Comenzile de pe piata muncii
Data: 1-15 iulie 2011
Lunile de vara sunt cele mai „fierbinti“ nu numai sub aspect meteorologic. Ele inseamna, intre multe altele, sezonul examenelor (de absolvire si de admitere) in invatamantul superior, ceea ce este extrem de important pentru pregatirea specialistilor, in cazul in care ne intereseaza aici, al inginerilor in special. Fireste, nu se pot formula concluzii viabile pe termen mediu si lung doar pe baza datelor dintr-un singur an. In timp ce acest adevar este, in mare masura, desconsiderat, aici, la noi acasa, in practica internationala s-a statornicit, de multa vreme, chestionarea „actorilor“ de pe piata muncii in vederea orientarii invatamantului spre ceea ce se cere, cu adevarat, in zonele in care se fac angajarile efective.
Deocamdata, in absenta unor studii adecvate la nivel national (ceea ce nu se poate justifica din niciun unghi de vedere), procesele de integrare si de globalizare ne obliga sa tinem seama de concluziile la care au ajuns altii, inclusiv din Uniunea Europeana (din care facem parte, ca stat membru), in privinta solicitarilor de pe piata muncii. In acest mod putem, cel putin, sa identificam principalele tendinte.
Astfel, cei mai cautati absolventi de catre un numar reprezentativ de firme (consultate printr-un riguros sondaj de opinie) sunt cei ai facultatilor cu profil tehnic, in special din electronica si din sectorul de instalatii al constructiilor. Urmeaza absolventii facultatilor de limbi straine, precum si ai celor cu profil economic. Faptul ca s-a operat – in respectiva investigatie stiintifica in materie de sociologie a pietei muncii – exclusiv cu criterii unanim acceptate la scara mondiala ne arata, indubitabil, ca exista un grad ridicat de credibilitate de care se cuvine sa se tina seama in elaborarea propriilor politici nationale de formare a specialistilor.
Mai mult decat atat: datele rezultate din sondaj converg cu multe analize si studii efectuate in numeroase tari, astfel incat – cel putin din perspectiva formarii inginerilor – lucrurile sunt suficient de clare. Se constata un deficit de absolventi ai facultatilor cu profil tehnic, indeosebi din domeniile cu perspectivele cele mai mari in viitorul previzibil. Sigur, multe elemente vizeaza nivelul de pregatire, nu numai obtinerea unei diplome, insa pentru comentariul de fata se impune a ne concentra asupra unei singure teme, si anume aceea a semnalului tras de mediul de afaceri in legatura cu necesarul, in crestere, in privinta inginerilor.
In aceste circumstante, s-ar impune sa se treaca, de urgenta, in tara noastra, la efectuarea de sondaje in randurile firmelor care au conditii si, din acest motiv, isi propun sa se extinda in domeniile in care au nevoie de ingineri de anumite specializari. Prea mult timp a trecut de cand asa numitele planuri de scolarizare nu sunt si o rezultanta a studierii aprofundate a tendintelor de pe piata muncii. Din acest motiv, periodic, se constata nu numai deficite, ci si excedente de candidati la angajari din randurile inginerilor (situatie intalnita si in cazul altor numeroase profesii). Este adevarat, unele companii, mai ales multinationale, isi promoveaza propriile politici de recrutare, ajutand la formarea de specialisti identificati inca de cand se afla in ultimii ani de studii liceale. Exemplul lor merita sa fie urmat de tot mai multe firme cu capital romanesc, dar – si in cazul in care s-ar proceda astfel – tot nu s-ar realiza un grad de acoperire concludent privind nevoile de specialisti. Se impune o abordare la scara nationala deoarece, in caz contrar, riscam sa ne confruntam, nu peste multi ani, cu o criza profunda pe piata muncii. Unele semne sunt vizibile si in prezent, iar cauza principala o constituie insuficienta corelare a invatamantului cu nevoile reale ale economiei. Odata identificata cauza, nimic nu justifica inactiunea.