Drumul de la recuperare la redresare: oportunitati si riscuri
Data: 16-30 iunie 2021
În ultimul timp, s-au înmulțit prognozele interne și externe referitoare la perspectivele economiei românești în acest an și în perioada postcriză. În pofida unei firești diversități, mai ales prin prisma unghiului de abordare, aproape toate anticipările conțin modificări „în sus", comparativ cu estimările de până acum, specialiștii din domeniu considerând că rezultatele de la începutul lui 2021 indică posibilitatea unei relativ rapide recuperări a pierderilor din 2020.
Într-adevăr, comunicatul Institutului Național de Statistică (INS) privind evoluția PIB de la începutul anului în curs arată că s-au creat premise pentru o relansare mai robustă a economiei românești, grav afectată de prelungirea pandemiei COVID-19. Aceste date sunt consonante mai ales cu predicţiile Băncii Mondiale potrivit cărora produsul intern brut al României va crește cu 6 procente, respectiv cu 2,5 puncte procentuale mai mult decât s-a anticipat în ianuarie 2021.
Pentru anul viitor, sporul de PIB este evaluat la 4,5%, iar pentru 2023, la 3,9%, ambele dinamici fiind superioare celor avansate până în momentul de față.
Bineînțeles, pentru interpretarea corectă a unor asemenea revizuiri pozitive este nevoie să aflăm argumentele Băncii Mondiale. Experții de la sediul central din Washington pun accentul pe efectul de domino, adică relevă, cu precădere, raportul dintre economia globală și cea românească. Sporurile menționate au șanse să devină realități în condițiile în care se așteaptă ca economia mondială să înregistreze în 2021 (atenție!) cea mai rapidă dinamică din ultimii... 80 de ani. Pe ce temei se fac asemenea estimări? Pe de o parte, se ține seama că punctul de plecare pentru un proces real de redresare este la un nivel foarte scăzut, ca efect al pandemiei, care a determinat, în 2020, cele mai mari comprimări în aproape toate țările lumii, iar, pe de altă parte, ia în considerare faptul că marile puteri economice au adoptat strategii și tactici inspirate, transformând numeroase riscuri și provocări ale dublei crize în oportunități. Practic, resursele lor disponibile au fost îndreptate, cu precădere, spre domeniile care vor defini viitorul, respectiv cele determinate de necesitatea combaterii încălzirii globale, cu toate consecințele ei, în special pe plan uman, precum și de etapa actuală și de perspectivele revoluției științifico-tehnice, cu nucleul ei determinant, reprezentat de progresele specifice erei digitale.
Revenind la ţara noastră, remarcăm că principalul factor care permite recuperarea pierderilor din 2020 şi crearea premiselor pentru o redresare sănătoasă l-a constituit ritmul de creştere a investiţiilor în prima parte a acestui an cu circa 10 procente. Este adevărat că partea cea mai importantă a investițiilor a revenit sectorului public și că, pe structură, o pondere relativ mică au avut ramurile productive, dar și firmele private, cele cu o forță economică mai mare, au reușit să deruleze programe investiționale consistente.
Tema aceasta are extrem de numeroase ramificații, multe legate de sursele de finanțare, de condițiile de creditare ale băncilor, de alte aspecte conjuncturale și perene, însă, esențialul a rezultat cât se poate de limpede, de convingător, din datele statistice, nu numai din primul trimestru, ci și din întregul interval ianuarie - mai 2021, potrivit celor mai recente statistici oficiale. Nu ne-am referit la dezechilibrele care s-au adâncit în ultima perioadă, la alte riscuri și vulnerabilități, deoarece, multe dintre ele, au fost abordate în ediții anterioare ale publicației noastre și, cu siguranță, vor face obiectul altor comentarii. Să reținem, deci, că soluția principală prioritară se află în zona investițională, conform specificului fiecărei entități economico-sociale și, în consecință, pașii următori au, de pe acum, drept „cap-compas" aprofundarea tendințelor care se vor afirma atât pe termen scurt, cât și pe termen mediu.