Criterii pentru evaluarea formatorilor de ingineri
Data: 1 - 15 iulie 2012
1. Introducere
In urma cu peste 23 de secole, Aristotel afirma ca „toti cei care au meditat asupra artei guvernarii omenirii sunt convinsi ca soarta imperiilor depinde de educatia tinerilor“. Parafrazandu-l, putem spune ca „cei care au meditat asupra industriei si industrializarii unor tari sunt convinsi ca soarta acestora depinde de educatia tehnica a tinerilor si de existenta inginerilor“.
Experienta postbelica a aratat ca implementarea unor tehnologii moderne in tari lipsite de personal tehnic calificat nu a dus la dezvoltare. In schimb, acolo unde s-a acordat o mare importanta formarii inginerilor si educatiei, in general, economia tarii a evoluat continuu. Este limpede ca o tara care nu are scoala industriei este condamnata la „analfabetism tehnic“ si la stagnare economica.
Exemple graitoare le gasim in tari din Asia. In Singapore, Hong Kong, Taiwan si Coreea de Sud, prin dezvoltare industriala si investitii masive in educatie, prin reforme in invatamant si in cercetare, s-a ajuns la mari salturi economice. De exemplu, Coreea de Sud si-a redus continuu decalajele trecand, relativ rapid, de la tara subdezvoltata, in curs de dezvoltare, emergenta, pana la tara dezvoltata. In 1960, produsul intern brut al Coreei de Sud era o zecime din cel al Romaniei, in 1980 a ajuns egal cu acesta, iar in 1995 a devenit de zece ori mai mare decat al Romaniei. Acest decalaj va creste in defavoarea Romaniei daca nu se va reduce pana la anulare numarul de elevi aflati sub pragul alfabetizarii stiintifice si tehnice. Or, pregatirea tehnica o pot face profesorii-ingineri, iar valoarea acestora depinde de valoarea universitarilor formatori de ingineri. Acestia din urma trebuie sa formeze absolventi cu pregatire inginereasca si stiintifica. De aceea, la evaluarea formatorilor de ingineri trebuie sa fie considerate atat latura inginereasca, cat si cea stiintifica a activitatii profesionale.
Universitarii din invatamantul tehnic formeaza ingineri, iar acestia formeaza apoi resursa umana mediu calificata - maistri, muncitori, operatori, prin a caror activitate se mentine si poate fi dezvoltata o industrie.
Universitarii care predau stiinte ingineresti formeaza viitorii ingineri pentru proiectare, cercetare si industrie. Prin specificul pregatirii ingineresti, formatorii implementeaza viitorilor ingineri cunostinte riguroase, seriozitate, disciplina muncii, responsabilitate, le dezvolta abilitati practice si creativitatea.
De valoarea universitarilor depinde nivelul si actualitatea cunoasterii transmise viitorilor absolventi. Ei sunt cei care, fiecare in domeniul sau de activitate, fixeaza pentru moment si ridica periodic stacheta nivelului de cunoastere transmisa si de competente ale studentilor. De activitatea prezenta a fiecarui universitar depinde viitorul domeniului pe care acesta il reprezinta.
Inginerii trebuie sa fie capabili sa defineasca o problema tehnica, sa gaseasca solutii pentru rezolvarea ei, sa selecteze cea mai buna solutie din punct de vedere tehnic si economic si apoi sa o aplice practic. Toate acestea li se transmit si li se implementeaza de catre formatorii de ingineri, in a caror pregatire si in ale caror preocupari trebuie sa se regaseasca si aceste chestiuni, prin care se modeleaza atitudinea mentala a viitorului inginer. In alte profesii, studentii invata sa cerceteze alaturi si impreuna cu cadrul didactic. In inginerie, insa, pe langa invatarea cercetarii se mai adauga si alte activitati, alte competente - precum cele amintite - care fac parte din obligatiile formatorilor. Si aceste atribute ale formatorilor de ingineri trebuie considerate la evaluare, in categoria evaluarea calitativa a activitatii acestora.
Universitarii sunt cei care creeaza noi discipline, in acord cu evolutia stiintei, tehnicii si societatii. Dar ei nu furnizeaza doar titlurile disciplinelor, ci intregul continut al acestora (al cursului, al seminarului, al laboratorului si al proiectului).
Crearea si implementarea unei discipline noi, moderna, inexistenta anterior reprezinta o contributie la dezvoltarea invatamantului; ea trebuie considerata la evaluarea formatorilor de ingineri.
Ori de cate ori vorbim despre formatorii de ingineri, trebuie sa nu uitam ca ingineria se bazeaza pe stiintele fundamentale si pe stiintele ingineresti si ca se foloseste de arta si de mestesuguri. „Arta inginerului este ceva mai mult decat toate stiintele care o servesc. Stiinta da numai mijlocul de a verifica creatiunile spiritului“, spunea Mihail Manoilescu, fost profesor la Scoala Politehnica din Bucuresti.
2. Ingineria si cercetarea
Creatorul universal a creat tot ceea ce noi consideram elemente naturale (campiile, dealurile si muntii; raurile, fluviile, marile si oceanele; iarba, florile, cerealele si copacii; pasarile si animalele etc. etc.). Lui i se atribuie marea diversitate a tot ceea ce intalnim pe sau sub Pamant, in apa si in vazduh. Toate acestea le consideram ca un dat si nu le asociem in mod obisnuit Creatorului!
La fel se intampla si cu creatorii civilizatiei, cu inginerii, adica cu aceia care au creat o lume paralela lumii naturale, diferita de aceasta.
Oamenii de stiinta au descoperit cum „functioneaza“ natura, pe cand inginerii au pus-o in slujba omului. In ultimul secol, bunastarea oamenilor a crescut cat n-a crescut in miile de ani anteriori, si aceasta datorita creatiilor inginerilor. Contemplatiei si eruditiei oamenilor de stiinta, inginerii le-au adaugat creatia si actiunea indreptata spre concret, spre util! Inginerii nu fac reproduceri dupa natura, ci ei adauga naturii produse, procedee, tehnologii etc. inexistente anterior.
Ingineria este creatie, dar creatie bazata pe cunoastere teoretica si practica, cu respectarea cerintelor ingineresti sintetizate si sistematizate in standardele si normativele specifice fiecarui domeniu ingineresc.
Oare ce preferam, un formator de ingineri care este capabil sa-i invete pe studenti rigorile ingineriei, el insusi fiind un adevarat inginer, dar cu mai putine puncte scientometrice, sau unul cu multe lucrari stiintifice citate, dar a carui prestatie inginereasca este lamentabila?
Daca asemuim pe formatorul de ingineri cu un medic chirurg se pune intrebarea: am vrea sa fim operati de un chirurg cu multe lucrari stiintifice si sute de citari, dar care are o slaba practica chirurgicala si, in consecinta, dese insuccese, sau de un chirurg cu putine dar valoroase contributii stiintifice, insa cu o practica chirurgicala remarcabila, plina de succese?
In consecinta, la evaluarea unui formator de ingineri trebuie considerate realizarile sale tehnice si valoarea sa inginereasca.
3. Cadrul didactic universitar formator de ingineri
Este stiut ca, numai daca profesorul intelege ceea ce preda, doar atunci se poate face, la randul sau, inteles de studenti. Iar daca studentii inteleg ceea ce preda profesorul, il vor aprecia pozitiv in evaluarile pe care acestia le fac cursului predat, si care, de exemplu, in SUA sunt esentiale in retinerea si promovarea profesorilor, pe langa activitatea de cercetare, publicatii si munca in diverse comitete.
Rezulta ca profesorul trebuie sa acorde mult timp documentarii, analizei, sintezei, intelegerii si sistematizarii cunostintelor in vederea prezentarii clare, cat mai simplu si pe intelesul studentilor a conceptelor, principiilor, legilor, teoriilor, solutiilor constructive, metodelor de calcul etc. etc. Publicarea, odata cu ascensiunea in cariera didactica, intai a unor culegeri de probleme/indrumare de laborator si/sau a unor indrumare de proiectare, urmate de scrierea si publicarea cursului propriu sau cel putin a unor capitole importante ale acestuia, trebuie sa reprezinte si in continuare obligatii ale universitarilor din domeniul ingineriei. Prin publicare, cadrul universitar se perfectioneaza.
Un profesor de inginerie trebuie sa transmita studentilor cunostinte precise, verificate si acceptate, care utilizate - ulterior - in cariera inginereasca sa conduca la structuri, masini, aparate, procedee, obiecte domestice etc. functionale si sigure, aspectuoase si economice.
De aceea afirm ca un formator de ingineri este altceva si mai mult decat doar un cercetator. La evaluarea unui formator de ingineri trebuie considerate elementele care atesta capacitatea sa didactica transpusa in opera didactica proprie, originala. Evaluarea trebuie sa ateste gradul de originalitate si nivelul stiintific si tehnic ridicat al operei sale didactice si al demersului sau didactic.
4. Finalitatea cercetarii ingineresti
Cercetarile, in general, reprezinta exercitii destinate descoperirii de noi secrete ale naturii sau de exprimare matematica a corelatiilor dintre cauza si efect in desfasurarea unui fenomen sau proces oarecare. Dupa numeroase astfel de exercitii, uneori se atesta un adevar a carui valabilitate adeseori este temporara, ulterior contestata si inlocuita dupa un alt sir de cercetari, adica de exercitii!
Doar unele dintre rezultatele cercetarilor stiintifice, dupa verificari amanuntite si multiple, sunt preluate si introduse in capitolele stiintelor ingineresti, si astfel devin utile. Unele pot deveni reguli pentru proiectarea/fabricarea masinilor, aparatelor, constructiilor de cladiri, de poduri etc.
Utilizarea in proiectare sau - in general - in practica inginereasca a rezultatelor cercetarilor ingineresti reprezinta finalul suprem al acestor cercetari. Este o mare deosebire intre rezultatele acestor cercetari si acelea care reprezinta exercitii pe calea spre fundamentarea sau descoperirea unui adevar existent, dar inca necunoscut (de exemplu in fizica, astronomie, chimie, biologie etc.). Rezultatele unor cercetari ingineresti sunt utilizate si uneori si citate in carti, in proiecte, in documentatia si in normativele de proiectare/fabricare. Aceste citari nu sunt considerate in evaluarea scientometrica. In schimb, rezultatele cercetarilor, exercitii pe calea progresului stiintific, sunt citate si rascitate de la un autor la altul, de multe ori fara ca autorii sa fi citit articolele citate!
Rezulta ca utilizarea numarului de citari drept criteriu de evaluare a formatorilor de ingineri se dovedeste - prin comparatie - ca nefondata. Recurgerea la criterii de evaluare scientometrica, precum factorul de impact si scorul relativ de influenta al revistei in care au fost publicate rezultatele cercetarilor dezavantajeaza evident pe formatorii de ingineri, ceea ce se pare ca se si urmareste!
Introducerea unor rezultate ale cercetarilor proprii intr-o carte de inginerie a altui autor reprezinta o finalitate cu importanta covarsitoare, mult mai valoroasa decat sute de citari in reviste! Aceste rezultate trebuie considerate la evaluarea valorii formatorului de ingineri.
De exemplu, crearea unei teorii care sta la baza unei noi metode de calcul ingineresc, care, odata validata, va fi utilizata de toti inginerii din domeniul respectiv, sau descoperirea unui fenomen sau a unui procedeu care va duce la crearea de noi masini, aparate, tehnologii etc., sau care schimba modul de gandire intr-un anumit domeniu al ingineriei, reprezinta un rezultat de inalt nivel calitativ al cercetarii in inginerie. Astfel de rezultate, fundamentale in evolutia ingineriei, cu greu pot fi cuantificate doar printr-un numar; ele trebuie considerate si evaluate calitativ.
5. Criterii pentru evaluarea cadrelor didactice formatoare de ingineri
In ordinul ministrului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului privind standardele minimale pentru conferirea titlurilor didactice din invatamantul superior publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 448/27.VI.2011, pentru cadrele didactice din domeniul stiintelor ingineresti se impun aceleasi standarde minimale ca si pentru cercetatori, luandu-se in considerare numai rezultatul activitatii de cercetare si neglijand total celelalte activitati specifice ale unui cadru didactic universitar de inginerie.
Daca profesorii si conferentiarii de inginerie vor fi doar niste foarte buni cercetatori, fara a fi si foarte buni ingineri intr-unul dintre capitolele stiintelor ingineresti - asa cum impune ordinul ministrului la care m-am referit - vom produce absolventi fara o adevarata pregatire inginereasca! Ar fi o greseala in evaluarea universitarilor ingineri, cu consecinte grave pe termen mediu si lung asupra produsului lor - inginerii. Oare cui servesc aceste greseli flagrante in evaluarea formatorilor de ingineri?!
Asemenea criterii de evaluare aplicate formatorilor de ingineri sunt fie rezultatul necunoasterii specificului ingineriei, ca sa nu spun al incompetentei celor care l-au promovat, fie rodul unei tratari simpliste a problemei prin raportarea la propriul domeniu a celor care au elaborat criteriile de evaluare. Ne aflam, probabil, intr-o situatie similara ciobanului din antichitate care a considerat propria sa coliba drept model al Romei! Roma atunci, ca si ingineria acum, sunt mult mai complexe decat coliba si respectiv un subdomeniu ingust al cercetarii al carui exponent a dictat criteriile de evaluare.
Ingineria este o profesie creatoare in toate „compartimentele“ ei, si anume in cercetare, in conceptie (proiectare, dezvoltare...), in fabricare, in operare, in mentenanta etc., care formeaza un tot unitar, complet diferit si mult mai complicat decat in multe alte profesii. Probabil ca acesta este motivul pentru care absolventii unor alte profesii nu au urmat - ca a doua facultate - una inginereasca. In schimb, destui ingineri dupa absolvire, sau inca din facultate, au urmat si absolvit si facultati din alte domenii (matematica, fizica, drept, economie etc.).
Pentru a nu distruge invatamantul ingineresc romanesc care s-a adaptat permanent la nou, in ultimii peste o suta de ani, si care a dat absolventi valorosi, care au fost absorbiti nu numai de industria si proiectarea din tara, dar si din numeroase tari de pe toate continentele, se impun standarde minimale adaptate corespunzator pentru formatorii de ingineri.
5.1. Principiile care trebuie sa stea la baza elaborarii criteriilor de evaluare pentru conferirea titlurilor universitare in domeniul stiintelor ingineresti
? Prin pregatirea lor, cadrele didactice universitare trebuie sa formeze viitorilor ingineri competente pentru: - proiectare; - cercetare; - fabricarea structurilor ingineresti
; - conducerea si operarea (exploatarea) structurilor ingineresti; - mentenanta s.a.
Trebuie sa se tina seama de faptul ca, de exemplu, proiectarea inginereasca este o profesie creatoare care, prin continut, cerinte si realizari se deosebeste de cercetare care, ea insasi, este o profesie distincta.
Un cercetator foarte bun in inginerie adeseori nu este capabil sa produca un proiect (tehnic sau de executie) al unei structuri ingineresti sau sa indice concret cum poate fi fabricata o asemenea structura.
? Competentele viitorilor ingineri depind de competentele profesorilor lor. In consecinta, cadrele didactice universitare in domeniul ingineriei trebuie evaluate cu considerarea si a activitatii lor in domeniul ingineresc (proiectare, fabricare, operare, mentenanta etc.), desigur, la performante ridicate.
? Un cadru didactic universitar in domeniul stiintelor ingineresti (sef de lucrari, conferentiar, profesor) este o persoana care:
- preda o anumita disciplina de invatamant dintr-o ramura a stiintelor ingineresti, in care are o pregatire stiintifica si tehnica vasta si profunda;
- este capabila sa realizeze si sa conduca activitatea de proiectare si/sau de fabricare a unor structuri ingineresti;
- efectueaza cercetari stiintifice;
- transmite cunostinte si metode stiintifice studentilor;
- poate consilia si poate lua decizii tehnice in situatii practice/industriale dificile, in care alti specialisti isi declina competenta s.a.
? In secolul XXI, un cadru didactic universitar trebuie sa se distinga si prin cercetare stiintifica de inalta calitate, deoarece „Pentru a transmite stiinta trebuie sa fii tu insuti om de stiinta, sau cel putin sa te straduiesti sa fii“ (Costin Nenitescu - profesor universitar de Chimie Organica).
Dar un cadru didactic universitar nu este un cercetator stiintific in intelesul acestei denumiri (functie) proprie persoanelor din institutele de cercetari care: - au ca sarcina de serviciu 100% cercetare stiintifica; - in general sunt specializate si efectueaza cercetari in profunzimea unor domenii inguste sau foarte inguste; - nu au sarcini si obligatii didactice.
Parafrazandu-l pe Costin Nenitescu, se poate spune ca, „pentru a transmite stiinta inginereasca trebuie sa fii tu insuti inginer, cunoscator al aspectelor profunde si riguroase ale ingineriei, sau cel putin sa te straduiesti sa fii“.
5.2. Capitolele activitatilor unui formator de ingineri de care trebuie sa se tina seama la elaborarea criteriilor de evaluare
La elaborarea criteriilor de evaluare trebuie sa se tina seama de activitatile pe care - intr-o mai mica sau mai mare masura - le efectueaza majoritatea formatorilor de ingineri.
? Sarcinile permanente ale unui formator de ingineri cuprinse in statul de functii reprezinta:
30% - activitate stiintifica;
70% - activitate didactica si alte activitati (indrumarea lucrarilor de licenta; indrumarea lucrarilor de disertatie; indrumarea activitatilor de cercetare la licenta si la master; indrumarea activitatilor practice; activitati de evaluare (examene, verificarea lucrarilor de control/temelor de casa/proiectelor); consultatii acordate studentilor; indrumarea activitatilor la cercurile stiintifice studentesti; tutoriat; participarea in comisii de examene de diploma si de disertatie, participarea in comisii de examene si de sustinere de referate la doctorat; indrumarea doctoranzilor etc.).
? Criteriile de promovare pentru formatorii de ingineri trebuie sa impuna celui ce vrea sa urce in ierarhia academica sa adauge activitatii sale cel putin unele din urmatoarele:
? publicarea de tratate, manuale, carti de specialitate, indrumare de proiectare sau/si indrumare de laborator etc.;
? elaborarea de normative de proiectare sau de fabricare a structurilor ingineresti, constructiilor civile etc., a proceselor de lucru in acestea s.a.;
? obtinerea de brevete de inventie;
? elaborarea unor proiecte concrete de structuri ingineresti;
? acordarea de consultanta specializata de inalt nivel (analiza unor avarii, oferirea de solutii tehnice etc.);
? elaborare de softuri in domeniul sau de activitate;
? realizarea efectiva a unor laboratoare didactice/cercetare specializate sau/si a unor noi lucrari de laborator (indrumar + infrastructura necesara).
Pentru capitolul de analiza cantitativa trebuie introdus conceptul de „carte echivalenta“. De exemplu, 200 de pagini care apartin numai unui autor reprezinta o carte pentru acel autor si i se acorda punctajul corespunzator.
Situatiile in care un cadru didactic declara, de exemplu, ca este autorul a zece carti, la care de fapt este coautor si ii revin, la fiecare carte, doar cateva pagini, dar primeste punctajul pentru cele 10 carti, trebuie eradicate.
5.3. Standardele minimale generale pentru un cadru didactic universitar din domeniul ingineriei
Propun ca la stabilirea standardelor minimale de evaluare calitativa si cantitativa a activitatii unui cadru didactic universitar de inginerie sa fie considerate activitatea de cercetare, activitatea inginereasca si activitatea didactica.
? In evaluarea cantitativa:
- punctajul pentru activitatea de cercetare sa reprezinte 30% din punctajul prevazut pentru un cercetator gradul I, in cazul postului de profesor si, respectiv, din punctajul pentru cercetator gradul II, in cazul postului de conferentiar, fara a se impune un factor de impact minim sau un scor minim de influenta al revistei ISI in care sunt publicate lucrarile. In acest context, trebuie sustinute revistele ISI autohtone si revistele noi;
- 70% din punctajul ce va fi acordat se va referi la activitatea inginereasca deosebita (de exceptie) si la activitatea didactica, conform celor inscrise la subcapitolul 5.2.
? Evaluarea calitatii si originalitatii productiei stiintifice si tehnice, a activitatii didactice si de practica inginereasca facuta cu responsabilitate de o comisie de experti (in care sa fie inclusi profesori universitari emeriti) trebuie sa fie esentiala pentru promovare. Se vor analiza:
- calitatea:
? actului didactic;
? lucrarilor stiintifice publicate;
? cartilor, manualelor, tratatelor, indrumarelor etc. publicate.
Este inadmisibila considerarea doar a numarului de carti si indrumare si a unor concepte de evaluare bazate pe criterii discutabile (factor de impact, scor relativ de influenta...) pentru evaluarea productiei stiintifice, fara a fi examinate concret si atestate calitatea si originalitatea acestora de catre o comisie de experti;
- implicarea in activitatea inginereasca si efectele practice ale acesteia:
? cercetari aplicate si efectele acestora asupra domeniului in care cadrul didactic isi desfasoara activitatea;
? proiecte/prototipuri realizate si impactul lor in industrie;
? brevete de inventie aplicate sau doar preluate de unitati industriale sau de alti beneficiari etc.
6. Concluzii
Evaluarea calitatii si originalitatii publicatiilor unui universitar formator de ingineri este esentiala pentru o evaluare corecta a valorii sale profesionale.
Succesul implementarii unor astfel de criterii calitative impune constituirea unor comisii formate din personalitati autentice din fiecare domeniu al ingineriei, caractere integre, de valoare recunoscuta in mediul universitar, cu o mare experienta universitara si cu o comportare demna dovedita.
Evaluarea cantitativa nu trebuie sa determine, ci sa ajute decizia finala.
Decizia finala trebuie sa fie luata tinandu-se seama de analiza si evaluarea calitatii si originalitatii activitatii unui formator de ingineri, analiza care se refera la toate compartimentele, si anume: lucrari stiintifice, tratate, carti, indrumare, activitate de proiectare sau de productie, consiliere si decizii tehnice, brevete de inventie, actul didactic. Acestora li se pot adauga criterii suplimentare, optionale ca: organizarea de scoli de vara, de simpozioane, conferinte nationale/internationale, recunoasteri prin premii, distinctii si aprecieri ale realizarilor in reviste sau in carti s.a.
Pe baza criteriilor de evaluare prezentate se poate trece la realizarea unei grile de evaluare calitativa (de exemplu, pe o scala de la 1 la 10) si cantitativa concreta pentru conferirea titlurilor didactice din invatamantul superior de inginerie. Pana atunci, insa, este necesar ca universitarii, asociatiile profesionale din domeniul larg al ingineriei si, in general, beneficiarii resursei umane - inginerii, sa-si exprime opiniile!
In final, sa nu uitam ca, „creatorii de tehnica au fost si sunt creatori de istorie, deoarece istoria tehnicii este parte importanta a istoriei omenirii“, iar in acest demers formatorii de ingineri au un rol determinant.
N.R.: Aceasta expunere a fost prezentata in cadrul Conferintei Nationale a Coalitiei Romane pentru Educatie Inginereasca - CREDING 2012, desfasurata recent la Biblioteca Academiei Romane.
Alte articole



