120 DE ANI DE LA NASTEREA LUI Constantin Ioan MOTAS (1887 – 1976)
Data: 1-15 iulie 2007
O viata dedicata gazului metan
Constantin Ioan Motas s-a nascut la 3 iunie 1887 la Iasi, fiind fiul unui bogat negustor de obârsie razeseasca veche din judetul Vaslui (Chetresti). Numele de Motas se cunostea în judetul Vaslui cel mai devreme din timpul lui Voda Alexandru Lapusneanu.
A absolvit Liceul Internat din Iasi în anul 1905 si a plecat imediat în Germania, unde a învatat timp de 8 ani. În anul 1908 a absolvit la Academia de Mine din Freiberg (Saxonia) – prima scoala de mine înfiintata în Europa – cursurile de Geodezie miniera, obtinând titlul de inginer cu cea mai mare mentiune, Auszeichnung.
Din 1908 pâna în 1911 a urmat la Universitatea din Lipsca (Leipzig) cursurile de chimie anorganica, dând si examenul denumit Verbandprufung.
În anul 1912 s-a întors la Freiberg, unde a dat examenul de inginer de mine, pe care l-a luat de asemenea cu mentiunea Auszeichnung.
Pentru examenul de doctorat în inginerie a ales ca subiect zona de tufit din Dobrogea si zacamântul de pirita cuprifera de la Altân-Tepe si a obtinut titlul de doctor în inginerie la Dresda, la 7 aprilie 1913, de asemenea cu aceeasi mentiune Auszeichnung.
În cursul anului 1914 a fost angajat ca inginer ordinar clasa a III-a la lucrarile noi de cai ferate si apoi la Administratia Docurilor din Braila.
În februarie 1915 a fost angajat la Arsenalul Armatei din Bucuresti. Dupa trecerea Armatei Române peste Carpati, la 15 august 1916 a fost trimis împreuna cu alti trei ingineri de catre Marele Cartier la Petrosani pentru a conduce minele de carbuni de acolo. Dupa respingerea Armatei Române s-a întors la Arsenalul din Bucuresti si la sfârsitul anului 1916, odata cu evacuarea Capitalei, a fost transferat la Arsenalul din Iasi.
În anul 1915 intra în politica, devine membru al Partidului National Liberal si este ales deputat, fiind în anul 1919 delegat sa ia parte la comisiile din Consiliul Dirigent de la Sibiu.
Dupa descoperirea întâmplatoare a gazelor naturale în Bazinul Transilvaniei în 1908 – 1909, rezultatele remarcabile ale forarilor realizate în perioada 1909 – 1910 nu au adus suficienta încredere a firmelor autohtone privind importanta gazului metan în Transilvania. Lipsa unui capital autohton care sa acopere necesitatile de exploatare a gazelor naturale si interesul manifestat de capitalul strain au determinat guvernul ungar sa declare exploatarea si utilizarea gazelor naturale o problema de stat, sa nu supuna aceasta bogatie unor forte din afara. Aparitia Legii pentru exploatarea substantelor petrolifere si a gazelor naturale în anul 1911 acorda statului ungar dreptul de monopol asupra acestora. Aceasta conduce la înfiintarea, imediat dupa aceasta, la Cluj, a Serviciului de Stat pentru Exploatari Miniere, care avea ca obiect de activitate administrarea tuturor câmpurilor de gaze si asigurarea exploatarii câmpului de gaze Sarmasel. Se poate considera ca aceasta organizatie este prima organizatie din Europa care avea ca obiect de activitate exploatarea gazelor naturale în vederea valorificarii.
Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 conduce la preluarea acestei activitati de la statul ungar de catre statul român, prin înfiintarea în anul 1919 a Directiei Gazului Natural, cu sediul la Cluj. Aceasta era organizata ca regie de stat subordonata Ministerului Industriei si Comertului din Bucuresti.
Dupa reîntregirea tarii a plecat în Transilvania cu sarcina din partea Ministerului Industriei si Comertului sa faca o ancheta asupra industriilor si zacamintelor miniere de acolo. Cu aceasta ocazie cunoaste Serviciul de Exploatare al Statului de la Cluj.
În anul 1918 este cooptat în Comitetul de specialitate de pe lânga Consiliul Dirigent de la Sibiu, fiind delegat ca administrator de sechestru al societatii ungare UEG. Este numit la data de 30 iunie 1919 de catre Consiliul Dirigent Sibiu drept Administrator de Sechestru al societatii UEG Budapesta. În aceasta functie militeaza pentru lichidarea societatii ungare si cumpararea acesteia de catre capitalul autohton. Reuseste sa duca la bun sfârsit acest deziderat dupa mai bine de 20 de ani. A fost un om extrem de sever, corect, inteligent si constiincios, elemente care i-au adus numeroase necazuri, pe care a reusit sa le depaseasca fara compromisuri.
În perioada cât a fost administrator de sechestru, 5 – 6 luni pe an si le petrecea la Târnaveni pâna în anul 1923 si ulterior Medias. Deplasarea o facea cu trenul între punctele principale si cu trasura în zonele în care nu erau linii ferate.
Ulterior înfiintarii Sonametan, biroul dânsului s-a gasit la Bucuresti, în sediul Sonametan de pe str. Frumoasa nr. 31, dar avea si la Medias un birou în care lucra cel putin o luna pe an, cât statea în fiecare vara aici.
Necesitatea punerii în valoare a zacamintelor de gaz metan, precum si cea a generalizarii întrebuintarii acestuia în tot cuprinsul Transilvaniei, determina Ministerul Industriei si Comertului sa opteze pentru abandonarea regiilor de stat, considerate depasite, si pentru înfiintarea unor societati mixte: capital de stat si capital privat românesc. Înca din anul 1920 la Cluj, un grup de institutii financiare, pendinte de Partidul National au luat initiativa înfiintarii la Cluj a unei societati denumite Metanul, prin înaintarea unui memoriu Ministerului Industriei si Comertului. Partidul Liberal, prin V. Bratianu, promoveaza initiativa si se adopta la 6 iunie 1924 Legea privind comercializarea si controlul întreprinderilor economice ale statului, care stabilea si cadrul legal al înfiintarii societatii mixte. Aceasta conduce în anul 1925 (22 noiembrie) la desfiintarea DGN Cluj, constituindu-se o noua Societate Nationala de Gaz Metan SONAMETAN, cu sediul în Bucuresti, constituita din doua directii: Directia Generala Bucuresti si Directia Exploatari Tehnice Cluj.
C.I. Motas determina înfiintarea în anul 1924 a Directiei Centrale a Societatii UEG la Medias, dupa mutarea (1923) aici a biroului din Târnaveni (unitate care a functionat pâna atunci cu un singur functionar).
Plasarea Mediasului între cele doua zacaminte apartinând UEG exploatate în anii ’20 si în mijlocul locatiilor concesionate de UEG, existenta unui sistem de valori bazat pe cultura de peste 500 de ani a sasilor, alaturi de alte motive, au condus la desemnarea acestui oras (martie 1923) ca loc unde îsi va desfasura activitatea Administratorul de Sechestru în cadrul Directiei Centrale. Aceasta determina achizitionarea unor terenuri destinate construirii sediului Directiei Centrale (lânga gara CFR) si locuintelor de serviciu (strada Sibiului) etc.
Contestatiile repetate ale conducerii UEG la Tribunalul Alba-Iulia, Înalta Curte de Casatie i-a determinat pe acestia sa se adreseze Tribunalului mixt româno-ungar de la Paris, unde nu s-a ratificat sentinta de lichidare a Tribunalului Alba-Iulia. În anul 1927 Tribunalul de la Paris considera ca societati maghiare si pe cele cu capital în majoritate german, societatile maghiare neintrând sub incidenta Tratatului de la Versailles. Politicienii români, pentru rezolvarea problemei, recurg la o solutie pasnica, avansând ideea cumpararii actiunilor de catre statul român. Pentru aceasta, Societatea SONAMETAN era împuternicita sa achizitioneze actiunile UEG.
Aceasta a determinat ca în 22 noiembrie 1927, SONAMETAN sa obtina, contra cost, 10708 actiuni ale UEG aflate în proprietatea unor banci unguresti si austriece, devenind actionara cu cca 40? la capitalul UEG. În noiembrie 1928, SONAMETAN cumpara de la Societatea Apis-Glarus 12.250 actiuni si 8250 bonuri de beneficiu, achitabile într-o perioada de 7 ani. Astfel, în anul 1928 poseda 22.958 actiuni (85? din capitalul social) si 10 400 bonuri de beneficiu (50,8? din bonurile de beneficiu UEG). În cursul lunii ianuarie 1932 au fost cumparate cele 15? din actiunile ce formau proprietatea statului ungar. În final, în luna aprilie 1932 întreaga avere a societatii UEG a fost adusa în patrimoniul societatii SONAMETAN.
La 25 ianuarie 1932 s-a desfasurat, la sediul UEG din Budapesta, o adunare generala extraordinara care a hotarât mutarea sediului din capitala ungara la Bucuresti si schimbarea denumirii societatii din Societatea Ungara de Gaz Metan (UEG) în Societatea Anonima Româna de Gaz Metan (SRG). Anul 1934 este anul finalizarii platii actiunilor catre societatea Apis-Glarus, societate româno-germana.
Episodul cel mai dificil prin care a trecut C.I. Motas a fost în perioada 1929 – 1930, când, urmare a opozitiei sale fata de dorinta de nationalizare a societatii SONAMETAN, sustinuta de Virgil Madgearu, s-a ajuns sa fie închis timp de o saptamâna. Desi nu fara efort, a reusit sa dejoace planurile lui Madgearu, dezvoltând mai departe societatea SONAMETAN.
Fiind un bun organizator, a realizat la Medias o structura foarte puternica a SONAMETAN, Directia de Exploatari Tehnice, în care a pus un important accent pe aspectele social-sportive si umane ale angajatilor sai. Astfel, s-a îngrijit sa construiasca la Medias un sediu important pentru angajatii societatii, locuinte de serviciu (str. Sibiului, str. Carpati, cartierul Gura Câmpului), a pus bazele Clubului Sportiv Gaz Metan, a construit o cantina, unde de câte ori avea ocazia mergea si mânca alaturi de angajatii societatii, pentru a vedea daca produsele pe care angajatii sai dau banii sunt corespunzatoare. A contribuit substantial la ridicarea primului gimnaziu românesc din Medias. De asemenea, si-a adus o mare contributie în anul 1935 la construirea Bisericii Ortodoxe din Medias (în interiorul altarului se pastreaza si în prezent macheta dupa care s-a ridicat constructia si pe care se gaseste inscriptia daruita de C.I. Motas) si la construirea Bisericutei din Colonia Sarmasel.
A organizat în anul 1930 la Medias o filiala a Asociatiei Inginerilor si Tehnicienilor din Industria Miniera, care a contribuit la organizarea în premiera a unui Congres al Gazelor Naturale în anul 1939. În anul 1942 organizeaza în premiera la Medias Biblioteca Gazelor Naturale (aceasta biblioteca a reunit materiale foarte valoroase pâna în anul 1991, când a fost desfiintata, majoritatea materialelor pe care le-a continut pierzându-se).
În ziarul Curentul din data de 29 iunie 1944 aparea articolul Un sfert de veac de munca româneasca în domeniul gazului metan în care se scria, printre altele: „Medias, 27 iunie 1944 – Zilele acestea s`a sarbatorit la Medias un însemnat eveniment din viata economica a Ardealului: împlinirea unui sfert de veac de la începerea actiunii de românizare a uneia din cele mai importante industrii din tara noastra: industria gazului metan. Cu acest prilej au fost sarbatoriti dr.ing. C. Motas, directorul general al Societatii de Gaz Metan, împreuna cu 10 colaboratori ai d-sale, care au împlinit 25 de ani de activitate în aceasta industrie. La aceasta festivitate au luat parte personalitati din viata economica a tarii, în frunte cu prof. Ioan Lapedatu, fost ministru, presedintele Consiliului de Administratie, cum si sefii autoritatilor locale, în frunte cu dnii: general Stavrescu, comandantul Corpului VI de Armata, comandor ing. Const. Istrati, comandantul Garnizoanei, dr. Hanz Zikeli, primarul orasului etc…“
La data de 30 martie 1945 este destituit din functie prin adresa nr. 981, fiind înlocuit de Petrica Eremia, director la Directia Exploatare.
În luna mai 1950, la vârsta de 63 de ani, îsi reia activitatea la Sovrom Constructii nr. 3, Regionala Sinaia. Printre lucrarile executate mentionam conducta de gaz care alimenteaza Hotelul Cota 1400, executata în anul 1951, si apoi, în anul 1952, conducta de gaz Sinaia – Costila, de 14 km, care alimenteaza stabilimentul militar de la Costila si cabanele de pe Masivul Bucegi.
Constantin I. Motas a fost cel mai longeviv director general din istoria sectorului gazier, ocupând aceasta functie în perioada 1919 – 1945, fiind un mare inginer, un mare manager, un mare strateg, un mare om care si-a dedicat viata activitatii gaziere din România.