Resursele naturale ale Romaniei: cat si cum le mai putem valorifica in interes national?

Resursele naturale ale Romaniei:
cat si cum le mai putem valorifica in interes national?

Aparitia amplei lucrari (777 pagini) Enciclopedia economiei resurselor minerale din Romania, elaborata de Gheorghe Buliga, Dumitru Fodor si Stelian Dita, reprezinta nu numai un remarcabil eveniment editorial, ci si unul stiintific care, prin temele tratate si modul de abordare, depaseste limitele unei specializari, vizand direct ceea ce numim interesul national. Prin demersul lor, Editura AGIR si Editura Asociatiei Societatea Inginerilor de Petrol si Gaze au adus o contributie de prima dimensiune la mai buna cunoastere a resurselor minerale ale tarii, in vederea valorificarii lor superioare. Asa cum mentioneaza in Prefata autorii, Enciclopedia „se adreseaza deopotriva specialistilor, profesorilor si cercetatorilor, studentilor, din sectoarele de specialitate, economistilor, juristilor, istoricilor si, mai ales, decidentilor si tuturor celor care, cu dragoste de tara, cauta solutii pentru dezvoltarea economica viitoare“.

Parte a avutiei nationale, zestre a continuitatii poporului roman
Postulatul fundamental al intregii lucrari a fost, la randul lui, formulat astfel de cei trei autori: „Resursele naturale ale unei tari reprezinta o parte importanta a avutiei nationale, zestrea cu care popoarele au pornit la drum si si-au continuat existenta folosind aceste resurse carora, gratie instinctului si, apoi, inteligentei, oamenii le-au sporit continuu valoarea“.
Enciclopedia face o trecere in revista a numarului mare de substante minerale utile aflate in subsolul romanesc si introduse in circuitul economic: unele exploatate din timpurile stravechi si pana astazi, cum sunt piatra bruta, calcarul, piatra ornamentala, argila, sarea, aurul, argintul, cupru, mercurul, sulful etc., altele, a caror extractie tine de epoca moderna sau chiar de timpurile prezente: carbunii, petrolul si gazele, aluminiul, manganul, cromul, nichelul, uraniul si metalele radioactive etc., dar fiecare dintre ele contribuind la dezvoltarea economica si sociala, in pas cu trebuintele timpului.
In Consideratiile generale care deschid analiza propriu zisa se mentioneaza ca rezervele geologice exploatabile din subsolul Romaniei totalizeaza mai mult de 3 miliarde de tone carbune, mai mult de un miliard de tone de minereuri metalifere si aproape 4 miliarde de tone de sare. De asemenea, in subsolul Romaniei se gasesc bogate zacaminte de uraniu si o mare diversitate de substante nemetalifere, roci utile si ornamentale in cantitati remarcabile.
Toate bogatiile subsolului tarii constituie proprietate publica exclusiva, conform Constitutiei. Zacamintele pot fi atribuite companiilor nationale si societatilor comerciale cu capital de stat sau privat, pentru a le gestiona si valorifica. Dreptul de explorare si exploatare a perimetrelor miniere poate fi, de asemenea, concesionat persoanelor juridice romane sau straine, in aceleasi conditii si cu aceleasi drepturi pentru fiecare.
Conditiile geologice si miniere complexe sunt caracteristice zacamintelor de substante minerale utile din Romania. Carbunele din tara noastra este de calitate inferioara: puterea calorica 1600 kcal/kg in cazul lignitului si ajunge la 3000 - 4000 kcal/kg in cazul huilei.
Resursele minerale de carbune, minereuri si sare, aflate in diverse stadii de cunoastere ce pot fi exploatate cu actualele tehnologii miniere, sunt prezentate in urmatorul tabel:
Lucrarea detaliaza toate elementele care se refera la structura si evolutia geologica a Romaniei, intr-o sistematizare care ia in considerare si parametrii geografici. Fireste, nu putem sa prezentam nici macar un inventar al temelor abordate, insa mentionam, pentru cititori, ca prima sectiune, elaborata de Stelian Dita, diplomat al Facultatii de Geologie a Universitatii din Bucuresti, se mai refera, pe larg, la metodele si mijloacele moderne de cercetare geologica, la institutiile si muzeele de profil din tara noastra, precum si la unele aspecte de ordin legislativ.

Economia miniera - trecut, prezent si viitor
Sectiunea a doua a Enciclopediei a fost elaborata de prof. univ. dr. Dumitru Fodor, accentul punandu-se pe o serie de elemente de ordin istoric. Din acestea decurg o serie de evaluari si aprecieri care permit pana si nespecialistilor in materie sa cunoasca si sa inteleaga procese si fenomene de cea mai mare importanta economica si sociala. Astfel, autorul reaminteste ca produsele industriei miniere, exemplificate prin carbuni, sare, minereuri metalifere si nemetalifere, materiale de constructii etc., constituie baza industriei moderne fara de care nu pot fi concepute tehnica si civilizatia contemporana. Industria miniera are o influenta puternica asupra vietii economice in ansamblu si suporta in acelasi timp presiuni mari din partea altor ramuri industriale, motiv pentru care mineritul a suferit tot timpul profunde transformari atat din punct de vedere cantitativ, cat si calitativ.
Cu siguranta, cititorii sunt interesati sa cunoasca in ce masura diverse studii si statistici elaborate la nivel mondial atesta faptul ca productia industriei miniere se va mentine mare si foarte mare la multe produse. Raspunsul porneste de la constatarea unui alt fapt esential - consumul din ce in ce mai mare de substante minerale utile pe cap de locuitor al Terrei -, ceea ce impune ca, pe masura ce trece timpul, sa fie valorificate zacamintele cu continuturi din ce in ce mai scazute.
Studii de ansamblu elaborate cu privire la dezvoltarea viitoare a activitatii miniere mondiale au condus la concluzia ca aceasta activitate va creste, in special prin extinderea exploatarii la zi, in cariere, unde se pot obtine productivitati incomparabil mai mari fata de cele obtinute in subteran, ceea ce va permite exploatarea la preturi rezonabile a zacamintelor mari cu continuturi reduse de componenti utili.
Industria miniera a Romaniei a cunoscut pana la sfarsitul ultimului deceniu al secolului XX o dezvoltare continua si accentuata, cand a intrat intr-o perioada de profunde transformari si adaptari pentru tranzitia la economia de piata.
In noua situatie economica a Romaniei, industriei miniere ii revin sarcini deosebite privind acoperirea nevoilor economiei nationale cu combustibili, minereuri metalifere, minereuri nemetalifere si diverse alte substante minerale si roci utile.
Teritoriul Romaniei, cu o suprafata totala de 237 500 km2, are o structura geologica foarte complexa. Majoritatea teritoriului face parte din zona orogenului alpin, cu vulcanism tertiar si actual, alcatuit din munti tineri, dealuri, podisuri si campii intercalate in depresiuni tectonice continand, in ansamblul sau, bogate si variate zacaminte de substante minerale utile, exemplificate prin: combustibili minerali, minereuri de metale pretioase, minereuri de metale feroase, neferoase si rare, substante nemetalifere etc. Zacamintele de substante minerale utile din Romania sunt de dimensiuni mici sau cel mult medii, neintalnindu-se zacaminte de talie mare si foarte mare decat in cazul depozitelor de sare gema.
Un capitol al acestei sectiuni mai raspunde la o intrebare esentiala, cea referitoare la zacamintele cunoscute si aflate in exploatare la sfarsitul mileniului II, oferind deschiderea necesara pentru proiectarea evolutiilor viitoare. Mentionam, inca o data, rezervele geologice exploatabile, cu unele detalieri, respectiv 3 miliarde de tone de lignit si carbune brun, 1 miliard tone de huila, 100 milioane tone de minereuri auro-argentifere, 90 milioane tone de minereuri polimetalifere, 900 milioane tone de minereuri cuprifere, 4 miliarde tone de sare. De asemenea, in subsolul tarii se gasesc suficiente si bogate zacaminte de metale radioactive, metale rare, fier-mangan, bauxita si o mare diversitate de substante nemetalifere, precum si cantitati foarte mari de roci utile si ornamentale.
Daca luam in considerare productiile actuale si rezervele cunoscute de substante minerale utile, se poate afirma ca Romania are asigurat necesarul din productia interna pentru 100 de ani la lignit si carbune brun, 250 de ani la huila, 125 de ani la minereurile de cupru, auro-argentifere si polimetalice, peste 1000 de ani la sare etc.
In anul 1989, cand ramura miniera a atins nivelul sau maxim de dezvoltare, erau in functiune 278 de mine si cariere, existau 70 de uzine si instalatii de preparare dintre care 30 in sectorul metalifere, 34 in sectorul substantelor nemetalifere si 6 in sectorul carbune, raspandite in 41 bazine miniere localizate pe teritoriul a 23 de judete ale tarii. La acea data, sectorul minier producea peste 100 milioane tone pe an de carbune, minereuri metalifere, substante nemetalifere si sare, asigurand un mod de trai pentru aproximativ 10% din populatia Romaniei si ocupa aproximativ 17 500 hectare de pamant.
Strategia de dezvoltare a economiei promovata de regimul anterior, bazata pe autosustinere in asigurarea cu resurse minerale, a impus deschiderea si punerea in exploatare a tuturor zacamintelor cunoscute, chiar daca, tehnic si economic, multe dintre ele nu erau fezabile. Promovarea in economie a unor preturi impuse centralizat pentru energie, gaze naturale si produse petroliere a determinat o apreciere eronata a preturilor obtinute pentru produsele miniere indigene, comparativ cu preturile de pe piata externa. In acea perioada, companiile de stat si-au directionat eforturile in principal pentru cresterea productiei indiferent de costuri si de consecintele de mediu. Ca urmare, din aceasta cauza a rezultat un sector minier mult mai dezvoltat decat ar fi fost justificat economic in conditiile nou create dupa 1989.
Autorul se mai refera la organizarea activitatii miniere din prezent, la caracteristicile generale ale zacamintelor si metodelor de lucru, la productiile obtinute (inclusiv subventionarea acestora), precum si la programele de restructurare. Se considera ca, sub aspectul productiilor, acestea se vor mentine macar la nivelul actual in viitorul previzibil, cu conditia conceperii si aplicarii unui program strategic adecvat.

Economia petrolului si gazelor - dintr-o larga perspectiva istorica
Cea de-a treia sectiune a Enciclopediei, elaborata de dr. ing. Gheorghe Buliga, constituie - la randul ei - o deosebit de instructiva evocare istorica, pe baza careia se pot formula concluzii extrem de utile. In introducerea la aceasta sectiune, se mentioneaza ca industria de petrol, nascuta in Principatele Romane la mijlocul secolului XIX, a devenit rapid principalul vector al evolutiei politice si motorul dezvoltarii economico-industriale la scara planetara. Petrolul si derivatele sale reprezinta in prezent cea mai importanta sursa de energie activa a planetei. Petrolul pune in miscare automobile, avioane, trenuri si vapoare, ofera caldura locuintelor multor sute de milioane de locuitori, sta la baza generarii a milioane de terawati de energie electrica, la randul sau purtatoare de lumina, caldura si de energie motrica. Produsele obtenabile din petrol prin procesari petrochimice acopera o gama larga a trebuintelor vietii: de la proteinele-hrana, medicamente, tesaturi si imbracaminte, materiale de constructii, podoabe, lacuri si vopsele etc., pana la actionarea celor mai raspandite masini-unelte. Practic, nu exista om de pe Pamant care intr-un fel sau altul sa nu foloseasca produse provenite din petrol. Petrolul - titeiul si gazele naturale sau, intr-un cuvant „petrolul“, continua sa reprezinte inca una dintre cele mai mari bogatii ale subsolului romanesc.
Dupa o detaliata incursiune in trecutul mai indepartat si mai apropiat, autorul propune urmatoarea periodizare:
? Perioada de formare si afirmare a industriei de petrol in Romania, intre anii 1857 - 1905. Reprezinta epoca de la prima inregistrare in statisticile mondiale a unei productii de titei si pana la Legea Petrolului din anul 1904. Este o perioada de inceput in care s-au initiat incercari de depasire a mijloacelor tehnice cu origine in traditia taraneasca utilizate in extractia titeiului, in transportul titeiului si lampantului, depozitare si de distilare, de acumulare de cunostinte, de formare si organizare a societatilor petroliere si a unei „piete a petrolului“.
? Perioada de progres a industriei petroliere (1906 - 1916) si anii Primului Razboi Mondial. Nasterea industriei gaziere. Aparitia motorului cu ardere interna a insemnat o noua revolutie tehnica, ce a permis aparitia automobilelor usor deplasabile chiar pe soselele pe care circulau carutele si trasurile si a primelor aparate de zbor cu motor. Este perioada in care sunt studiate valentele petrolului pentru a fi folosite in elaborarea de noi strategii si mijloace de ducere a luptei. In aceasta perioada, prin Scoala de maistri de la Campina se formeaza primii specialisti romani, operatori la sondele de foraj si rafinarii.
? Perioada Primului Razboi Mondial (1914 - 1920). Marcheaza un moment de cotitura in istoria militara prin folosirea pentru prima data a tancurilor, a aviatiei si a gazelor de lupta, toate realizate pe baza de petrol. Totodata, este pusa in evidenta importanta economica si militara a petrolului si, in acelasi timp, pentru tarile bogate in resurse petrolifere apare o noua amenintare din partea marilor puteri militare.
? Perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Pentru Romania, iesita din razboi reintregita, dar cu pierderi mari de oameni, cu industria petroliera in majoritate distrusa si finantele secatuite, initial a insemnat o epoca de mari dificultati, depasite datorita intelepciunii guvernantilor vremii. Refacerea sondelor si a rafinariilor distruse de razboi, infiintarea, in anul 1920, a Scolii Politehnice din Bucuresti si a Scolii Politehnice din Timisoara - inzestrata fiecare cu cate o Facultate de mine -, elaborarea Legii minelor din anul 1924 au incurajat si au potentat dezvoltarea industriei extractive din Romania Mare, in primul rand pe baza capitalului autohton. In aceasta perioada, cercetarea geologica, realizata in cadrul Institutului Geologic al Romaniei, beneficiind de aportul unor mari savanti patrioti, scoliti in universitati si politehnici de prestigiu din strainatate, a pus in evidenta zacaminte si structuri petrolifere si gazeifere noi, iar inginerii romani au asimilat noi tehnologii in domeniul forajului si rafinarii.
? In perioada 1930 - 1939, industria petrolului din Romania Mare, incurajata fiind prin Legea minelor din 1924, cunoaste o dezvoltare continua atat din punct de vedere cantitativ, dar si calitativ, ajungand ca, dupa 1932, petrolul sa reprezinte marfa cea mai vanduta la export. Ponderea exportului de produse petroliere ajunge sa depaseasca jumatate din totalul valoric al exportului romanesc.
? Perioada celui de Al Doilea Razboi Mondial (1939 - 1945). Aproape intreaga productie de petrol din Romania este aservita intereselor militare, iar consumul civil intern este rationalizat si redus drastic La inceput, 1941 - 1944, exportul de produse petroliere este in totalitate destinat Germaniei si Italiei. Industria petroliera inregistreaza distrugeri uriase ca efect al bombardamentelor aviatiei aliate, in special in perioada aprilie - august 1944. Dupa 23 august 1944, petrolul romanesc care a mai putut fi extras si rafinat a fost destinat sustinerii armatei romane si sovietice pe Frontul de Vest (cu titlul de despagubiri de razboi).
? Perioada de dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Se caracterizeaza prin eforturile deosebite pentru refacerea si repararea instalatiilor de extractie, rafinare, transport si depozitare distruse de razboi, nationalizarea tuturor societatilor petroliere prin actul de la 11 iunie 1948, acapararea industriei romanesti de petrol de catre SOVROMPETROL (societate mixta romano-sovietica in domeniul petrolului, care a functionat in perioada 1945 - 1955) si SOVROM GAZ, cu trans­miterea, in cea mai mare parte, a cantitatilor de petrol extrase catre Uniunea Sovietica, in contul datoriei de razboi de 20 milioane dolari SUA. In aceasta perioada s-a intensificat cercetarea geologica si s-au pus in productie noi structuri petrolifere in Depresiunea Getica, in Platforma Moesica, in Campia Panonica si in Moldova. Au fost infiintate scoli profesionale, scoli medii tehnice de petrol, si s-a infiintat Institutul de Petrol si Gaze (Institutul de Petrol, Gaze si Geologie din Bucuresti), care a format si pregatit de-a lungul celor peste 60 de ani de existenta cca. 40 000 de ingineri si specialisti cu pregatire superioara. Au fost infiintate institute de cercetari si proiectari pentru foraj-extractie titei si gaze, pentru rafinare si procesare petrochimica.
? Perioada dezvoltarii si modernizarii industriei romanesti de petrol (1948 - 1990). In aceasta perioada s-au intensificat activitatile de dezvoltare a exploatarii pe zacamintele noi descoperite; s-au creat noi rafinarii si a fost sporita capacitatea de procesare a celor existente. Au fost modernizate tehnologiile si echipamentele. A fost atins recordul de adancime forata la Sonda 7000 Baicoi (7006 m). S-a obtinut maximul productiei istorice de titei extras de 14 710 600 tone in anul 1976, si maximul productiei de gaze extrase in anul 1986, de 39,371 miliarde Stm.c. Capacitatea de procesare petrochimica a ajuns la peste 35 milioane tone/an. Au fost puse in evidenta structurile petro-gazeifere din Marea Neagra, s-au proiectat si construit in Romania platformele de foraj marin si au fost explorate formatiunile de adancime din zona economica a platformei continentale a Marii Negre, iar in anul 1983 Platforma Marina Gloria a inceput extractia petrolului de pe structura Lebada din Marea Neagra. S-au infiintat intreprinderi de comert exterior, care au derulat contracte de cooperare si executie de lucrari petroliere in numeroase tari, ducand faima petrolistilor romani in: Algeria, Egipt, India, Ecuador, Iordania, Yemen, Mongolia, Coreea de Nord, China, Cuba, Ecuador, Columbia, Iraq, Iran, Libia, Maroc, Zambia, Tanzania etc.
? Perioada reorganizarii si internationalizarii industriei de petrol din Romania, din anul 1990 si pana in anul 2004 si in prezent este caracterizata prin reorganizari, retehnologizari, restructurari, privatizari, si, in general, prin reducerea in volum a activitatilor petroliere odata cu preluarea integrala a industriei extractive si de rafinare din Romania de catre firme internationale.
Detalierile privesc evolutiile de ordin legislativ, organizational, precum si cele care vizeaza marile unitati structurale de profil, cercetarea si proiectarea geologo-tehnologica, invatamantul de specialitate, precum si o serie de elemente de ordin tehnic in materie de extractie, inmagazinare, transport, distributie si comercializare.

Concluzii pertinente, deschideri pentru actiuni eficiente
Sub aspect documentar, Enciclopedia constituie o sursa deosebit de valoroasa cel putin pentru inca doua elemente: anexele si concluziile aferente fiecarei sectiuni. Prima dintre concluzii este aceea ca Romania beneficiaza, inca, de insemnate resurse minerale, fiind printre putinele tari din Europa care se afla intr-o asemenea situatie favorabila. O a doua concluzie se refera la capacitatea de a pune in valoare aceste resurse, in conditiile economiei de piata, precum si ale proceselor de integrare si globalizare. Indeplinirea acestor deziderate este conditionata, in mare masura, de promovarea progresului stiintifico-tehnic. A treia concluzie priveste modalitatile practice prin care poate si trebuie sa fie promovat conceptul dezvoltarii durabile, care orienteaza economiile pentru o dezvoltare pe termen lung, inclusiv prin luarea in considerare a limitarii si reducerii poluarii, a conservarii ecosistemelor biologice.
Asa cum se mentioneaza in Prefata, autorii considera ca pentru cresterea aportului exploatarii resurselor minerale in PIB-ul Romaniei sunt necesare masuri de revizuire a legislatiei si reglementarilor domeniului, care sa impuna concesionarilor de perimetre miniere conditiile acceptate in practicile internationale, privind impartirea productiei si valoarea redeventelor, conditii de acces in perimetru cu despagubirea reala si prealabila a proprietarilor suprafetelor, controlul proprietarului resurselor (statul) asupra activitatii societatilor operatoare, pentru toate operatiunile geologo-tehnologice executate prin reorganizarea, intarirea si profesionalizarea institutiilor de control in domeniu, garantii financiare privind exploatarea rationala a zacamintelor si protectia mediului ambiant, eliminarea discriminarii specialistilor romani privind accesul la activitatile de decizie de la toate nivelurile, responsabilizarea sociala a guvernantelor corporatiste fata de comunitatile in care isi desfasoara activitatea, fata de asociatiile profesionale si de caritate nationale si regionale etc.
Incheiem prezentarea valoroasei lucrari cu ideea care strabate explicit si implicit intregul demers editorial, idee potrivit careia omenirea dispune de o resursa nelimitata pentru dezvoltare si supravietuire, si anume STIIN?A.