Constructiile, etalonul resurselor financiare si increderii in viitor

Am avut deseori prilejul să subliniem, în condiţiile în care percepţia publică este consonantă cu datele obiective, cu stările de fapt, că şi stările de spirit din societate au un suport tonic, de necontestat. Nu este vorba de a supune atenţiei cititorilor un eseu referitor la un segment al realităţilor noastre, ci despre o abordare care depăşeşte imediatul şi proiectează o imagine cât mai veridică a legăturii dintre prezent şi viitor, începând cu implicaţiile de ordin personal (în primul rând, profesional) şi terminând cu tendinţele care vizează societatea, în ansamblu.

Ce impresie ne induc ritmurile de creştere de peste 20%, de peste 30%, la nivelul unui an? Prima reacţie este aceea de a ţine seama de „baza de pornire". Dacă avem de-a face cu un nivel redus de activitate, sporurile procentuale se cer interpretate ca atare, cea mai mare importanţă prezentând dinamicile în expresia lor materială, absolută.

Când ani la rând (după criza globală care a fost provocată, în mare măsură, de situaţia din domeniul construcţiilor, în special ca efect al „bulei imobiliare"), s-au înregistrat alternări conjuncturale ale unor sporuri cu diminuări semnificative, iată că primele luni ale anului în curs indică, în România, un incontestabil reviriment al activităţii din domeniul construcţiilor. Recentul comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS) privind stările de fapt din construcţii în luna aprilie 2019 conţine date demne de tot interesul, inclusiv (şi, poate, în primul rând) pentru serviciile oferite de colegii ingineri. În primele patru luni, volumul activităţilor din construcţii în serie brută a crescut (atenţie!) cu 17,8%, iar în funcţie de zilele lucrătoare şi de sezonalitate, cu 10,5%.

Desigur, intervalul menţionat este relativ scurt, ceea ce impune prudenţă în materie de evaluări, de anticipări pe termen mai lung, însă, de pe acum, sunt evidente unele procese şi fenomene care pot şi trebuie să focalizeze atenţia noastră, a tuturor. Bunăoară, o temă predilectă a dezbaterilor publice este aceea definită prin formula: cum se reflectă creşterea PIB în buzunarul cetăţeanului? Ei bine, în primele patru luni, volumul activităţii la construcţiile rezidenţiale a sporit, în serie brută, cu 26% în intervalul ianuarie - aprilie 2019. Este, desigur, doar un element al nivelului de trai, însă unul care priveşte perspectiva, nu numai prin prisma resurselor financiare, ci şi a încrederii în viitor. Nu este aici la mijloc un slogan, ci încă o dovadă a relaţiei dintre percepţie şi realităţi.

Dacă tot vorbim despre tendinţe, se impune a consemna că nici construcţiile nerezidenţiale, nici construcţiile inginereşti nu sunt cu mult în urmă, ca dinamică, faţă de cele rezidenţiale. Se înregistrează sporuri de peste 10 procente atât în privinţa volumului de activitate, cât şi în materie de obiective concrete. Detalierile sunt consemnate în comunicatul INS şi fiecare cititor are posibilitatea să le cunoască, să le evalueze. Ceea ce interesează, înainte de toate, priveşte factorii care contribuie la revirimentul din acest an al sectorului construcţiilor. Tema este vastă şi impune studii pe măsură, însă este evident că un rol important îl au măsurile de politică publică referitoare, în special, la creşterea salariului minim pentru sectorul construcţiilor, în paralel cu „dezgheţarea" unor proiecte de mari investiţii, mai ales în domeniul infrastructurii, din sectorul public şi prin promovarea parteneriatului public-privat. Aşadar, realităţile nemijlocite, de această dată, la scară naţională, ne oferă teme majore de reflecţie, ca premise ale unor acţiuni eficiente la nivel de bază. Sunt temeiuri suficiente de a fi permanent conectaţi la statisticile oficiale în vederea identificării de căi şi mijloace utile pentru îmbunătăţirea propriei activităţi, ca parte indisolubilă a întregului reprezentat de economia românească în context european şi mondial.