Cercetare - dezvoltare - inovare
Data: 1-15 iulie 2011
"Pentru atingerea celor mai inalte standarde, mijloace si actiuni pe masura"
Convorbire cu prof. univ. dr. Wilhelm Kappel, directorul general al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA
Teodor Brates: Se vorbeste deseori despre starea cercetarii stiintifice la nivel macroeconomic, insa mult mai putin despre entitatile care, in pofida multor dificultati, unele care par chiar insurmontabile, inregistreaza rezultate meritorii. Tocmai de aceea ne adresam dumneavoastra pentru a afla nemijlocit opiniile unui deosebit de apreciat conducator de institut. Ce parghii exista (ca sa ne referim la celebra replica antica) pentru a se supravietui, daca nu se poate mai mult, in domeniul cercetarii, aici, in spatiul nostru national?
Wilhelm Kappel: In locul oricaror consideratii teoretice pentru care suntem, evident, predispusi noi cei din cercetare...
T.B.: ...ceea ce nu este ceva neaparat rau, dat fiind faptul ca exista si cercetarea fundamentala.
W.K.: Sigur, numai ca m-ati indemnat sa fac apel la propria practica. De aceea, cu ingaduinta dumneavoastra, as vrea sa incep prin a mentiona, foarte pe scurt, obiectivele pe care ni le-am propus si modul in care tindem sa le realizam.
T.B.: Este exact ceea ce va propunem si noi.
W.K.: Perfect. Noi ne-am asumat, in urmatorii 10 ani, o viziune potrivit careia urmarim sa devenim un factor decisiv in progresul electronicii romanesti. Adica sa determinam, prin contributiile notabile ale institutului, inscrierea acestui domeniu in randul celor mai performante centre de cercetare-dezvoltare-inovare nu numai in tara.
T.B.: Ambitios obiectiv. El ne ofera un argument in plus sa va solicitam detalii. Stiti cum stau lucrurile cu „bunele intentii“...
W.K.: Ei bine, daca este sa reconstituim drumul de la intentii la fapte, trebuie spus ca, in acest deceniu de existenta, am reusit o constructie institutionala care s-a aliniat la ceea ce am numit performante in sens larg. Punctul de plecare l-a constituit trecerea de la „zestrea“ de echipamente extrem de vechi, din anii ’70, la o dotare pe care nu ezit s-o numesc - din nou - performanta, comparabila cu a celor mai avansate institute de profil din Europa. Chiar, in unele cazuri, superioara celor mai bune laboratoare de pe continent. Aceasta a fost conditia esentiala pentru conectarea la cercetarea internationala din domeniul nostru, evident, si pentru obtinerea de rezultate pe masura.
T.B.: De unde bani pentru asemenea investitii, ca doar echipamentele de ultima generatie costa foarte mult?
W.K.: Va voi raspunde putin mai tarziu...
T.B.: Practicati suspansul...
W.K.: Nu. Doresc doar sa sistematizez prezentarea modalitatilor noastre de actiune, adica strategiile pe care le-am conceput si aplicat. Apoi, va stau la dispozitie cu detaliile referitoare la sustinerea financiara.
T.B.: Va rog.
W.K.: Am acordat cea mai mare atentie resurselor umane, decisive in materie de creativitate. Am angajat foarte multi tineri. Media de varsta pe institut a scazut, in ultimul timp, cu doi-trei ani. Am angajat absolventi de masterat si doctori tineri. In felul acesta, asiguram si continuitatea, intrucat avem si un numar important de cercetatori cu o vasta experienta. Cu sprijinul, sa zicem, al „veteranilor“, tinerii invata, se adapteaza repede si actioneaza sincron cu noi toti in vederea atingerii obiectivului care indica si finalitatea eforturilor noastre, si anume conectarea cu industria.
T.B.: Ati atins punctul nevralgic. Nu este un secret pentru nimeni ca tocmai conectarea la cerintele economiei reale, ale industriei, in primul rand, constituie un deziderat pios al cercetarii, insa seamana, intr-un fel, cu Fata Morgana.
W.K.: Nu va contrazic. Intr-adevar, in aceasta privinta avem multe lipsuri, Cand spun „noi“ nu ma refer exclusiv la institutul nostru. Am in vedere o serie de circumstante, dintre care multe au un caracter obiectiv. As vrea sa ma explic, tot pe scurt. Sa ne gandim, cum s-a „nascut“ institutul nostru. Platforma in care functionam a fost a unui singur institut in care au lucrat 4000 de oameni. Incepand cu anul 1992 a fost - pur si simplu - „ciopartit“ sau mai bine zis tocat marunt. Astazi vorbim foarte mult - si cu dreptate - despre efectele negative ale fragmentarii cercetarii. Daca ar fi sa recurg la o evaluare amara, trebuie sa spun ca respectiva fragmentare este o mare „reusita“...
T.B.: Se simte in glasul dumneavoastra autoironia...
W.K.: Inseamna ca am „reusit“ si sa transmit ideea de baza, si anume aceea ca respectiva fragmentare ne-a facut si ne face un imens rau. Statele dezvoltate si-au bazat si isi bazeaza domeniul cercetarii tocmai pe entitati mari, inclusiv cele care concep si promoveaza cele mai avansate tehnologii.
T.B.: Aici identificam conectarea cu economia reala, cu industria.
W.K.: Este vorba despre concentrarea a mii si mii de oameni intr-un singur institut. Inainte de a incepe „cioparteala“, institutul reusea - de data aceasta o spun fara ironie - sa produca de la materiale pana la echipamente performante. Astazi, fara gradul de cuprindere care a existat, nu mai este posibil asa ceva. Toate produsele s-au scumpit, iar, in ceea ce priveste resursa umana, o irosim la nivelul intregii cercetari nationale intr-un mod pe care il pot califica, cu toata raspunderea, drept dezastruos. Efectul negativ major este, in conditiile expuse, o conectare foarte proasta cu economia reala.
T.B.: Chiar este cazul sa se recurga la astfel de generalizari?
W.K.: Nu neg ca exista cateva sectii desprinse din fostul mare institut care sunt conectate la economia reala. Nu este, insa, in principal, meritul lor, ci al istoriei, daca ma pot exprima asa. Aici este vorba despre evolutia economiei ca factor obiectiv. De data aceasta, in sens pozitiv. Am in vedere sectoarele economiei care au progresat si, in acest proces, cercetarea de profil a avansat si ea - ca sa spun asa - ca efect al unei „comenzi sociale“. Prin aceasta nu doresc, in niciun fel, sa diminuez meritul propriu al entitatilor respective. Ele s-au pozitionat corect in contextul dat.
T.B.: Inteleg ca institutul dumneavoastra s-a conectat la nevoile economiei reale in conditiile in care v-ati stabilit o anumita strategie. Nu ati actionat la intamplare. Asa ca ajungem la o intrebare inevitabila: ce oferiti?
W.K.: Noi oferim servicii, produse, echipamente, tehnologii. In primul rand sunt materiale traditionale pentru industria electrotehnica, pentru ingineria electrica.
T.B.: Este inscris acest obiectiv in denumirea institutului.
W.K.: Denumire care include si CA, respectiv „Cercetare Avansata“, ceea ce ne defineste cat se poate de expresiv. Noi, intr-adevar, facem cercetari avansate pe care le dorim, asa cum am mai spus poate obsesiv, dar aceasta este situatia, conectate la industrie, la domeniul de care ne ocupam. Prin urmare, un prim domeniu important il constituie materialele avansate. Si aceasta prin prisma a ceea ce se numeste eficienta energetica.
T.B.: O mare durere la scara intregii economii.
W.K.: Asa este. Avem de-a face cu un obiectiv de importanta capitala pentru intreaga economie, pentru intreaga societate, dupa opinia mea. Or, aceasta eficienta porneste de la materialele utilizate. Am perfectionat multe tipuri de materiale, pornind de la cele metalice, aliaje si pseudoaliaje, bunaoara, pentru stocarea hidrogenului. Este o tehnologie de mare viitor si noi facem pasi in directia aceasta. Am facut si rezervoare de stocare a hidrogenului, cu volume mari. Apoi, realizam pulberi de metale, de argint, de cupru pentru a fi folosite, mai ales, in biologie, in medicina. De asemenea, facem acoperiri de protectie, fie pentru durificare, fie pentru extensia la actiunea factorilor termici, la temperaturi foarte mari. Realizam si materiale magnetice, pentru motoare, pentru servomotoare, fara de care, astazi, nu este posibila, de exemplu, fabricarea automobilelor electrice.
T.B.: Stim ca, in portofoliul dumneavoastra, se afla inscrise multe alte materiale care prezinta interes major pentru beneficiarii potentiali, in special cei din industrie. De aceea, chiar la nivel de simpla informatie, unele concretizari vor fi, desigur, de folos respectivilor beneficiari.
W.K.: N-as vrea sa abuzez de rabdarea cititorilor, dar pentru ca imi sugerati sa completez „inventarul“ as mai mentiona materialele carbonice. Ele sunt de traditie, la noi, in institut. De peste 50 de ani lucram pentru producerea lor. Am pornit de la periile pentru masinile electrice si am ajuns la compozite si actionam pentru realizarea unor cabluri electrice din materiale carbonice, drept inlocuitoare ale celor din cupru sau aluminiu.
T.B.: Nu puteti omite, desigur, materialele ceramice. Cunosc, din experienta mea gazetareasca, de reporter „pe teren“, bunaoara, la fabrica de profil din Turda, contributia institutului la imbunatatirea radicala a acestui tip de materiale pentru energetica.
W.K.: Ma bucur ca ati retinut si acest element al activitatii noastre. Materialele respective s-au studiat, la noi, inca din 1953, apoi am realizat materiale izolatoare tot mai performante. Acest domeniu de activitate s-a dezvoltat, centrul de greutate deplasandu-se de la ceramica structurala la ceramica functionala. In acest sens, remarc materialele piezoceramice, ca si biomaterialele ceramice. Cu aceste materiale pe care le-am mentionat la urma se actioneaza in vederea reconstructiei osoase. Exista aici un mare potential pe care dorim sa-l fructificam.
T.B.: Consemnand toate aceste date de mare interes si pentru publicul larg, va propunem sa revenim la o tema care prezinta, cel putin, acelasi grad de importanta, pentru noi toti. Am numit eficienta energetica.
W.K.: Este domeniul central al activitatii noastre. Este domeniul in care - la scara nationala - nu stam deloc bine. Cat timp se afirma ca energia reprezinta o prioritate absoluta, este absurd sa se neglijeze tocmai aspectele care tin de eficienta domeniului.
T.B.: Din pacate, exista un drum prea lung de la proclamarea unei prioritati pana la actiunea concreta in acest sens.
W.K.: Nu va contrazic, insa prioritatea energeticii se afla, fie si numai la nivel conceptual, in afara oricarei discutii. Nu este vorba aici despre o tema strict nationala, ci despre una la nivelul Uniunii Europene, la nivelul economiei mondiale. Cea mai buna energie este cea economisita. Cu ce ne ocupam noi? Realizam masini electrice cu o mai mare eficienta, avem in obiectiv generatoare electrice, in special pentru domeniul eolian, generatoare mici, dar si medii si mari, cu puteri pana la 500 kW. Nu am reusit, insa, sa finalizam unele proiecte, deoarece ni s-au taiat fonduri strict necesare pentru continuarea unei activitati deosebit de utile economiei romanesti.
(Continuare in numarul viitor)