Mircea Oprean si horticultura din Oltenia
Data: 1-15 iulie 2010
„Grijeste de sanatate, pleaca urechea la cei necajiti si nu uita ca politetea nu costa si fii bun cu cei buni si cu cei rai, mai bun...“. Este un fragment dintr-o scrisoare a unui tata din zona Sibiului catre fiul sau ajuns om important la Craiova. Era, la vremea scrierii scrisorii, in 1965, rectorul Institutului Agronomic din Craiova, Mircea Oprean.
*
Mircea Oprean s-a nascut la 28 mai 1915, in comuna Jina, situata in judetul Sibiu, la granita cu judetul Alba, pe drumul care leaga Miercurea Sibiului de Obirsia Lotrului. Tatal sau, Nicolae Oprean, a fost notar in Poiana Sibiului, comuna invecinata cu Jina, si a avut o puternica influenta asupra sa, asa cum rezulta din multele scrisori pe care cei doi si le-au trimis. Iata un fragment dintr-o scrisoare datata 29 august 1956: „Daca acum stiu de unde vin si unde ma duc, daca sunt linistit in fata viitorului, ti se datoreste in cea mai mare masura dumitale“. Mama sa, Maria, nascuta Straulea, este evocata in scrisorile lui Mircea Oprean catre tatal sau astfel: „În mediul social am trait admiratia pe care o au oamenii pentru mama si pentru dumneata“. Primele cinci clase elementare le-a urmat in comuna invecinata, Poiana Sibiului, iar apoi a mers la Orastie pentru a continua studiile liceale.
S-a inscris la Academia de Înalte Studii Agronomice din Cluj si a obtinut diploma de inginer in 1939. În paralel, a urmat si Seminarul Pedagogic Universitar, specializarea viticultura. Remarcat de profesorii sai, a fost numit preparator la catedra de viticultura si enologie incepind cu data de 1 octombrie a aceluiasi an. În conditiile impuse de razboi, se refugiaza la Timisoara unde, dupa 8 luni de concentrare si 16 luni de mobilizare pe front, in 1942 ocupa postul de asistent. Dupa terminarea razboiului, revine la Cluj unde, in 1947, devine sef de lucrari.
În 1947, spre sfirsit de an, se infiinteaza la Craiova Facultatea de Agronomie, iar din toamna anului 1949, Mircea Oprean este transferat aici ca sef de lucrari cu misiunea spusa sau doar harazita de a contribui la dezvoltarea invatamintului horticol, dezvoltare incununata de infiintarea Facultatii de Horticultura, in 1962. Acum, dupa trecerea anilor, se poate spune ca aici, la Craiova, a abordat o problema de interes national – valorificarea solurilor nisipoase prin cultura vitei de vie.
În 1948 a obtinut titlul stiintific de doctor inginer in stiinte agronomice, cu teza Cercetari asupra altoirilor fortate la vita de vie, iar in 1965 devine doctor docent in stiinte.
La inceput, in 1950, s-a ocupat de viticultura si vinificatie. Dupa patru ani incep primele experiente de viticultura si pomicultura pe terenurile nisipoase de la Timburesti si Piscul Sadovei. Împreuna cu colaboratorii sai s-a ocupat de procesele biologice legate de concresterea la altoire si tehnologia producerii materialului saditor viticol. S-au stabilit adincimea optima de plantare, cele mai indicate taieri si modul de aplicare a ingrasamintelor. S-au stabilit distantele optime de plantare si cele mai indicate raioane, zone unde pot fi plantate diferite soiuri de vita de vie, inclusiv vita de vie pentru strugurii de masa. Asa se face ca in vestitele podgorii mehedintene de la Orevita si Golul Drincei, lovite de invazia filoxerica, s-au reinfiintat plantatii viticole pe 3000 ha din care s-au obtinut in anii ’70 – ’80 soiurile de Merlot, Cabernet Sauvignon, Pinot noir. Cercetarile intreprinse asupra taierilor de rodire aplicate vitei de vie au condus la o mai buna valorificare a capacitatii de rodire, iar sistemul de taiere „centrifuga“ si in „cordon tiritor“ a permis mecanizarea unor lucrari in plantatie, inclusiv protectia butucilor in timpul iernii. A identificat existenta la vita de vie a unei etape de „crestere inutila“ diferita de la soi la soi, prin a carei diminuare sau eliminare se pot obtine importante cresteri ale productiei de struguri.
Cercetarile efectuate aici au fost expuse in mai multe lucrari stiintifice prezentate in tara sau in strainatate, au fost adunate in citeva carti printre care Extinderea viilor pe nisipuri, publicata 1956 de Editura Agro-Silvica Bucuresti, Cultura vitei de vie pe nisipuri, publicata de aceeasi editura in 1964, Viticultura generala, aparuta la Editura Didactica si Pedagogica, in 1975.
Rezultatele obtinute, dar si perseverenta profesorului Mircea Oprean, au favorizat extinderea Statiunii Didactice de la Banu Maracine, in 1966, cu o suprafata de 318 ha. El spunea atunci ca „invatamintul agronomic fara o statiune didactica este ca un invatamint medical fara clinica“. S-a ocupat, impreuna cu profesorii ?tefan Teodorescu si Marius Popescu, de organizarea moderna a acestei statiuni.
Fostii studenti, acum oameni de vaza, isi aduc aminte de maiestria sa pedagogica si spun: „Prin maniera in care ne-a prezentat cursul de viticultura, a reusit sa stimuleze inventivitatea si cercetarile stiintifice, iar prin continut sa puna la indemina cit mai multe tehnologii alternative posibile. Folosind structura care rezulta din descoperirea cauzelor dupa descrierea efectelor se dezvolta interesul pentru o permanenta investigare stiintifica. Prezentind scopul inaintea mijloacelor a promovat interesul pentru elaborarea unor metode adecvate si pentru o aplicare creatoare a cunostintelor. La examen aveam sa constat ca evaluarea cunostintelor nu este la indemina oricui, fiind un moment cind profesorul, prin harul sau pedagogic, reuseste sa-l faca pe cel analizat sa simta ca este un interlocutor asteptat si pretuit...“.
Un altul isi aminteste: „În anii ’80, profesorul Oprean se apropia de pensionare. Mi-l aduc aminte ca pe un cadru didactic foarte inimos, care punea pasiune in munca sa. Înainte de examen ne chema la o recapitulare a materiei in sistem intensiv, adica sase ore, fara pauza... Cursurile sale erau presarate cu povestioare intelepte legate de viticultura“.
Sau: „Eruditia, talentul vorbirii, discernamintul, vocea calda dar ferma, intonatiile diferite folosite cu dibacie, menite sa inlature monotonia, au asigurat in toate cazurile nivelul elevat, clar si la obiect, al prelegerilor Maestrului“.
Obisnuia ca, in loc de ramas bun, sa spuna „Sa fim optimisti!“.
Un salariat a venit in audienta la rector cu o problema personala. La iesire, a spus: „...mi-a vorbit asa de frumos si mi-a explicat cu foarte multa intelegere imposibilitatea rezolvarii, cel putin temporar, incit eu ma consider satisfacut si onorat”.
Personalitate complexa, Mircea Oprean a indeplinit mai multe functii publice, printre care se remarca functia de rector al Institutului Agronomic, intre 1964 si 1966, apoi Rector al Universitatii din Craiova, intre 1968 si 1971. Mai trebuie mentionate si functiile de membru in Comisia superioara de Diplome, membru titular al Academiei de ?tiinte Agricole si Silvice.
Pentru calitatile sale pedagogice a obtinut, in 1970, titlul onorific de Profesor universitar emerit.
S-a stins din viata la 12 martie 1984, la Craiova. Avea 69 de ani.