite care produc distorsiuni. De altfel, referindu-se la convorbiri multiple, Vasilescu Karpen mentioneaza, cu realism, ca aceasta problema a fost solutionata anterior, asa cum reiese si din cele de mai sus, fara alte detalii.
In ultimul rand din coloana 1, pag. 1, si in primul rand coloana 2, textul nu corespunde realitatii, deoarece in acea nota, Vasilescu nu anunta o realizare, ci face o propunere. Aceasta nu ii micsoreaza meritul deoarece, ca la un brevet de inventie pentru un aparat, se cere descrierea unei solutii, nefiind obligatorie si experimentarea acesteia.
Sper ca aceste randuri sa intereseze cititorii dornici sa cunoasca date cat mai precise din istoria stiintei si tehnicii.

1 Significance of the scientific research of Nicolae Vasilescu Karpen (1870 - 1964). Editura AGIR, 2006

N.R.: Respectam punctele de vedere ale cititorilor nostri, insa precizam ca, in documentele oficiale ale Academiei Romane, numele savantului este scris cu cratima: Nicolae Vasilescu-Karpen. Prin urmare, este un subiect controversat si orice contributie la clarificarea unor asemenea aspecte este binevenita. Mai mentionam ca, in publicatia „Historia“, in articolul „Pila Karpen, expusa pentru prima data in ultimii 30 de ani“, semnat de Laura Albani, director al Muzeului National Tehnic „Prof. ing. Dimitrie Leonida“, se precizeaza urmatoarele: „In literatura de specialitate, pila Karpen se intalneste (foarte rar) si sub denumirea de pila K sau pila VK“.