Progresul tehnologic si performanta economica

Tema pe care o supunem atentiei cititorilor are, desigur, o componenta teoretica importanta, dar ceea ce intereseaza indeosebi este aspectul practic: cum putem masura influenta schimbarilor tehnologice asupra cresterii economice, dar mai ales cum putem desprinde, din datele statistice, tendintele pe termen mediu si lung. Se poate considera ca un pas important in vederea conturarii unui raspuns a fost facut de Eurostat, structura specializata a Uniunii Europene in domeniul statisticii economico-sociale. Astfel, a inclus printre indicatorii care cuantifica potentialul de prosperare a unei economii unul care se afla in stransa legatura cu factorii de productie, in primul rand cei tehnologici. Acest indicator a fost denumit productivitatea totala a factorilor de productie.
In spatiul si potrivit specificului acestui comentariu nu este posibil si nici necesar sa intram in detalii de ordin statistico-matematic. Scopul pe care ni-l propunem este relativ modest, el rezumandu-se la semnalarea unui fapt care prezinta, cum mai remarcam, interes si pentru comunitatea inginereasca. Elementul esential vizeaza luarea in considerare a factorului capital si a factorului munca (cele doua fete ale „medaliei“ care sunt de neseparat atunci cand avem in vedere activitatea economica) in stransa legatura cu schimbarile tehnologice. Eurostat, in virtutea obligatiilor institutionale, urmareste evolutia acestui indicator in fiecare tara membra a UE si pe ansamblul acestei comunitati. Ne intereseaza, desigur, ce s-a intamplat si ce se intampla in tara noastra. Datele Eurostat pentru anul precedent, care au ca reper anul 2005, arata ca ponderea capitalului in productivitatea totala a factorilor de productie a fost de 88%. Un rezultat mai slab s-a inregistrat doar in Bulgaria, respectiv 87,4%. Performera la nivelul UE este Germania, cu 101,3%. In ceea ce priveste factorul munca, daca avem in vedere aceiasi termeni de comparatie, Romania se situeaza peste media europeana, cu 112,8%. Ce demonstreaza acest fapt?
Inainte de toate, costurile relativ reduse ale fortei de munca din tara noastra comparativ cu cele din alte tari membre ale UE. Fireste, cand vorbim despre competitivitate, costul fortei de munca are un rol deosebit de important, numai ca - in cazul dat - avem de-a face si cu o implicare a acestui factor in activitati productive, predominant situate sub nivelurile tehnologice de varf. Este suficient sa vedem care sunt domeniile in care se utilizeaza cea mai mare cantitate de forta de munca pentru a ne da seama ca nu acolo se creeaza si cea mai mare valoare adaugata.
Cu aceste constatari, ajungem la esenta problemei, si anume la faptul ca, in ansamblul factorilor de productie, rolul capitalului in sfera investitiei, nu in general, ci in domeniile in care au loc schimbarile tehnologice cu perspective de extindere si aprofundare pe termen lung, nu este suficient nici ca valoare absoluta si nici ca valoare relativa. De fapt, acesta este „miezul“ temei noastre, respectiv modul in care decidentii in materie de investitii publice si private tin seama de necesitatea de a orienta alocarile de capital prioritar in materie de tehnologii de varf. In acest fel, si factorul munca in productivitatea totala va avea o pondere adecvata tendintelor progresului tehnic contemporan. Scaderea volumului investitiilor nu numai in perioada de criza, ci si de la inceputul acestui an nu este de bun augur daca o privim si prin prisma indicatorului productivitatea totala a factorilor de productie. Chiar daca datele statistice nu prezinta un grad de atractivitate inalt, se cuvine macar sa recunoastem ca atunci cand ele reflecta adevarul, ne ajuta, indiferent de locul pe care-l ocupam in economie, sa adoptam deciziile cele mai potrivite potrivit interesului propriu si, indraznim sa spunem, potrivit interesului public, ca premisa a binelui public.