Jurnal de bord - Puterea exemplului
Data: 16-30 iunie 2016
O informaţie recentă a avut şi are darul să readucă în atenţie o temă extrem de importantă, şi anume „soarta" unităţilor economice, în special industriale, aflate în sectorul public. Avem în vedere decizia executorie a Tribunalului Bucureşti prin care importanta companie de stat Hidroelectrica a ieşit oficial, legal din insolvenţă.
Fără îndoială, decizia este vitală pentru compania în cauză, pericolul profilat la orizont în urmă cu patru ani ameninţând, atunci, cu dispariţia una dintre cele mai mari şi mai importante entităţi industriale nu numai din domeniul energeticii, ci şi la scara întregii ţări. Tocmai de aceea există toate temeiurile pentru a considera că ne aflăm în faţa unui EXEMPLU a cărui semnificaţie depăşeşte atât sfera energeticii, cât şi pe cea a industriei, demonstrându-se - prin fapte - că este posibil să se acţioneze profesionist şi responsabil nu numai pentru menţinerea în viaţă, ci şi pentru atingerea de performanţe incontestabile în sectorul public al economiei româneşti. Dacă în urmă cu patru ani, în principal ca efect al căpuşării ei de către aşa numiţii „băieţi deştepţi", compania Hidroelectrica se găsea în pragul falimentului, cu datorii de peste 4,3 miliarde de lei, în 2015 a obţinut un profit de 1,1 miliarde de lei.
Deşi i se prorocea şi Hidroelectricii un inevitabil faliment, s-a dovedit că planul corect, inspirat de restructurare a făcut posibil un reviriment remarcabil. Sigur, n-a mers totul lin, a fost necesar să se achite şi costuri sociale importante, în special disponibilizări de personal (dovedindu-se, însă, că în anumite compartimente exista surplus), dar ceea ce a fost şi este fundamental a constat în închiderea „robinetelor" prin care se scurgeau în buzunare private sume enorme, rezultate din extrem de grave acte de corupţie.
Nu este acum nici momentul şi nici locul pentru o amplă analiză, pentru „un studiu de caz". Rezultatele vorbesc de la sine despre ceea ce este mai important. Asupra unor concluzii, fie ele şi numai preliminare, merită să reflectăm.
În primul rând, s-a demontat extrem de convingător un mit, şi anume acela că statul este un prost administrator, că - în general - entităţile economice din sectorul public sunt destinate - prin definiţie - să lucreze în pagubă, să aibă fatalmente contraperformanţe. Un management superior în sfera gândirii şi practicii infirmă drastic toate aserţiunile (în marea lor majoritate deloc dezinteresate) referitoare la ineficienţa cronică a întreprinderilor de stat. Nu este, însă, cazul să se considere că n-au existat şi nu există capacităţi de producţie care şi-au trăit... traiul, care nu mai pot să fie competitive din cele mai diverse motive de ordin obiectiv, în primul rând în ceea ce priveşte posibilitatea de a se răspunde cerinţelor, exigenţelor pieţei. Dar, nu este folositor să se recurgă la generalizări pripite, nici în sensul menţinerii a ceea ce s-a dovedit ineficient, fără şanse reale de redresare, nici în sensul abandonării luptei pentru relansare acolo unde sunt şanse reale.
În al doilea rând, s-a dovedit că o decizie politică luată la timp, într-o manieră curajoasă, care a implicat şi asumarea de răspunderi concrete, este de natură a înfrânge tot felul de rezistenţe, pentru a se proteja efectiv, nu declarativ, proprietatea publică, ceea ce a dus implicit la contracararea eficientă a grupurilor de interese reprobabile. Dacă s-ar fi procedat, cu aceeaşi consecvenţă, şi în cazuri similare, multe pierderi considerabile ar fi fost evitate şi ar fi crescut corespunzător potenţialul economic al ţării.
În al treilea rând, s-a demonstrat că atunci când se acţionează transparent nu se mai lasă loc suspiciunilor, iar înţelegerea publică a necesităţii unor măsuri, chiar nepopulare la un moment dat, constituie un stimulent de neînlocuit pentru cei care doresc, cu adevărat, să slujească binele general. Prin urmare, se poate! Puterea exemplului este irezistibilă.
Alte articole


