RECTIFICARE BUGETARA

Ne este dat sa traim mereu câte o premiera în viata publica dâmboviteana. O confirma, între altele, faptul ca în prima jumatate a anului în curs s-au operat doua rectificari bugetare, intervalul respectiv fiind cel mai scurt din întreaga perioada postdecembrista. Însusi acest fapt este de natura a provoca îngrijorare. Când se vorbeste tot mai insistent si îndreptatit despre programari bugetare multianuale (determinate si de perspectiva primirii unor importante fonduri comunitare), iata, nu suntem în stare sa avem un buget nemodificat macar o jumatate de an. Este înca o dovada ca nu stam prea bine nici în materie de predictibilitate.
Modificarea substantiala a bugetului votat la sfârsitul anului trecut a fost si este motivata de necesitatea finantarii unor importante investitii, în special în infrastructura. Aceasta necesitate a aparut, oare, doar în iunie 2006, nu era perceputa ca atare înainte, inclusiv în lunile în care s-a „construit“ proiectul de buget pe 2006? Sa admitem ca, pâna la urma, este benefic sa se dezvolte sectorul lucrarilor publice, în care ne aflam la mare distanta fata de necesitati. Mai ales dintr-o perspectiva inginereasca este deosebit de util sa se dezvolte astfel de lucrari. Dar, intereseaza si modalitatea în care ele se finanteaza.
Autoritatile actuale au optat pentru majorarea substantiala a deficitului bugetar. În legea votata de Parlament deficitul se situa la 0,5 la suta din PIB, la prima rectificare din aprilie 2006 a crescut la 0,9 la suta, pentru ca acum sa ajunga la 2,5 la suta. Marirea deficitului înseamna (iertata sa ne fie simplificarea) sa cheltuiesti mai mult decât îti permit veniturile realizate din impozite si taxe. De unde banii în plus? Din împrumuturi, ceea ce înseamna o împovarare suplimentara cel putin pe termen mediu. Dar, nu numai atât: pe buna dreptate, conducerea BNR a semnalat pericolul ca deficitul bugetar sa determine o mai mare crestere a preturilor si a deficitului de cont curent. Adica, accentuarea unor grave dezechilibre economice, cu un impact social considerabil. Guvernantii afirma ca vor lua masuri ca efectele negative ale deficitului bugetar sa fie minime. Ei pun accentul pe avantajele alcatuirii unor fonduri mai mari pentru infrastructura în domenii esentiale – transporturi, educatie, sanatate. Daca tinem, însa, seama câti bani s-au irosit pentru lucrarile publice în ultimul deceniu si jumatate, avem îndreptatirea sa consideram ca alocarile suplimentare sunt o conditie necesara, dar nu si suficienta pentru a înregistra progrese reale. Depinde cum îi cheltuiesti, în buzunarele cui ajung. Deocamdata, nu exista garantii ca banul public se va gestiona asa cum se cuvine în toate cazurile. Sa fim, însa, optimisti cât timp este treaza speranta ca se poate si altfel. (T.B.)