Este posibila predictia cutremurelor? (I)
Data: 1-15 iulie 2010
Din pacate, pericolul producerii, in Romania, in viitorul mai mult sau mai putin apropiat, a unui cutremur cu magnitudinea de peste 7 unitati Richter, ii preocupa din ce in ce mai serios pe concetatenii nostri. Profitind de o vizita de documentare in SUA si Canada a statornicului nostru colaborator, dr. ing. Ulrich Wiener, l-am rugat sa adreseze unele intrebari ing. Andrei Apostol, membru al Societatii Americane de Seismologie, stabilit din 1983 la New York, unde este proprietarul unui Centru de bioseismologie. În cele ce urmeaza, redam interviul acordat de reputatul specialist. Precizam ca subtitlurile apartin redactiei.
„Predictia – o operatie extrem de complexa, dar, principial, posibila“
Ulrich Wiener: Stimate domnule Apostol, ca specialist care se poate spune ca si-a consacrat intreaga viata studiului cutremurelor si, totodata, ca un foarte bun cunoscator al specificului structurilor seismice din Romania, va intreb: este posibila o prevedere a producerii unor cutremure? Altfel spus, ce pozitie adoptati in aceasta controversata problema, stiut fiind ca specialistii in materie sunt radical divizati in privinta raspunsului la aceasta chestiune? Unii considera ca, principial, producerea unor asemenea evenimente nu se poate prognoza, altii, dimpotriva, apreciaza ca asemenea predictii se pot realiza, chiar cu un grad de credibilitate foarte ridicat (90 – 92 la suta)?
Andrei Apostol: Cutremurele distrugatoare din Vrancea au aratat in cursul istoriei milenare o tendinta de repetare dupa perioade de ordinul zecilor de ani pina la o suta de ani. Pe baza acestei istorii a putut fi calculat riscul seismic la 50 de ani, care este o expresie matematica a probabilitatii de aparitie a unui seism distrugator. Un seism distrugator se considera cu o intensitate locala pe scara Mercalli mai mare decit IX – XI. Pentru a genera o astfel de intensitate locala, magnitudinea in focar trebuie sa depaseasca 7,2 unitati pe scara Richter.
Încercarile seismologilor din Romania, precum si pe plan mondial, de a reduce fereastra de timp a unui seism catastrofal in Vrancea de la citeva decenii, la un deceniu, nu au dat rezultate pozitive in cazul in care au fost folosite date statistice. În schimb, pe baza densitatii si temperaturii blocului litosferic vertical in care apar marile seisme din Vrancea, in contrast cu densitatea si temperatura din astenosfera, a fost calculata zona in care stresul este maxim. Aceasta zona, situata la adincimi intre 90 – 150 km, coincide cu adincimea hipocentrelor seismelor cu magnitudine mai mare decit 7. Dimensiunile geometrice ale blocului litosferic vertical limiteaza magnitudinea maxima la o valoare in jur de 7,7 pe scara Richter. Deoarece datele instrumentale acopera numai secolele 20 si 21, nu se stie sigur daca o astfel de magnitudine maxima a fost sau nu inregistrata in trecutul istoric. Acesta, deoarece magnitudinile seismelor istorice sunt estimate pe baza distrugerilor descrise in cronici si a altor documente, si nu pe baze instrumentale.
Cercetari relativ recente au relevat faptul ca anumite date seismologice sau geofizice ar putea indeplini rolul de informatie „precursoare“ a seismelor. Pe baza unor astfel de date, fereastra de timp a seismelor catastrofale ar putea fi redusa de la ordinul zecilor de ani la un numar mai mic de ani sau chiar luni de zile. Cu toate acestea, foarte multi seismologi nu cred ca exista fenomene precursoare ale cutremurelor de pamint. Drept consecinta, ei considera ca seismele, indiferent de magnitudinea lor, nu pot sa fie prezise. Evident, eu fac parte din rindul destul de numeros al acelor seismologi care considera ca predictia constituie o operatie extrem de complexa dar, totusi, principial posibila.
Numarul seismelor mici din scoarta creste inainte si dupa marile seisme din blocul subcrustal
U.W.: Depasind, pentru moment, aceasta controversa principiala, puteti prezenta o succinta clasificare a diversilor precursori, respectiv a metodelor de predictie bazate pe acestia? Evident, ceea ce ne-ar interesa in mod deosebit este capabilitatea predictiva a acestor metode, cu referire speciala la cazul aplicarii lor pentru zona seismica Vrancea.
A.A.: Se poate spune, din foarte multe motive, ca zona seismica din Vrancea este unica in lume. Numai in Vrancea blocurile tectonice crustale au miscari neglijabile de ordinul a 1 – 2 mm/an. Placile tectonice active din vecinatate, Africa, Arabia, Anatolia sau Adriatica au miscari de ordinul a 20 – 50 mm/an. În aceste conditii, blocul vertical subcrustal, care este sediul marilor seisme distrugatoare din Vrancea, se scufunda cu viteze de ordinul a 20 mm/an din cauza densitatii si temperaturii diferite fata de mantaua superioara care il inconjoara. Aceasta miscare de scufundare exercita o suctiune asupra crustei pamintului. Ca urmare, in timp geologic, radacina Muntilor Vrancei a crescut, in timp ce inaltimea lor a scazut. Aceasta suctiune genereaza un stres responsabil pe de-o parte de seismele de mica adincime din scoarta si, pe de alta parte, de aparitia unor precursori geofizici ai seismelor. Numarul seismelor mici din scoarta creste inainte si dupa marile seisme din blocul subcrustal.
O problema ramasa nerezolvata este in ce masura seismele distrugatoare din Vrancea sunt sau nu influentate de miscarile placilor tectonice active din vecinatate si de seismele asociate acestor miscari.
În anii 1970 – 1980, precursorii seismelor erau considerati un efect al variatiilor de stres din focar. O conceptie revolutionara, denumita Noua Geofizica, aparuta in anii 1990, arata ca rocile din scoarta pamintului la adincimi mai mari de 1 – 2 km contin microfisuri verticale foarte apropiate unele de altele. Aceste microfisuri umplute cu apa se afla intr-o stare departe de echilibru. Ele se autoorganizeaza sub influenta unor variatii extrem de mici de stres care apar inaintea unui seism. Acest stres se propaga in volume de 200 de ori mai mari decit volumul viitorului hipocentru. Cu alte cuvinte, inaintea unui seism de magnitudine 8 care apare pe lungimi de falie de ordinul a 200 km, variatiile de stres pot fi observate la mii de km distanta. Cu cit stresul creste mai incet, dar pe o perioada mai lunga de timp, magnitudinea seismului va fi mai mare. Înainte de seism, stresul scade la mari distante si se concentreaza in zona focarului. Acesta poate anunta fereastra de timp a cutremurului. Localizarea este extrem de dificila, deoarece masuratorile se fac la distante mari fata de viitorul hipocentru. Particularitatea zonei Vrancea consta tocmai in faptul ca aici acest aspect nu constituie o problema, deoarece toate marile seisme au aparut mereu in aceeasi regiune epicentrala.
Metoda SMS, conditii ideale de aplicare in Vrancea
Stresul poate fi masurat pe baza fenomenului de birefringenta seismica in zona unei fracturi geologice. Metoda de masurare a stresului este cunoscuta sub numele de Stress Monitoring Site (SMS). Se sapa trei foraje adinci de 1,5 km, doua pe o falie si al treilea departe de falie. Distanta dintre foraje este de ordinul a 300 m. În forajul 1, situat pe falie, se instaleaza un vibrator de sonda orbital (Downhole Orbital Vibrator sau DOV). Acesta genereaza unde transversale extrem de sensibile la variatia densitatii microfracturilor verticale. Viteza undei seismice transversale este mai mica intre forajul 1 si forajul 2, situat pe aceeasi falie. Datorita fenomenului de birefringenta, viteza undei transversale este mai mare intre forajul 1, situat pe falie, si forajul 3, situat pe directia stresului principal de compresiune maxim. Diferenta intre cele doua viteze este proportionala cu stresul tectonic. Metodele clasice de masurare a stresului in foraje nu dau rezultatele cele mai bune. Aceste foraje perturba tocmai stresul pe care dorim sa-l masuram. Metoda SMS are avantajul ca masoara stresul intre foraje si nu in interiorul forajului. Singurul dezavantaj este costul saparii forajelor adinci si al vibratorului.
Metoda SMS foloseste seismometre cu trei componente pentru a masura polarizarea undei transversale. Polarizarea este paralela cu falia pentru unda transversala cu viteza mica si paralela cu stresul de compresiune maxim pentru unda transversala cu viteza mare. Metoda SMS a dat bune rezultate la Parkfield, in California, si in programul de predictie a cutremurelor din Islanda, unde magnitudinea si fereastra de timp a seismului au putut fi corect evaluate in timp real. În Vrancea, aceasta metoda are conditii ideale de aplicare, deoarece nu este necesara indicarea latitudinii si longitudinii seismului asteptat.
Birefringenta electromagnetica este folosita nu numai in geofizica, ci si in lumea vie. Fluturele Monarch, care traieste vara in sud-estul Canadei, migreaza in fiecare toamna catre aceeasi mare padure de pini din centrul Mexicului. Recent, s-a demonstrat ca „antena“ fluturelui analizeaza lumina printr-un efect de birefringenta. Fluturele descompune lumina soarelui chiar atunci cind cerul este innorat si foloseste soarele ca o busola in orientarea lui catre centrul Mexicului.
Recent am explicat fenomenul de biolocatie a faliilor prin birefringenta magnetotelurica. Semnalul de biolocatie obtinut ca o perturbare musculara a omului la traversarea unei falii se inregistreaza pe o distanta mai mare daca falia este mai mare. Pentru aceeasi falie, distanta este cu atit mai mare cu cit stresul principal de compresiune maxim este mai mare. Aceasta distanta poate indica cit de departe de falie polarizarea magnetotelurica se schimba de la directia paralela cu falia la directia stresului de compresiune principal maxim.
În zonele seismic active, cu cit seismul asteptat va fi mai mare, distanta masurata prin biolocatie perpendicular pe o falie din aceeasi regiune va creste mai incet, dar pe o perioada mai mare de timp. Cu citeva zile inainte de cutremur, distanta masurata scade la zero. În acest mod, magnitudinea si fereastra de timp a seismului asteptat pot fi evaluate. Metoda biolocatiei a fost aplicata de catre team-ul nostru, in anii 1977 – 1983, pe falia Covasna, cu bune rezultate in monitorizarea stresului premergator seismelor din Vrancea. Metoda de biolocatie a faliilor poate fi (si este) criticata din cauza caracterului subiectiv al masurarilor. Operatorii de biolocatie trebuie verificati independent si special antrenati. În cercetarile noastre din anii 1977 – 1983, am format si utilizat o echipa de trei operatori.
Criticii Noii Geofizici sustin ca anizotropia proprietatilor fizice ale rocilor este determinata de orientarea cristalelor si microfracturilor. Aceasta orientare remanenta a fost creata in perioade de deformare din trecutul geologic si nu poate fi modificata de catre mici variatii ale stresului tectonic actual. Din acest motiv, birefringenta seismica nu poate indica variatii cu caracter precursor al seismelor. În sprijinul acestei idei, ei arata ca la Parkfield, in California, pe falia San Andreas, seismul cu magnitudine 6 din 28 septembrie 2004 nu a avut un precursor in birefringenta seismica.
Sustinatorii Noii Geofizici arata ca acest seism a fost indus de o alunecare aseismica la baza regiunii hipocentrale si nu de o crestere continua a stresului regional pina la o valoare critica. Alunecarea aseismica a provocat o scadere locala a stresului. Combinatia intre cresterea stresului tectonic regional si scaderea stresului pe plan local este greu de indicat in metoda birefringentei seismice.
Drept urmare, Noua Geofizica sustine existenta birefringentei magnetotelurice in zona faliilor si, pe cale de consecinta, considera ca acest fenomen poate indica precursori ai seismelor daca se masoara continuu componentele electrice sau magnetice ale cimpului electromagnetic natural de joasa frecventa de la 0 – 1 Hz.
Teme controversate
În anii 1980, componenta electrica a inceput sa fie masurata in mod continuu in Grecia, in mai multe statii plasate pe intreg teritoriul tarii. În aceasta metoda, cunoscuta pe plan mondial ca metoda VAN, dupa initialele autorilor, intensitatea cimpului electric se masoara cu electrozi nepolarizabili plasati in pamint la mica adincime. Acesti electrozi sunt situati pe mai multe directii, la distante scurte, de ordinul sutelor de metri, si la distante lungi, de ordinul kilometrilor. Semnalul electric cu posibil caracter precursor al seismelor trebuie separat de multimea de semnale generate de cauze solare, atmosferice sau locale.
Cercetatorii greci, in anii 1980, nu au cunoscut Noua Geofizica. Ei au explicat semnalul electric util ca fiind generat in hipocentrul cutremurului asteptat si transmis prin pamint de la hipocentru la electrozii de masura situati la sute de km distanta. Aceasta idee nu a putut fi acceptata de geofizica actuala. Mai mult, cercetatorii nu au inteles de ce in foarte multe statii nu se poate inregistra niciun semnal util. Cu toate acestea, folosind metode empirice, ei au reusit sa prezica magnitudinea, latitudinea, longitudinea si fereastra de timp de ordinul a doua saptamini pentru mai multe seisme de pe teritoriul Greciei, cu magnitudini situate in jur de 5. Ei au primit premii si onoruri nationale, dar nu au putut sa fie acceptati de comunitatea seismologica internationala. Metoda VAN aplicata la Parkfield, pe falia San Andreas, si in Japonia, nu a oferit rezultate pozitive.
Succesele metodei VAN in Grecia ar putea fi explicate prin fenomenul birefringentei magnetotelurice. Semnalul electric cu caracter precursor al seismelor a aparut numai la statiile situate in vecinatatea fracturilor geologice. Semnalul util nu a fost generat in hipocentrul seismului asteptat. El exista in volume mari la zeci si sute de km distanta de hipocentrul unui seism cu magnitudine 5 – 6. Birefringenta magnetotelurica amplifica semnalul electric util generat de variatia elipsei anizotropiei rezistivitatii electrice. Aceasta variatie este indusa de variatia marimii si directiei stresului de compresiune principal.
Masuratorile intensitatii componentei magnetice a cimpului magnetoteluric ofera rezultate similare cu metoda VAN. Statiile magnetice trebuie situate in zone lipsite de perturbatii locale. Se masoara intensitatea componentei verticale si a celei orizontale pe mai multe directii preferentiale. Raportul intre marimea intensitatii componentei verticale si orizontale pe o anumita directie preferentiala ar trebui sa fie constant in lipsa variatiilor stresului tectonic si a anizotropiei rezistivitatii electrice asociate. Înaintea cutremurelor, stresul si rezistivitatea electrica variaza in volume mari, sunt amplificate de fenomenul de birefringenta magnetotelurica si modifica polarizarea magnetica exprimata prin raportul componentei verticale si orizontale. Metoda a fost aplicata in Vrancea. Au fost obtinute corelatii cu seismele, dar nu a fost posibil sa se stabileasca o relatie cu magnitudinea seismului asteptat. Atit metoda VAN, cit si cea a polarizarii magnetice pot fi imbunatatite prin plasarea unor statii pe o falie si a altor statii in afara faliei. Birefringenta magnetotelurica poate reduce Metoda magnetica similara cu metoda VAN a fost de asemenea criticata. Cele 7 statii magnetice plasate la Parkfield, la distanta mai mica de 20 km de hipocentrul unui seism cu magnitudine 6, nu au inregistrat niciun semnal cu caracter precursor. Exista multe date in literatura care sustin precursorii magnetici ai seismelor si alte date care neaga existenta lor.
Comportamentul animalelor
Fenomenul biolocatiei aduce in discutie comportamentul anormal al animalelor inaintea seismelor distrugatoare, cunoscut mai ales din legendele chineze si japoneze. Cercetari sistematice efectuate de catre biologi in Statele Unite nu au confirmat aceste legende: gindacii de bucatarie si furnicile urmarite inainte, in timpul si dupa seisme pe perioade mari de timp, nu au reactionat cu caracter precursor.
Doi seismologi americani au cercetat in China sute de date legate de comportamentul animalelor inaintea seismului distrugator din Haicheng, din 1975. Acest comportament a ajutat la succesul primei predictii a unui cutremur. Animalele au reactionat anormal incepind cu doua luni inainte de seism, la distante de pina la 150 km fata de hipocentrul socului principal. Localizarea cazurilor a coincis cu prezenta unor fracturi geologice. Nu a fost stabilita cauza comportamentului anormal, desi au fost incercate corelatii cu presiunea atmosferica, nivelul apei in foraje, regimul precipitatiilor, temperatura, numarul cutremurelor de mica magnitudine, anomaliile magnetice etc. O anumita corelatie a fost obtinuta cu nivelul apelor in foraje legat de variatiile stresului tectonic. În prezent, majoritatea comunitatii internationale a seismologilor respinge ideea unui astfel de precursor al cutremurelor. Cu toate acestea, cred ca acest tip de precursor merita si necesita cercetari suplimentare. Precursorii geochimici si hidrologici, printre care se numara emisia de radon si nivelul apei in forajele de mare adincime, apar atit in epicentrul cutremurelor, cit si la mari distante, de ordinul sutelor/miilor de km fata de acestea. Acesti precursori pot fi explicati prin cresterea stresului tectonic regional, asociata cu cresterea densitatii microfracturilor verticale umplute cu apa. Acesti precursori au fost observati numai in Rusia, China si Japonia, dar nu si in Statele Unite, unde cresterea sau scaderea nivelului apei in foraje a aparut numai in timpul sau dupa seismele locale si regionale.
Cresterea emisiei de radon inaintea cutremurelor a fost observata mai ales in zona faliilor supuse la tensiune in Islanda si Apeninii Italiei. În Romania, cresterea emisiei de radon nu a fost observata inaintea seismelor din Vrancea. Cu un an inaintea seismului cu magnitudine 7 din Muntenegru, la 15 aprilie 1979, cresterea emisiei de radon a fost observata in Austria si la Baile Herculane. Semnalul de biolocatie a crescut continuu pe Falia Hercules cu doi ani inaintea acestui seism, in corelatie cu emisia de radon. Observatia a fost publicata fara a putea localiza seismul asteptat, magnitudinea si fereastra de timp.
Particularitati ale zonei Vrancea
O alta categorie de fenomene precursoare o reprezinta activitatea seismica inaintea marilor cutremure. A fost stabilita o relatie matematica intre frecventa de aparitie a seismelor pentru o anumita regiune si magnitudine, in care exista un asa numit coeficient b. Acest coeficient a avut valori maxime cu 6 – 7 ani inaintea cutremurelor distrugatoare din Vrancea inregistrate in 1940 si 1977. Dupa valoarea maxima, coeficientul b a scazut continuu pina la o valoare minima obtinuta cu citeva luni inaintea socului principal. O astfel de variatie ar putea sau nu sa apara in viitor inaintea unui mare cutremur.
Cu 1 pina la 2 ani inaintea marilor cutremure la scara globala, zona invecinata hipocentrului asteptat devine extrem de sensibila. Aceasta sensibilitate este evidentiata prin aparitia unor mici cutremure sau vibratii ori de cite ori se inregistreaza un mare seism indepartat. Mai mult, numarul seismelor de mica magnitudine creste in perioada de maxim a mareei terestre si scade in perioada de minim a acesteia.
Acest fenomen a fost descris in literatura si in zona Vrancea. Fenomenul este cunoscut sub numele LURR (Loading Unloading Response Ratio). Unii cercetatori studiaza LURR prin raportul Y intre energia eliberata in cursul perioadei de maxim a mareei si energia eliberata in perioada de minim. Altii inlocuiesc energia prin numarul de cutremure de mica magnitudine.
Metoda de lucru consta in alegerea unei ferestre de timp de ordinul a 1 an, care sa cuprinda cel putin un numar de 20 de mici cutremure. Aceasta fereastra se muta in timp cu un pas de 2 sau 3 luni de zile si in spatiu cu un pas de citiva km. În acest fel, se acopera perioade lungi de timp, de ordinul zecilor de ani, si volume mari in spatiu, care acopera intreaga regiune care prezinta interes. În zonele indepartate de viitorul hipocentru Y este egal cu 1. De asemenea, Y este egal cu 1 in intreaga regiune cu mai mult de 2 ani inaintea unui mare cutremur. Regiunea hipocentrala prezinta un Y mai mare decit 1 cu 1 – 2 ani inaintea marelui seism. Cu 1 – 3 luni inainte de socul principal, Y maxim incepe sa scada si devine din nou egal cu 1. În acest mod se poate indica o fereastra de timp pentru seismul asteptat. Exista multe lucrari care sustin si altele care resping LURR. Din acest motiv, comunitatea seismologica a propus sa se formeze colective de cercetatori care sa cuprinda atit adversari, cit si sustinatori ai LURR.
Noua Geofizica considera existenta a doua categorii de precursori ai cutremurelor. Unii care se obtin in volume mari, pina la distante de ordinul a sute sau chiar mii de km fata de viitorul hipocentru. Acestia se pot inregistra numai in perioada in care stresul tectonic creste continuu, pina atinge o asa numita valoare critica. Dupa ce se atinge aceasta valoare, stresul scade la distante mari, dar creste in zona hipocentrului seismului asteptat. Cu citeva zile, pina la citeva luni de zile inaintea socului principal, se pot inregistra precursori in focar. Acest tip de fenomene precursoare sunt de tip electromagnetic, cu o mare gama de frecvente care includ fenomene luminoase, piezoelectrice sau magnetostrictive. Astfel de fenomene se pot masura in scoarta pamintului, la suprafata sau in ionosfera.
Pentru zona Vrancea prezinta interes numai precursorii care permit estimarea magnitudinii si a ferestrei de timp. Aceasta, deoarece numai seismele cu magnitudinea Richter mai mare de 7,2 pot fi distrugatoare. Dintre metodele prezentate mai sus, metoda SMS de monitorizare a stresului, LURR si metoda biolocatiei bazata pe birefringenta magnetotelurica in zona unei falii sunt singurele care pot sa indice magnitudinea si fereastra de timp a seismului asteptat. Metoda componentelor magnetice si electrice ale cimpului magnetoteluric necesita imbunatatiri pentru a rezolva problema relatiei parametrului masurat cu magnitudinea seismului asteptat.
Predictiile seismelor se pot face in ferestre de timp cu termen lung (1 – 10 ani), mediu (citeva luni de zile pina la 1 an) si scurt (citeva saptamini pina la citeva zile). Predictiile se fac pe baza fenomenelor precursoare. Aceleasi fenomene precursoare pot fi folosite uneori la predictia pe termen lung si alteori la predictii pe termen mediu sau scurt. Aceasta, deoarece fenomenele precursoare acopera perioade lungi de timp si ofera variate posibilitati de interpretare. Cu cit se foloseste un numar mai mare de fenomene care pot avea un caracter precursor, cu atit mai mult exista sansa unei predictii reusite.
Succese si esecuri celebre ale unor predictii
Printre esecurile rasunatoare inregistrate de catre seismologi consacrati se numara predictia pentru data de 28 iunie 1981, a unui cutremur cu magnitudinea 9 situat in zona centrala si de sud a statului Peru. Predictia a fost facuta pe baza linistii seismice si a reactivarii care trebuia sa vina, dar nu a mai venit. Deoarece predictia a fost publica, s-a iscat un conflict diplomatic intre Peru si Statele Unite. În final, o comisie de seismologi americani a decis ca predictia sa fie retrasa iar seismologul care a emis-o sa ceara scuze statului Peru.
Un cutremur cu magnitudinea 8,4 a fost inregistrat 20 de ani mai tirziu in sudul statului Peru, la 23 iunie 2001, si un alt seism cu magnitudinea 8,0 in zona centrala a Peru, la 14 august 2007.
Linistea seismica a aparut in anul 1999 in Peru de sud, iar reactivarea in anul 2000. Seismul din centrul statului Peru nu a avut nicio perioada de liniste si reactivare si nu a putut fi prezis. Seismul din sudul acestei tari a fost prezis intr-o fereastra de timp de 1 an de catre un seismolog din Peru care a alertat guvernul si armata.
Un alt esec rasunator a fost predictia in zona Parkfield a Faliei San Andreas din California a unui seism cu magnitudinea 6 in anul 1988 +/- 5 ani, cu o probabilitate de succes evaluata la 99 la suta. Seismul a fost inregistrat 16 ani mai tirziu, la 28 septembrie 2004.
Putem considera ca un alt esec semnificativ predictia unui mare seism in Vrancea pentru fereastra de timp 2000 – 2010. Aceasta predictie a fost avansata de mai multi seismologi consacrati din Romania, pe baza prelucrarii statistico-matematice a datelor istorice privind producerea cutremurelor de mare magnitudine in Romania.
Aceasta analiza nu ar fi obiectiva daca nu am enumera si succesele inregistrate prin aplicarea diverselor metode de prognoza a producerii marilor seisme. Cel mai cunoscut dintre acestea a fost predictia pe termen scurt, de numai citeva zile, a seismului distrugator din Haicheng, China, inregistrat in 1975, cu magnitudine 7,3. Un alt succes se poate considera predictia pe termen mediu de 1 an a seismului din Tangshan, China, din 1976, cu magnitudine 7,8.
Primarul unui sat de linga Tangshan, seismolog amator, a urmarit atit cresterea numarului de cutremure mai mari decit magnitudinea 4, cit si debitul unui izvor din vecinatatea satului. Dupa predictia pe termen mediu de un an, debitul izvorului a scazut brusc. Primarul a convins secretarul de partid local sa permita evacuarea intregii populatii a satului din casele lor, in corturi special amenajate in afara satului. Seismologi consacrati, care urmau sa faca predictia pe termen scurt, au fost cazati in Tangshan pentru a urmari rapoartele asupra precursorilor, printre care se numarau activitatea seismica si comportamentul anormal al animalelor. Acesti precursori nu au mai oferit date pe termen scurt similare cu cele obtinute la Haicheng cu numai un an in urma. În final, seismologii au murit impreuna cu jumatate de milion de oameni din Tangshan. Dupa 30 de ani de la marele seism, o comisie UNESCO a vizitat regiunea si a oferit un premiu primarului care a salvat viata populatiei unui intreg sat.
(Continuare in numarul viitor)