Acum incepe epoca adevaratei inginerii (I)

In ceea ce priveste viitorul, nu trebuie sa-l prevedem, ci sa-l pregatim.
(Antoine de Saint Exupery)

Consideratiile incluse in acest capitol au la baza Studiul UNESCO din anul 2010 - Ingineria: probleme, provocari si oportunitati pentru dezvoltare.
Este cat se poate de semnificativ faptul ca, in ultimul timp, temele care privesc ingineria si, implicit, ii vizeaza direct pe ingineri, fac obiectul unor largi si interesante dezbateri internationale. Fara niciun dubiu, avem de-a face - si in acest caz - cu una dintre cele mai elocvente expresii ale procesului de globalizare. Ceea ce preocupa intreaga lume tinde sa devina dominant si la scara nationala. Una dintre cele mai puternice marturii ale respectivului proces o gasim in abordarile UNESCO. Cu toate ca aceasta structura institutionala a Organizatiei Natiunilor Unite este mai putin cunoscuta publicului larg din Romania (si nu numai), glasul ei conteaza foarte mult atat in randurile elitelor intelectuale, cat si ale factorilor decidenti de pe planeta. Din acest motiv, cred ca este bine sa ne reamintim ca Organizatia Natiunilor Unite pentru Invatamant, Stiinta si Cultura, prescurtat UNESCO, a fost creata inca in 1945, imediat dupa incheierea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, ca o necesitate a statelor membre - la care, in 1954, s-a alaturat si Romania - de a se intensifica raporturile de cooperare intre natiuni in domenii esentiale pentru progresul fiecareia si al omenirii in intregul ei. Sa retinem, asadar, domeniile de care se ocupa - INVATAMANTUL, STIINTA SI CULTURA - ingemanate in conceptia unitara potrivit careia fara aceste componente fundamentale ale oricarei societati evoluate este imposibil sa se asigure nu numai progresul economic si social, ci si sa se consolideze statul de drept si regimul democratic.

Formarea specialistilor si fructificarea potentialului lor creator
Faptul ca UNESCO a considerat obligatoriu sa se pronunte si asupra subiectului nostru - ingineria - vorbeste de la sine despre importanta pe care o acorda profesiei de inginer, modului de formare a specialistilor si de fructificare a potentialului lor creator. Avem, prin urmare, inca un exemplu de concentrare a atentiei unei organizatii internationale - cu una dintre cele mai largi cuprinderi - asupra a ceea ce este, cu adevarat, important in lumea in care traim. In studiul de care ne ocupam se spune, de la inceput, transant, ca dezvoltarea si aplicarea cunostintelor in inginerie si tehnologie stau la baza dezvoltarii sociale si economice. Ingineria si tehnologia sunt vitale pentru abordarea nevoilor de baza ale omului, pentru diminuarea saraciei si dezvoltarea durabila. Consideratiile din Studiul UNESCO se axeaza pe rolul esential al ingineriei si inovarii in dezvoltarea umana, sociala si economica. O astfel de afirmatie se bazeaza pe trecerea in revista, intr-o forma concentrata, a istoriei ingineriei, in principal printr-o privire de ansamblu asupra educatiei in domeniu. Istoria ingineriei in cadrul UNESCO pune accentul pe programul stiintific conceput in acest scop - unul dintre cele mai vaste programe in sectorul stiintelor naturii ale acestei organizatii. Se incearca o revigorare a respectivului sector, in special prin inovare, prin atenuarea schimbarii climatice si adaptare. Dintr-o asemenea perspectiva s-au centrat preocuparile pe inginerie, tehnologie si societate, de unde au decurs consideratiile referitoare la responsabilitatea sociala in zone cum sunt tehnologia militara si poluarea, pe de-o parte, si design-ul, constructia infrastructurii, precum si responsabilitatea sociala corporativa, pe de alta parte.
Pentru a avansa in analiza noastra, se cuvine reamintit ca ingineria a constituit o sfera de evaluare si masuri a UNESCO inca de la inceput.
Intrucat UNESCO s-a infiintat gratie unei conferinte care a avut loc la Londra, in noiembrie 1945, la Institutul Inginerilor Civili - cea mai veche institutie inginereasca din lume - se poate considera ca avem de-a face cu o optiune cu mare incarcatura de idei si, deopotriva, emotionala. Se reflecta, astfel, si importanta majora acordata stiintei, ingineriei si tehnologiei in razboiul recent incheiat, perioada in care s-au dezvoltat multe domenii noi si aplicatii cum au fost, spre exemplu, aeronautica, analiza sistemica si managementul de proiect.
Planul Marshall a avut - la randul lui - un real succes in reconstruirea infrastructurii de dupa razboi tocmai pentru ca s-a bazat, in conceptia si procesul aplicarii, pe achizitiile stiintei si tehnicii. Apoi, experienta s-a imbogatit prin punerea accentului pe sprijinul agentiilor ONU de stiinte aplicate si tehnologii pentru programarea tuturor activitatilor din cadrul UNESCO.
In context, sunt interesant de notat similitudinile, ca si diferentele dintre prioritatile programelor in ingineria de azi si ingineria anilor 1960 si 1970. De asemenea, este important de subliniat rolul inginerilor in anii preliminari, cand colegiile de profesie au avut cea mai mare pondere in sectorul stiintific, in termeni de personal si de buget, inainte de dezvoltarea stiintelor mediului. Apoi, interesul pe termen lung s-a transferat asupra energiilor regenerabile, odata cu Congresul international „Soarele in serviciul omenirii“ din 1973. Totodata, a existat o cooperare foarte stransa cu stiintele sociale si cu societatea, prin intermediul publicatiei Impactul stiintei asupra societatii, aparuta intre anii 1967 - 1992.

Conexiuni si conditionari sistemice
Reforma educatiei ingineresti si nevoia pentru o mai buna cooperare intre discipline si sectoare, intre femeile si barbatii care au imbratisat profesia de inginer, precum si raporturile dintre inovatie si dezvoltarea tehnologiilor endogene sunt teme mereu actuale, la fel de importante cum au fost in anii 1970.
Activitatile-program s-au dovedit, in timp, mult mai importante pentru cooperarea intre discipline in urma cu 20 de ani, fata de ceea ce se intampla astazi. De aici, necesitatea unor evaluari atente a ceea ce poate fi preluat din evocata experienta. De asemenea, trebuie spus ca, in afara de aceste similitudini, exista diferente intre activitatile-program in ultimii 40 de ani si diferente in privinta definirii si contextului aparitiei conceptelor de inginer, stiinte ingineresti si tehnologie (aceasta din urma fiind privita astazi preponderent ca un sinonim al tehnologiilor informationale si de comunicatie).
Dificultatile in definirea termenilor de inginerie, inginer, stiinta a ingineriei, tehnolog si tehnician sunt ilustrate foarte bine de discutiile premergatoare Acordului de la Bologna din 1999 privind armonizarea educatiei universitare si postuniversitare in Europa (in Germania, spre exemplu, exista 40 de definitii ale termenului de inginer). Aceasta problema nu este specifica pentru UNESCO, ci are un caracter universal. Merita retinut ca este preocupanta si in mediul ingineresc din Romania. Tocmai in acest spirit o abordam in prezenta analiza.
Pentru a ajunge la rezultate fezabile, este esential de subliniat ca s-a schimbat contextul dezvoltarii, ceea ce nu justifica, in niciun fel, tendintele de subapreciere si minimalizare a rolului inginerilor si, implicit, al stiintelor tehnice, al tehnologiilor. Cei mai multi dintre specialisti au o pregatire economica si de aceea percep lumea in concordanta cu cei trei factori clasici de productie: capitalul, munca si resursele naturale.
Nu mai trebuie, credem, relevat cu exemple de ordin istoric ca, in perioada revolutiei industriale, ingineria, stiinta si tehnologia au avut un rol foarte important, determinant in multe domenii. Chiar daca s-a schimbat contextul in care actioneaza UNESCO, ceea ce a fost esential ramane, in continuare, valabil. Si aceasta, in pofida faptului ca UNESCO s-a confruntat cu o criza la jumatatea anilor 1980, cand au scazut fondurile alocate de la ONU, iar Marea Britanie si Statele Unite s-au retras in 1984, in timp ce bugetul a scazut cu 25%. UNESCO nu si-a revenit din aceasta criza, bugetul alocat ramanand constant si dupa revenirea Marii Britanii in 1997 si a Statelor Unite in 2003.

Initiative, la proba practicii
Programul ingineriei in cadrul UNESCO - principalul program din sectorul stiintific pana in 1980 - a fost activ prin initiativele formulate si implementarea unor proiecte de milioane de dolari, toate suportate prin finantarea de catre ONU. Cooperarea si sprijinul organizatiilor profesionale internationale si ale organismelor nonguvernamentale prin intermediul simpozioanelor, conferintelor, pregatirii, seminariilor, publicatiilor, consultantei in domeniul energiei si educatiei s-au desfasurat cu dificultati, dar impactul lor nu a slabit. Este remarcabil ca pentru prima oara s-a pus accentul pe educatia inginereasca, in special in domeniul energiilor regenerabile, ceea ce a constituit si o infirmare a asertiunilor scepticilor privind rolul UNESCO in domeniul abordat.
Cea mai mare parte din aceasta activitate a fost coordonata de cinci mari departamente din UNESCO, respectiv cele care au facilitat implementarea proiectelor finantate prin Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite. Odata cu declinul fondurilor din 1990, s-au restructurat foarte multe posturi din departamentele responsabile cu implementarea proiectelor.
Domeniul energetic, care a avut un impact major asupra programului ingineresc, s-a dezvoltat relativ tarziu, in anii 1970 - 1980. Activitatea energetica in organizatie a inceput efectiv in anii 1970, odata cu Congresul International ce a avut ca tema Soarele in serviciul omenirii (Paris, in 1973), initiat de UNESCO in parteneriat cu Organizatia Mondiala a Inginerilor, Societatea Internationala de Energie Solara si Organizatia Mondiala a Sanatatii. In acelasi an s-a infiintat Comisia Internationala de Energie Solara. Apoi, in perioada 1980 - 1990, a crescut interesul pentru energiile regenerabile, avandu-se in vedere ca s-a lansat si Programul Mondial Solar (1996 - 2005) si s-a infiintat Comisia Mondiala Solara.
Este important de subliniat ca Programul Mondial Solar si Comisia Mondiala Solara au strans o suma de aproximativ 4 milioane de dolari din fonduri UNESCO, numai un singur milion de dolari fiind colectat de cele doua organisme din activitatea desfasurata in Zimbabwe, inclusiv Summit-ul Mondial Solar care s-a tinut la Harare, in 1996. Din pacate, nu a mai fost inregistrat un alt record istoric fata de cel atins de Programul Mondial Solar si de Comisia Mondiala Solara, deoarece toate programele au disparut la sfarsitul anului 2000, tema ce a fost discutata in Raportul 60 de ani de stiinta in cadrul UNESCO 1945 - 2005 (UNESCO, 2006).
Timp de peste doua decenii, programul ingineresc - cel mai vast din celelalte trei activitati din sectorul stiintelor naturii - a atins punctul culminant prin bugetul alocat, care a depasit 30 milioane de dolari, ceea ce a permis implementarea unor variate initiative, inclusiv cu sprijinul departamentelor ingineresti din universitati, centre de cercetare, institutii standard si institutii similare din numeroase tari.
Cea mai mare parte a activitatii a vizat capacitatea umana si institutionala. Mentionand toate aceste date si fapte, documentul UNESCO releva ca trebuie sa invatam din experientele respectivei perioade si sa reflectam la importanta demersurilor indreptate spre activitati constructive prin intermediul utilizarii tehnicii.
Programul ingineresc al UNESCO este orientat pe urmatoarele directii de activitate: educatia inginereasca si capacitatea de a construi, aplicarea ingineriei si a tehnologiei in dezvoltare, inclusiv in probleme specifice cum sunt, spre exemplu, Obiectivele Dezvoltarii Mileniului (in special combaterea saraciei si dezvoltarea durabila) si, recent, atenuarea schimbarii climatice si adaptarea la acestea.
Activitatile globale includ cooperarea in retea, sprijinirea actiunilor comune din organizatiile profesionale internationale, organizatiile nonguvernamentale, organizarea, prezentarea si sprijinul oferit pentru conferinte si simpozioane, ateliere de lucru si seminarii, precum si informarea, predarea unor discipline, identificarea si distributia publicatiilor, dezvoltarea proiectelor si strangerea de fonduri. Acest demers a fost continuat cu includerea serviciilor de consultanta si de consiliere specializate in cadrul UNESCO.
Recent, a fost asigurata si participarea ONU la proiectele care utilizeaza cunostinte din stiinta, tehnologie si inovare. Proiectele-pilot au fost, de asemenea, sprijinite, in special cele din domeniul energiei.
Interesul in promovarea cooperarii dintre mediul universitar si inovare s-a dezvoltat in UNESCO la inceputul anilor 1990 si a reflectat cresterea interesului universitar pentru parteneriatul universitati - industrie - stiinta, program initiat in 1993. Aceasta activitate include Fondul International pentru Dezvoltare Tehnologica din Africa, finantat cu un milion dolari.

Promovarea managementului institutional
Programul ingineresc a fost in permanenta activ in dezvoltarea si sprijinirea organizatiilor internationale si a organizatiilor nonguvernamentale din inginerie, cu ajutorul carora s-a creat, in 1968, Federatia Mondiala a Organizatiilor Ingineresti. Totodata, UNESCO a ajutat la crearea unor organizatii regionale, cum sunt Federatia Institutiilor Ingineresti din Asia de Sud-Est si Pacific, Asociatia pentru Educatie a Inginerilor din Asia de Sud-Est si Pacific si Reteaua Africana a Institutiilor Stiintifice si Tehnice.
Sprijinul pentru activitatea in retea a continuat in UNESCO prin organisme cum sunt Inginerii fara Frontiere, Inginerii in lupta impotriva saraciei, Inginerii intr-o lume durabila, Reteaua Internationala pentru Studii Ingineresti.
In context, se cere observat ca organizarea si sprijinul pentru conferintele si simpozioanele regionale si internationale reprezinta o activitate foarte importanta pe termen lung pentru programul ingineresc, in special in cooperare cu Federatia Mondiala a Inginerilor.
Recent, programul a fost extins prin organizarea si sprijinul Conventiei Mondiale a Inginerilor din 2008, Brazilia, desfasurata dupa Conventia Mondiala a Inginerilor din 2004, Shanghai si dupa prima Conventie Mondiala a Inginerilor ce a avut loc la Hanovra, in 2000. Acest program a fost activ in special in organizarea si prezentarea seminariilor din 1960 - 1980 sponsorizate prin fondurile speciale din Programul de Dezvoltare al Natiunilor Unite. Desi aceasta activitate nu mai reprezinta ceea ce a fost in anii ei de glorie, s-a revenit asupra conferintelor si atelierelor de lucru ce au vizat ingineria si inovatia, combaterea saraciei, politica inginereasca, dezvoltarea durabila, standardele si acreditarea.
Congresul International Ingineresc din 2010, desfasurat la Buenos Aires, a avut ca teme tehnologia, schimbarea climatica si adaptarea la aceasta. Conventia Mondiala Inginereasca din 2011 va avea loc la Geneva si va aborda tema Ingineria energeticii globale: Confruntarea cu provocarea reprezentata de energia globala.
Aceste precizari ne permit sa identificam directii principale de actiune in care s-ar cuveni sa ne inscriem, cu toata convingerea, si noi, inginerii romani.
Daca asemenea elemente au conturat cadrul general al activitatii UNESCO in sfera care ne intereseaza, nu mai putin edificatoare sunt si unele detalii. Astfel, instrumentele UNESCO de invatare si predare sunt reprezentate de materialele publicate prin intermediul Editurii proprii. Aparitii precum: Dezvoltarea proiectelor in domeniul fotovoltaic si sistemele fotovoltaice: Manual tehnic de pregatire in domeniu; Incubatoarele tehnologice, o publicatie cu vanzari foarte mari si care a fost tradusa si publicata in limbile chineza, japoneza si persana; Indicatorii de gen in stiinta, inginerie si tehnologie ne ofera o imagine asupra tematicii abordate.
Stabilirea unui proiect de biblioteca virtuala in domeniul ingineresc din Sudan, in structura Universitatii din Khartoum, a avut un real succes; a constituit un serviciu oglinda al Institutului Tehnologic din Massachusetts, parte a suportului de curs al Universitatii din Khartoum si model de biblioteca virtuala pentru celelalte universitati sudaneze.
Programul ingineresc a fost foarte activ si in stimularea noilor propuneri de proiecte, in special pentru atragerea fondurilor din Programul de Dezvoltare al ONU.
Cele mai recente proiecte includ Premiul pentru inginerie Mondialogo, acordat de grupul Daimler - UNESCO, unul din cei trei piloni ai parteneriatului UNESCO cu binecunoscuta companie, in vederea promovarii dialogului intercultural, in acest caz intre tinerii ingineri, precum si pregatirea propunerilor de proiect pentru combaterea saraciei, dezvoltarea durabila si Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului din cadrul ONU.
Propunerile care nu au fost deocamdata materializate includ proiecte de lansare de sateliti pentru promovarea educatiei in Africa, utilizarea rachetelor militare rusesti in vederea lansarii satelitilor (idee imprumutata de la Voluntarii pentru Asistenta Tehnica din SUA) si propunerea pentru o Universitate Tehnologica Mondiala.
Este deosebit de important sa se retina ca, in ultimii 50 de ani, pentru programele ingineresti a fost format un personal de aproximativ 100 de specialisti de inalta clasa, s-a alocat un buget de aproape 50 milioane de dolari si un extrabuget de aproximativ 200 milioane de dolari (in special prin strangerea de fonduri din cadrul Programului de Dezvoltare al ONU de la jumatatea anilor 1960 si inceputul anilor 1990).
Ceea ce s-a intamplat in perioada urmatoare a rezultat limpede din anterioara trecere in revista a resurselor de care a beneficiat UNESCO, fara insa a se subaprecia erorile in orientarea activitatii interne. Documentul de care ne ocupam nu ezita sa le mentioneze, ceea ce reprezinta si un exemplu de comportament demn de toata aprecierea. Intre altele, se releva ca sectorul stiintelor naturii a fost cel mai bine promovat, pe cand ingineria, din varii motive, s-a bucurat de o atentie mai mica. Aici au intervenit si unele elemente conceptuale. Studiul UNESCO subliniaza, in aceasta ordine de idei, ca ingineria se diferentiaza de stiinta, desi este considerata parte a stiintei in cadrul UNESCO, bugetul pentru inginerie este in cadere libera, in conditiile in care problemele stiintifice, prioritatile si politica stiintifica tind sa fie predominante. Aceasta situatie se reflecta in numarul redus al oamenilor de stiinta si al inginerilor participanti in procesul de luare a deciziilor in organismele UNESCO, cum sunt, de exemplu, Consiliul Executiv si Conferinta Generala, unde interesele educationale sunt predominante.
Statutul si provocarile cu care se confrunta inginerii in structurile UNESCO se reflecta si in modul in care se actioneaza si pe alte paliere, in guverne, organizatii si in societatile nationale, in ansamblul lor.
Alti factori interni care au dus la declinul ingineriei in sfera de preocupari a UNESCO au inclus posibilitatea selectiei celor mai bune programe prioritare pe baza de interactiuni personale si lobby, mai mult decat pe abordarea strategica si determinarea democratica a nevoilor si prioritatilor. Astfel, s-a ajuns si la fuziunea administrativa a ingineriei in Diviziile Stiintifice Ingineresti, in 2002, cu potentiale consecinte negative pentru viitorul acestui domeniu in UNESCO.

Capacitatea inovativa, la baza viziunilor strategice
A devenit evident ca programele UNESCO cu cel mai sigur buget si lobby efectiv sunt cele legate de initiative internationale si interguvernamentale cum sunt Omul si Programul Biosferei (demarata in 1971), Programul International Hidrologic (1975) si Comisia Interguvernamentala Oceanografica (1960). Aici identificam, incontestabil, si componente ale activitatii ingineresti, dar este insuficient. Exista si posibilitatea de initiere, tot in functie de constrangerile financiare si de resursele disponibile, a unor programe internationale, care sa vizeze, de exemplu, elaborarea unui studiu de fezabilitate asupra Programului International Ingineresc pus in practica de Africa de Sud si adoptat in 2009 de Conferinta Generala si Consiliul Executiv, ca parte a efortului de continuare si dezvoltare a activitatilor ingineresti din cadrul UNESCO la inceputul noului mileniu.
A urmat introducerea unei propuneri a SUA pentru Dezvoltarea Activitatilor Sectoriale si Cresterea Capacitatii Tehnice, prezentata in 2005, pentru promovarea stiintei, matematicii si ingineriei, in special in cadrul programelor existente, sprijinirea atelierelor de lucru, dezvoltarea curriculei, a bunelor practici, asigurarea calitatii, aprofundarea colaborarii cu industria. Aceasta a fost prima propunere a SUA dupa revenirea in UNESCO din anul 2003. Se doreste ca respectivele propuneri sa sprijine ingineria si sa intareasca rolul pe care aceasta il detine in structurile UNESCO si in intreaga lume, cu accent pe dezvoltarea programelor si a activitatilor internationale in domeniul constructiilor si aplicatiilor ingineriei pentru combaterea fenomenului saraciei, dezvoltarea durabila si pentru atenuarea schimbarii climatice si adaptarea la aceasta.
In concluzie la acest capitol din document, se considera ca UNESCO are un mandat si o misiune unica in stiintele naturii, inginerie si tehnologie, de a acorda asistenta statelor membre, in special celor in curs de dezvoltare.
Urmatorul capitol din Studiul UNESCO se refera la inginerie, inovare, dezvoltare economica si sociala si contine in titlu o intrebare fundamentala: incepe Marea Epoca a Ingineriei?
Raspunsul incepe cu o remarca, din perspectiva occidentala: ingineria a avut epoca ei de glorie in era masivei mecanizari si urbanizari din secolul XIX, fapt ce a dus ulterior la imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, la imbunatatirea sistemului sanitar si a aprovizionarii cu apa. Acea epoca a ingineriei a avut doua mari avantaje: existenta unor surse nelimitate de carbune, petrol si gaze, si un mediu ambiant mult mai eficient in materie de aprovizionare cu apa, materiale si alte resurse necesare nevoilor umane.
Acum totul este diferit. Ne confruntam cu doua mari probleme la nivel global - despre care s-a amintit des si in Studiul UNESCO - schimbarea climatica si combaterea saraciei. De aici, formulari transante privind problemele cu care se confrunta inginerii secolului XXI. Enumerarea este urmatoarea:
- evitarea unei crize de mediu cauzate, in parte, de generatiile anterioare, in ceea ce priveste utilizarea energiei, emisiile de gaze cu efect de sera si contributia lor la schimbarea climatica;
- majorarea procentajului de populatie care a iesit din saracie in anumite zone si problemele asociate acesteia, astfel cum sunt prevazute in Obiectivele Dezvoltarii Mileniului din cadrul ONU.
In continuare, este pusa o intrebare subsidiara primei: Care este diferenta intre secolul XIX si secolul actual? Iata, cuvant cu cuvant, raspunsul UNESCO: „Acum, constrangerile din domeniul mediului sunt mult mai periculoase daca sunt incalcate; se creeaza tensiuni internationale intre competitorii din lumea intreaga, pentru ca resursele sunt limitate; ne este negata libertatea de a ne construi viitorul prin arderea combustibililor fosili. Se apreciaza ca rezolvarea acestor probleme va necesita o inovare si o ingeniozitate extraordinare, abilitati tehnice si netehnice. Este necesara, de asemenea, si abilitatea inginerului de a sintetiza solutii, nu doar de a analiza probleme, ca si capacitatea lui de a sesiza sistematic dificultatile privitoare, de la dispozitive si produse, la livrarea la scara larga a serviciilor de infrastructura.“ Urmeaza formula sintetica, demna de a fi retinuta cu majuscule: de fapt, acum este epoca adevaratei inginerii.
Mai departe, insa, nu sunt omise dificultatile. Astfel, se afirma ca perspectivele imediate - atat pentru combaterea saraciei urbane, cat si a celei rurale - in multe zone ale lumii sunt destul de triste, avandu-se in vedere ca accesul la infrastructura de baza, la sistemul educational si medical este aproape inexistent.
Sase din cele opt Obiective ale Dezvoltarii Mileniului din cadrul ONU privesc in mod direct conditia umana. Intre acestea: sanatatea fizica, bunastarea economica si sociala si capacitatea de a juca un rol util in lume.
Celelalte doua obiective se refera la limitele mediului ambiant in cadrul caruia trebuie sa functionam si parteneriatele de care avem nevoie pentru dezvoltarea infrastructurii si progresul civilizatiei de care depindem. Sunt argumente puternice care ii conduc pe liderii UNESCO la constatarea ca lucrul in cadrul Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului - ONU necesita implicarea majora a inginerilor.
(Continuare in numarul viitor)

N.R.: Subtitlurile apartin redactiei