Energia regenerabila in Romania: Potential de dezvoltare la orizontul anului 2030 (I)

 Titlul acestui articol redă tema unui interesant studiu elaborat de cunoscuta companie de consultanţă Deloitte. Analiza vizează estimarea unor scenarii fezabile privind evoluţia cotei energiei regenerabile la nivelul anului 2030 şi a beneficiilor economice asociate dezvoltării pe scară largă a sectorului energiei regenerabile în România. Raportul acoperă intervalul de timp 2020/2021 - 2030, iar scenariile de dezvoltare, impactul şi beneficiile estimate se bazează pe situaţia de la momentul elaborării documentului. Datele au fost colectate din surse publice, din informaţiile Deloitte, precum şi în urma discuţiilor cu experţi din domeniu. În acelaşi timp, prognozele au fost realizate pe baza datelor istorice şi a ipotezelor Deloitte privind evoluţia sectorului energetic românesc. Dată fiind actualitatea şi importanţa preocupărilor legate de diversificarea surselor de energie în vederea asigurării, în continuare, a dezvoltării economico-sociale a României în contextul evoluţiilor la scară globală, precum şi a implicării comunităţii inginereşti din ţara noastră în procesul identificării şi valorificării potenţialului României în acest domeniu, prezentăm, pe larg, în „Univers ingineresc", respectivul studiu.

 

Parametrii unei abordări științifice

Un miliard de euro cheltuit pentru parcuri eoliene sau rețele de transport şi distribuţie a energiei electrice va conduce la o valoare adăugată în economia românească de cel puțin 2 miliarde euro. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale studiului „Energia regenerabilă în România: Potențial de dezvoltare la orizontul anului 2030". Sunt supuse atenţiei celor interesaţi estimări ale unor scenarii fezabile privind evoluția cotei energiei regenerabile la nivelul anului 2030 și a beneficiilor economice asociate dezvoltării pe scară largă a sectorului energiei regenerabile în România. În acest context, obiectivele studiului au fost următoarele: ▪ elaborarea unor scenarii de dezvoltare a energiei regenerabile la nivelul anului 2030 care includ cota energiei regenerabile în consumul final de energie, prețul energiei electrice și estimarea investițiilor necesare; ▪ examinarea și analiza potențialelor efecte de propagare care ar duce la dezvoltarea suplimentară a economiei per ansamblu; ▪ furnizarea unui instrument obiectiv, bazat pe date concrete, pentru a sprijini cu argumente raționale posibilele discuții sau dezbateri întreprinse de diferiți factori de decizie privind potențialul de dezvoltare a energiei regenerabile la orizontul anului 2030.

Patru posibile scenarii pentru următorul deceniu

Studiul a fost elaborat în contextul în care, potrivit Strategiei Naționale a României privind Schimbările Climatice 2013 - 2020, „în procesul de combatere a schimbărilor climatice, considerate în prezent, în forumurile internaționale de specialitate, ca reprezentând o amenințare cu potențial ireversibil pentru societate și planeta noastră, adoptarea măsurilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (...) constituie o componentă fundamentală a politicii naționale în domeniul schimbărilor climatice". În cuprinsul aceluiași document se mai arată că „studiile realizate au indicat că pentru prevenirea unor efecte ireversibile provocate de schimbările climatice emisiile globale trebuie să fie reduse cu aproximativ 50% până în 2050 față de nivelurile înregistrate în 1990". De asemenea, potrivit celui mai recent inventar al emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) realizat de România (în anul 2014), emisiile aferente sectorului Energie reprezentau circa 70% din totalul emisiilor GES la nivel național.

Alături de măsurile de eficiență energetică, sursele regenerabile de energie se profilează ca fiind cea mai sustenabilă alternativă la reducerea emisiilor GES, dar și a altor poluanți atmosferici (SO₂, NO_X etc.) pe termen mediu și lung. Autorii documentului subliniază că România este una dintre țările UE cu cel mai mare potențial natural în ceea ce privește sursele de energie regenerabilă. „Ținând cont de mixtul energetic echilibrat al României și dezvoltările tehnologice în domeniul surselor de energie regenerabile se justifică examinarea atentă a modalităților de valorificare a potențialului de energie regenerabilă. Mai mult, acest raport vizează evidențierea avantajelor pe care investițiile în acest sector le-ar ar aduce economiei românești în ansamblu", spun realizatorii studiului.

Potențialul ponderii surselor de energie regenerabilă și, în special, al energiei eoliene, în consumul de energie al României, a fost determinat pe baza unei metodologii de calcul care a evidențiat patru posibile scenarii privind potențialul la orizontul anului 2030.

Un scenariu prezintă menținerea actualei ponderi globale de energie din surse regenerabile în consumul final brut, de 27,9%, până în anul 2030. Alte trei scenarii au urmărit testarea fezabilității creșterii cotei energiei regenerabile la 32,4%, 35% și, respectiv, la 35,5%, în funcție, în principal, de evoluția celorlalte capacități de producere.

Scenariile au fost denumite astfel:

▪ Scenariul actual - 27,9% în 2030;

▪ Scenariul de referință - 32,4% în 2030;

▪ Scenariul potențial A - 35% în 2030;

▪ Scenariul potențial B - 35,5% în 2030.

Pentru fiecare dintre scenariile selectate pentru analiză s-a urmărit evoluția cotei energiei regenerabile în perioada 2020/2021 - 2030, cu accent pe țintele intermediare 2023, 2025 și 2027.

În creșterea cotei energiei regenerabile rămâne critică energia eoliană și cea solară, având în vedere evoluția estimată a costului aferent acestor tehnologii la nivel global. Capacitățile nete instalate de energie eoliană vor atinge 6 GW în cazul Scenariului de referință, în timp ce pentru Scenariile potențial A și B se așteaptă atingerea unui nivel de 7 GW. În Scenariul actual capacitatea instalată în parcuri eoliene crește până la 4,3 GW (de la 3 GW în prezent).

Capacitatea netă instalată de energie solară va fi de 3 GW în Scenariul de referință, 4,3 GW în Scenariul potențial A și 4,7 GW în Scenariul potențial B. Scenariul actual păstrează 3 GW instalați în parcuri fotovoltaice.

Pentru testarea fezabilității scenariilor selectate, unul dintre cei mai importanți indicatori a fost reprezentat de prețul energiei electrice.

La nivelul anului 2030, prețul electricității fără TVA și accize va fi de 112,4 euro/MWh în Scenariul actual, 126,6 euro/MWh în Scenariul de referință, 113,7 euro/MWh în Scenariul potențial A și 138,2 euro/MWh în Scenariul potențial B.

Investițiile cumulate în sectorul energetic românesc, pentru perioada de analiză, se așteaptă a fi de peste 17 miliarde euro în cazul Scenariului potențial A, 20 miliarde euro în Scenariul de referință, 22 miliarde euro în Scenariul actual și 25 miliarde euro în cazul Scenariului potențial B.

În cazul parcurilor eoliene, din totalul investițional se va cheltui pe plan intern circa 54% din capital, iar în cazul rețelelor de transport și distribuție a energiei electrice, 55%. În ceea ce privește valoarea adăugată a unor astfel de proiecte, rezultatele arată - aşa cum am menţionat anterior - că un miliard de euro cheltuit pentru parcuri eoliene sau rețele electrice va conduce la o valoare adăugată în economia românească de cel puțin 2 miliarde euro.

Obiectivul obligatoriu la nivelul UE privind energia regenerabilă, 32% în 2030

Inițiativa privind creșterea cotei energiei provenite din surse regenerabile (SRE) în consumul final de energie este una dintre cele mai importante inițiative ale Comisiei Europene în domeniul combaterii schimbărilor climatice. Cadrul actual stabilește un obiectiv de 20% la nivelul UE pentru SRE în consumul final de energie, care se bazează pe obiective naționale obligatorii până în 2020. Obiectivul pentru România la nivelul anului 2020 este de 24%, obiectiv care deja a fost depășit în anul 2016, când România a înregistrat 25% energie provenită din SRE în consumul final de energie. Toate statele membre UE trebuie, de asemenea, să se asigure că cel puțin 10% din carburanții folosiți pentru transport provin din surse regenerabile, până în 2020.

În iunie 2018, în urma atingerii unui acord politic între negociatorii Comisiei Europene, ai Parlamentului European și ai Consiliului European, s-a adoptat un nou cadru de reglementare care include un obiectiv obligatoriu privind energia regenerabilă pentru UE de 32% la nivelul anului 2030, cu o clauză de revizuire în sensul creșterii acestuia după 2023.

Prin intermediul Planurilor Naționale Integrate în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice (PNIESC) pentru perioada 2021 - 2030, a căror primă formă trebuia transmisă Comisiei Europene până la finalul anului 2018, fiecare stat membru şi-a asumat o țintă privind cota de energie provenită din SRE în consumul final de energie. Astfel, România și-a asumat prin varianta draft a PNIESC un obiectiv de 27,9% privind ponderea globală a energiei provenite din SRE în consumul final.

Potrivit autorilor raportului, prin implementarea PNIESC, ţara noastră ar trebui să urmărească câteva obiective principale: ▪ diminuarea decalajului față de țările occidentale; ▪ creșterea contribuției României la obiectivele UE; ▪ anticiparea tendințelor și maximizarea oportunităților; ▪ creșterea substanțială a calității vieții. Procesul de stabilire a țintelor naționale, care vor veni în susținerea țintelor europene, se bazează pe 5 mari dimensiuni: 1) decarbonare; 2) eficiență energetică; 3) securitate energetică; 4) piața internă a energiei; 5) cercetare și inovare.

Ipoteze sub semnul criteriilor de eficiență economică

În vederea elaborării scenariilor de dezvoltare a energiei regenerabile în România la nivelul anului 2030 s-au stabilit o serie de ipoteze, validate atât în contextul prezentat anterior, dar mai ales avându-se în vedere proiecțiile privind scăderea costului tehnologiilor de generare și stocare a SRE.

Scenariile propuse se bazează în principal pe utilizarea crescută a potențialului de energie eoliană (pe uscat) și energie solară (acoperișuri). Potențialul biomasei a fost considerat nesemnificativ întrucât nu există o înțelegere universală privind cuantumul acestuia și nici acces la o sursă de date verificabilă. De asemenea, potențialul geotermal nu a fost luat în considerare în analiză întrucât cuantumul acestuia este mai mic de 1GW.

Cele trei scenarii de dezvoltare rezultate în urma modelării relevă, la orizontul anului 2030, contribuții semnificative ale parcului de producție din SRE la capacitatea netă instalată la nivel național.

Scenariul de referință ține cont de ipotezele comune tuturor scenariilor la care se adaugă ipotezele particulare ale acestuia: ▪ extinderea duratei de viață a unităților nucleare existente; ▪ două reactoare nucleare suplimentare (U3 și U4), care vor fi puse în funcțiune în 2030, respectiv în 2031; ▪ eliminarea graduală și naturală a tuturor grupurilor de cărbune până în jurul anului 2035; ▪ instalarea capacităților adiționale de energie provenită din SRE pentru anticiparea nevoii pe termen lung, nevoie acomodată mai devreme; ▪ scăderea factorului de utilizare pentru centralele electrice pe gaze naturale. Astfel, se așteaptă ca, la nivelul anului 2030, capacitatea netă instalată din eolian să ajungă la 6000 MW, în timp ce capacitatea de energie solară să atingă pragul de 3000 MW.

Scenariul potențial A. Ipotezele specifice ale acestuia au fost stabilite în comparație cu scenariul de referință, principalele caracteristici ale lui fiind următoarele: ▪ extinderea duratei de viață a unităților nucleare existente; ▪ cele două reactoare nucleare suplimentare (U3 și U4) nu vor fi construite; ▪ eliminarea graduală și naturală a tuturor grupurilor de cărbune până în jurul anului 2035. Avându-se în vedere că acest scenariu presupune că reactoarele U3 și U4 nu se vor construi, capacitatea de energie nucleară instalată va rămâne la nivelul actual, de 1305 MW. Această capacitate va fi compensată de instalarea, suplimentar față de scenariul precedent, a circa 1000 MW din surse eoliene, respectiv a aproximativ 1250 MW din surse fotovoltaice.

Scenariul potențial B. Acesta este analizat atât în comparație cu scenariul de referință, cât și în comparație cu scenariul potențial A, iar principalele lui particularități sunt: ▪ extinderea duratei de viață a unităților nucleare existente; ▪ două reactoare nucleare suplimentare (U3 și U4), care vor fi puse în funcțiune în 2030, respectiv în 2031; ▪ costurile de mediu vor duce la eliminarea a trei grupuri de cărbune.

„Aceste scenarii surprind situațiile cele mai probabile care ar putea afecta sectorul energetic românesc în următorul deceniu și totodată oferă o perspectivă asupra implicațiilor folosirii unor capacități în detrimentul altora", menţionează analiştii Deloitte.

Rezultate posibile și probabile

În cadrul acestui studiu s-a urmărit testarea fezabilității mai multor scenarii pentru a determina în ce condiții România ar putea atinge o cotă de energie regenerabilă crescută și care ar fi impactul deciziei majorării acestei cote la nivelul sistemului energetic, dar și al economiei. Proiecțiile rezultate din modelare se concentrează asupra cotei energiei regenerabile, capacităţii nete instalate și producției nete de energie electrică pentru fiecare scenariu, asupra prețurilor energiei în fiecare dintre scenariile analizate, precum și a investițiilor necesare pentru creșterea cotei energiei regenerabile.

▪ Evoluții ale cotei energiei regenerabile

Aşa cum am menţionat, pentru fiecare scenariu au fost proiectate și țintele intermediare pentru anii 2023, 2025 și 2027, toate având același punct de plecare - în anul 2020. S-a luat în considerare o cotă de 26,8% în 2020, care a fost proiectată pe baza estimărilor disponibile (la nivelul anului 2016, cota de energie regenerabilă pentru România a fost de 25%).

Autorii studiului subliniază că stabilirea de ținte intermediare este foarte importantă, întrucât funcționează ca un mecanism de control, prin intermediul căruia poate fi monitorizat parcursul către ținta la nivelul anului 2030.

În cazul scenariului de referință, cele mai mari creșteri ale cotelor se vor înregistra între 2023 și 2025, atunci când creșterea va fi de puțin peste 2%. În scenariul potențial A, o creștere semnificativă de 2,5% va fi înregistrată între 2025 și 2027, în timp ce în cazul scenariului potențial B se va înregistra o creștere de 2,6% în aceeași perioadă (Fig.1).

Evoluția cotelor poate fi influențată de probabilitatea realizării unor proiecte, precum și de reglementările de mediu. În mod evident, țintele intermediare pot suferi modificări, în cazul în care ipotezele și, implicit, scenariile de dezvoltare luate în considerare și detaliate anterior se vor schimba.

▪ Evoluții ale capacității și producției nete

În funcție de ipotezele luate în considerare pentru fiecare scenariu, capacitatea netă instalată în funcție de sursă poate fi diferită. Spre exemplu, capacitatea nucleară în cazul scenariului potențial A va fi înlocuită cu energie din surse solare și eoliene.

În termeni de capacitate netă instalată, valorile din anul 2020 sunt aceleași în toate cele trei scenarii, diferențe observându-se la prima treaptă intermediară din 2023.

În cazul scenariului de referință, la nivelul anului 2030, peste 65% din capacitatea netă instalată provine din surse regenerabile, în timp ce combustibilii fosili și gazul natural au o pondere de 27%. Scenariul de referință surprinde o creștere de 40% a capacității nete instalate din SRE în comparație cu anul 2020.

În scenariul potențial A, 70% din capacitatea netă instalată provine din surse regenerabile în 2030. Comparativ cu anul 2030, creșterea capacității provenite din SRE este cu 60% în 2030.

În cazul scenariului potențial B, 71% din capacitatea instalată provine din SRE în 2030, creșterea fiind de 64% față de capacitatea instalată estimată la nivelul anului 2020.

După cum am precizat anterior, în creșterea cotei energiei din SRE se pune accent pe creșterea capacității de energie eoliană și solară (Fig. 2).

Ținându-se cont de faptul că în 2020 se așteaptă să rămână aproximativ 3 GW de energie eoliană instalați, această capacitate se așteaptă a se dubla în 2030, în cazul scenariului de referință. Pentru scenariile potențial A și potențial B, creșterea capacității de energie eoliană va fi de 133% față de 2020, ajungând la 7 GW în 2030.

În cazul energiei solare, în scenariul de referință se va înregistra, de asemenea, o dublare a capacității, de la 1,5 GW la 3 GW. În cazul scenariilor potențial A și potențial B, capacitatea de energie solară va crește de la 1,5 GW la 4,3 GW, respectiv la 4,7 GW.

Avându-se în vedere ponderea crescută a energiei regenerabile în capacitatea netă instalată, impactul asupra producției nete de energie electrică este semnificativ.

În toate cele trei scenarii, producția de energie electrică va ajunge la 73,1 TWh la nivelul anului 2030, care se așteaptă să crească treptat de la nivelul de 64 TWh estimat pentru anul 2020.

În cazul scenariului de referință, 51% din energia electrică generată va proveni din surse regenerabile la nivelul anului 2030, în timp ce în scenariile potențial A și potențial B, această cotă crește la 57%, respectiv 58%.

În privința celorlalte sectoare care influențează ponderea globală a surselor regenerabile, evoluția estimată a acestora a avut în vedere, printre altele:

▪ obligația României de a atinge o cotă de 10% de energie din surse regenerabile în transporturi (SRE-T) la nivelul anului 2020 (respectiv 14% în 2030), în contextul modificării factorilor de multiplicare asociați utilizării de SRE (de exemplu, SRE în consum de energie electrică pentru transportul feroviar);

▪ condiționalitățile impuse prin noua directivă privind energia regenerabilă, referitoare la tipurile de SRE utilizate și acceptate în calculul cotei de energie din surse regenerabile în încălzire&răcire (SRE-Î&R).

Cota de energie regenerabilă diferă pentru fiecare dintre cele trei sectoare, în funcție de scenariu (Fig. 3).

SRE-Î&R în 2030 va ajunge la 31% în cazul scenariului de referință, putând atinge 34% în cazul scenariului potențial B, deci a unei ponderi SRE globale de 35,5%.

Cota SRE-E va depăși 55% la nivelul anului 2030, în condițiile în care în anul 2020 se estimează a atinge 44%.

În cazul SRE-T, cota la nivelul anului 2020 se așteaptă a fi 10,2%, ceea ce înseamnă atingerea cotei impusă de către CE. Cota SRE-T se preconizează a crește, la nivelul anului 2030, până la 20% în cazul scenariului de referință, 22,6% în cazul scenariului potențial A și 23% în cazul scenariului potențial B.

▪ Evoluția comparativă a prețului energiei electrice între Scenariul actual și Scenariile de dezvoltare

În contextul elaborării PNIESC, autorii raportului au extins analiza scenariilor de dezvoltare printr-o comparație cu principalii parametri ai acestui document - considerat scenariul actual. Una dintre ipotezele care au stat la baza modelării scenariilor analizate este creșterea consumului de energie electrică. Analiza relevă că această creștere va trebui susținută prin investiții semnificative în centrale noi și rețele, cheltuieli care se vor reflecta în prețul energiei electrice. Estimările bazate pe ipotezele analizate indică faptul că prețul energiei electrice va atinge un maxim în 2030 și va scădea ulterior, datorită unui cost de generare mai redus, influențat de evoluția tehnologiilor.

Prețul mediu al energiei electrice a fost analizat în raport cu costul mediu al producției de energie electrică, prețul mediu al energiei electrice angro și LCOE (costul total egalizat al energiei produse - Levelized cost of energy). Pentru LCOE au fost calculate două variante, una care include costurile de racordare și stocare și o alta care include doar costurile de racordare. Prețul mediu al energiei electrice este de 112,4 euro/MWh în Scenariul actual, 113,7 euro/MWh în Scenariul potențial A și 138,2 euro/MWh în Scenariul potențial B.

Autorii studiului au menţionat că, prin analizarea evoluțiilor preţurilor, se poate afirma că instalarea de capacități adiționale de energie eoliană și solară în mixtul energetic al României poate reprezenta o soluție fezabilă pe termen mediu și lung, România având o șansă reală de a atinge o cotă a energiei regenerabile în consumul final energetic de 35,5%.

(Va urma)