Jurnal de bord Industria isi mentine rolul de principal „furnizor“ de valoare adaugata in economie
Data: 16 – 30 iunie 2018 2018
Publicarea statisticilor referitoare la evoluţiile economico-sociale în prima treime a anului curent ne permite să constatăm că a continuat procesul de creştere a PIB, dat fiind faptul că ramurile care asigură cel mai mare volum de valoare adăugată înregistrează sporuri semnificative. În funcţie de ritmurile de creştere, observăm lesne că industria, în special cea prelucrătoare, a avut - în perioada ianuarie-aprilie 2018 - o cifră de afaceri cu 14,8% mai mare faţă de intervalul similar din 2017. Deoarece este vorba despre valori nominale, nu putem face abstracţie nici de sporurile care au marcat costurile unitare ale orei de lucru, costuri care se regăsesc în preţurile producţiei industriale. Dar, chiar şi aşa, industria îşi consolidează rolul de principal „motor" al creşterii economice.
Dacă aprofundăm analiza, tot pe baza statisticilor oficiale, mai constatăm un fapt important şi interesant: în privinţa ritmului de creştere a cifrei de afaceri, în cazul industriei prelucrătoare, pe primul loc se află, în perioada ianuarie - aprilie 2018, bunurile de capital, respectiv bunurile încorporate în cheltuielile pentru investiţii. Este vorba despre un spor al cifrei de afaceri de 18 procente.
Tendinţele pe care le identificăm se confirmă mai expresiv prin volumul comenzilor noi pentru industria prelucrătoare în perioada pe care o analizăm. Faţă de primele patru luni din anul precedent, volumul comenzilor noi în industria prelucrătoare a sporit cu nu mai puţin de 18,6%. Deci, cu aproape o cincime. Peste acest ritm s-au situat tot bunurile de capital, cu o creştere de 21,9%, ceea ce reconfirmă tendinţele de relansare robustă a procesului investiţional.
Este limpede că nimeni nu se angajează să lanseze comenzi noi - ceea ce presupune şi alocări substanţiale de fonduri către furnizori - dacă nu are încredere în evoluţia economiei, în posibilităţile de a vinde mai mult pe piaţa internă şi pe piaţa externă. Acestea sunt semnale puternice în materie de percepţie a ceea ce le oferă managerilor viitorul mai apropiat ori mai îndepărtat al afacerilor lor. De altfel, analizele efectuate inclusiv de inginerii care lucrează în industrie privind trendurile pieţelor - care pot să absoarbă un număr mai mare de produse realizate de clienţii lor - se află la baza unui proces decizional complex, care fundamentează emiterea de comenzi noi.
Un factor de primă importanţă în adoptarea acestor decizii îl constituie creşterea volumului cererii solvabile ca urmare a sporirii veniturilor populaţiei, atât din salarii, cât şi din pensii. Nu este deloc întâmplător că în privinţa bunurilor de folosinţă îndelungată s-a consemnat un spor de 9,7% în intervalul analizat, în timp ce la bunurile de uz curent creşterea este de 4,2%.
Sunt date care se cer luate în considerare atât pentru evaluarea corectă a rezultatelor, cât şi pentru conturarea perspectivelor. Fapt este că există şi factori de frânare a proceselor pozitive la care ne-am referit, începând cu limitele resurselor financiare sub nivelul strictului necesar, continuând cu stocul redus de soluţii inovative, atât tehnice, cât şi manageriale, dar, înainte de toate, un rol negativ îl au tensiunile de pe piaţa muncii. În special deficitul de personal mediu şi înalt calificat îşi pune amprenta asupra posibilităţilor de sporire nu numai a producţiei industriale, ci şi asupra indicatorilor de eficienţă, în toate ipostazele lor - economică, socială, ecologică. Desigur, există antidoturi la dificultăţile menţionate, aşa cum o demonstrează firmele situate pe podiumul performanţelor. Important este să se adopte, la nivel de firmă, soluţii diferenţiate, potrivit specificului fiecărei entităţi, dar ţinându-se seama, în cel mai înalt grad, de conexiunile obiective dintre micro şi macroeconomie. Este, cum a demonstrat o îndelungată şi diversă experienţă, cheia de boltă a succesului, mai ales în afaceri.