Cresterea economiei romanesti, intre provocari si oportunitati

Publicarea primului document provizoriu al Institutului Național de Statistică (INS) prin care se detaliază evoluția Produsului Intern Brut al României, în intervalul ianuarie - martie 2022, oferă un material sintetic valoros pentru o corectă evaluare a stadiului în care se află economia românească în context regional, european și mondial. În mod deosebit atrag atenția contribuțiile principalelor ramuri la crearea de valoare adăugată și domeniile de utilizare a PIB în conjunctura actuală, definită mai ales prin prelungirea crizelor multiple și interdependente. Faptul că s-a reușit atingerea unui ritm relativ înalt de creștere economică, respectiv, în serie brută de 5,2% față de trimestrul anterior și de 6,5% față de perioada similară din anul trecut este, incontestabil, o performanță.

Odată cu o asemenea remarcă, pe deplin justificată, dacă ne raportăm la dinamicile PIB din celelalte state membre ale UE, se impune a semnala unele procese și fenomene, cel puțin contradictorii, de natură a genera, la rândul lor, analize mai aprofundate. Înainte de toate, este de consemnat dinamica ramurilor care au creat cel mai mare volum de valoare adăugată, în acest sens, remarcându-se, cum era firesc și, deci, de așteptat, sectorul IT&C. Contribuția acestuia la creșterea PIB a fost de 1,8%, iar ponderea, în total, a ajuns la 7,4%. Avem de-a face cu o veritabilă „ofensivă" a progresului tehnico-științific, completată cu contribuțiile unui alt domeniu, cel al activităților profesionale, științifice și tehnice din servicii administrative și de servicii-suport, cu o contribuție la creșterea PIB de 0,7 procente și cu o pondere în PIB de 5,6%. Sesizăm, și aici, limpede, o tendință clară de restructurare economico-socială în linie cu evoluțiile pe plan global.

Revenind la comunicatul INS, observăm că singura ramură care a înregistrat o anumită contracție a contribuției la PIB a fost, în primul trimestru din 2022, industria. Față de trimestrul anterior, s-a înregistrat doar o scădere de o zecime de procent, dar faptul atestă o anumită plafonare a acestei activități de bază, plafonare determinată de mulți factori, între care cererea internă mai redusă și cererea externă care nu se pliază integral pe capacitățile de producție existente în țara noastră, atât în ceea ce privește potențialul de ansamblu, cât și structura sortimentală la nivelul calitativ menit să le confere avantaje concurențiale. În schimb, asistăm la creșterea semnificativă a ponderii industriei la crearea PIB. S-a revenit la nivelul ante-criză, și anume la 25,8%. Deocamdată, nu este posibil să se delimiteze strict factorii conjuncturali de cei de lungă durată, astfel încât dezideratul reindustrializării țării, reluat, în aceste zile, în dezbaterile publice, să se realizeze în viitorul previzibil, în conformitate cu cerințele noii etape a revoluției științifico-tehnice.

Pe partea de utilizări sunt de semnalat în special ponderea covârșitoare a consumului final al gospodăriilor populației, respectiv 70,5% și contribuția acestui sector de 5,1% la creșterea PIB, precum și volumul formării brute de capital cu o pondere de 18,6% la crearea PIB și de 0,3% la creșterea acestuia. Totodată, exportul net a continuat să reprezinte una dintre cele mai mari vulnerabilități la scara întregii economii, atestată de contribuția în minus de 8,1% la crearea PIB. Faptul confirmă și persistența unui mare deficit atât la întregul comerț internațional al țării noastre, cât și la deficitul de cont curent.

Dispunem, astfel, de o imagine concludentă a evoluției întregii economii românești, în condițiile prelungirii crizelor și agravării unora dintre ele în contextul geopolitic actual. De aici, necesitatea continuării cu mai multă determinare a acțiunilor proactive și diminuării celor prociclice, astfel încât potențialul de care dispune economia românească să fie mai bine fructificat.