TRANSPORT PENTRU ENERGIE
Data: 1-15 iulie 2004
Dezvoltarea sistemului electro-energetic national prevedea in deceniul al saselea al anilor 1900 si extinderea Termocentralei Ludus, cu grupuri energetice de putere unitara mare.
Centrala Termoelectrica Ludus, amplasata pe Mures langa comuna Iernut, nu departe de orasul Ludus, a fost proiectata de Institutul de Studii si Proiectari Energetice – I.S.P.E., cu functionare pe gaze naturale.
La inceput s-au montat patru grupuri termoenergetice de cate 100 MW fiecare.
Extinderea termocentralei s-a facut cu doua grupuri de cate 200 MW fiecare.
Echipamentul energetic se importa din fosta U.R.S.S.
Statorul generatorului grupului de 200 MW trebuia transportat pe calea ferata de la Leningrad, fiind de fabricatie LMZ.
Implicatii si realizari in transportul echipamentului energetic
Problema specifica de transport pe calea ferata era legata de faptul ca prin cresterea puterilor unitare ale agregatelor energetice, cresteau atat dimensiunile cat si greutatile pieselor componente, cu o serie de implicatii privind transportul si manipularea acestora.
In acea perioada, piesele grele si/sau negabaritice care urmau a fi transportate pe calea ferata, prin reglementarile anexa la H.C.M. 770-1965, erau definite astfel:
a. din punctul de vedere al tonajelor, piesele care depaseau 25 t pe obiectul care trebuia transbordat pentru a ajunge la destinatie sau 60 t pe obiectul care era transportat direct;
b. din punctul de vedere al gabaritului, piesele care nu se inscriau in gabaritul de incarcare al cailor ferate normale - STAS 4392-62 (fig. 1).
La alegerea traseului de parcurs trebuia sa se tina seama, la limita, de gabaritul de libera trecere (fig. 1).
Statorul generatorului grupului termoenergetic de 200 MW, de fabricatie LMZ, avea urmatoarele caracteristici dimensionale: inaltime = 4,29 m, latime = 4,00 m, lungime = 8,45 m, greutate = 167 t.
Statorul ce trebuia transportat era greu si la limita in ce priveste gabaritul, trebuia deci ales un vagon compus din doua semivagoane cu ciocuri, intre care sa se prinda piesa, care facea astfel parte componenta din vagon in timpul transportului.
Aceasta solutie de prindere a statorului generatorului grupului de 200 MW intre cele doua semivagoane a conditionat si dimensionarea grosimii carcasei statorului, ca si pozitia gaurilor pentru tevile de racire cu hidrogen.
In anii 1960, la noi in tara nu exista un vagon special de transport al pieselor grele si negabaritice si nici furnizorul nu poseda un astfel de vagon, care sa poata circula pe caile ferate cu ecartament larg din fosta U.R.S.S., precum si pe caile ferate cu ecartament normal de la noi din tara.
Din investigatiile facute de colegii din ministerul de resort in tarile din zona, a reiesit ca la administratia de cai ferate din Polonia exista tipul de vagon special necesar.
Pentru discutarea cu reprezentantii cailor ferate poloneze privind caracteristicile si conditiile de inchiriere a vagonului special, am fost delegat din partea romana, in calitate de inginer sef proiect transporturi la I.S.P.E.
Contactele au fost realizate de domnul dr. ing. Mihai Mihaita, care atunci era adjunct al ministrului in Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor – MTTc. Prin interventia domniei sale la omologul sau de la caile ferate poloneze, am fost primit la Varsovia si am stabilit pentru inchiriere vagonul special cu indicativ P.K.P.
Caracteristicile vagonului special P.K.P. au fost transmise si la furnizorul statorului generatorului, la Leningrad.
Astfel, in anul 1965 s-a transportat, pe calea ferata, statorul de la Leningrad la Ludus pentru primul grup de 200 MW al termocentralei, in gara Iasi-Socola fiind construit un dispozitiv de transpunere de la osiile cu ecartament larg de 1524 mm la ecartamentul de 1435 mm al cailor ferate romane.
Costul inchirierii vagonului polonez P.K.P. era mare si in programele de dezvoltare a sistemului electroenergetic se prevedea cresterea numarului de grupuri cu puteri unitare de 200 MW si mai mari. In acest context s-a initiat proiectarea si realizarea, in tara noastra, a vagonului transportor cu 20 de osii si de mare capacitate. Aceasta actiune a fost hotar@ta si sustinuta de domnul dr. ing. Mihai Mihaita, atunci adjunctul ministrului MTTc.
Astfel, in cadrul Institutului de Proiectari Cai Ferate - I.P.C.F., un colectiv de proiectanti in frunte cu inginerul Corneliu Cazaban a proiectat vagonul transportor cu 20 de osii, cu o capacitate de transport de 260-280 t la prinderea directa a sarcinii de incarcare.
Proiectarea vagonului s-a facut si prin conlucrarea cu LMZ, care urma sa livreze statorul generatorului pentru al doilea grup de 200 MW al centralei Ludus.
Vagonul transportor, cu carateristicile principale aratate in figura 2, s-a realizat de catre Uzinele de Vagoane din Arad la termenul de 31 dec. 1966.
Transportul statorului generatorului de la Leningrad la grupul 2 de 200 MW al Termocentralei Ludus s-a facut cu vagonul transportor romanesc in anul 1967, eliminandu-se astfel si costul ridicat al inchirierii vagonului polonez.
Efectuarea in premiera in tara noastra a acestui transport pentru un obiectiv energetic, cu vagonul special romanesc de mare capacitate, reprezinta un fapt istoric.
Vagonul transportor cu 20 de osii si de 260-280 t capacitate a intrat in reteaua C.F.R., cu seria Nr.21.53.99.95.00.03-3.
Vagonul respectiv este dotat si cu lonjeroane centrale, pe care se pot sprijini piesele cu rezemare directa intre cele doua semivagoane.
In acest fel au fost transportate, in limita gabaritului, multe transformatoare electrice.
Mentionam ca si pentru acestea exista o conlucrare furnizor - transportator, stabilindu-se de la caz la caz modul in care se va adapta piesa pentru a fi asezata pe vagon.
Astfel, transformatorul de 250 MVA pentru extinderea cu grupuri de 200 MW a Centralei Termoelectrice Ludus a fost proiectat special de uzina Zaporoje, asa fel incat partea inferioara si grinzile de prindere sa respecte gabaritul C.F.R.
De-a lungul timpului, multe transporturi grele si/sau negabaritice s-au efectuat cu vagonul transportor romanesc cu 20 de osii.
Vagonul a fost folosit pentru transportul grupurilor energetice de 200 MW si 300 MW, ca si al transformatoarelor si autotransformatoarelor electrice.
De asemenea, vagonul a transportat si recipienti, constructii metalice, rezervoare etc. in reteaua C.F.R. A fost si inchiriat in strainatate.
Vagonul transportor romanesc cu 20 de osii se afla la Craiova, fiind in exploatarea companiei C.F.R. Marfa.
Bibliografie:
1. Ionete, V. - Transporturi speciale de piese grele si negabaritice pentru centrale electrice in Romania. Buletinul ISPE nr. 2, Bucuresti 1995
2. Popovici, V. - Transportul si manipularea echipamentului energetic greu si negabaritic. Revista Cailor Ferate nr. 11, Bucuresti 1966
Alte articole

