Despartirea de iluzii

Toate sondajele de opinie din ultimul timp consemneaza o semnificativa stare de neliniste in cele mai diverse segmente ale societatii. Una dintre cauzele principale, receptata - la randul ei - de investigatiile sociologice consta in prelungirea crizei, sub cele mai diferite forme, in conditiile in care nu se intrezaresc, la orizont, semne puternice de relansare a economiei.
Ceea ce pare paradoxal la prima vedere este faptul ca asteptarile legate de depasirea, in timp cat mai scurt, a marilor dificultati provocate de criza nu se diminueaza pe masura trecerii timpului, ci devin tot mai mari si tot mai presante. Spunem ca doar „aparent” avem de-a face cu un paradox. In fond, asteptarile sunt - ca sa spunem asa - dimensionate de epuizarea resurselor de rabdare, de suportabilitate ale majoritatii populatiei tarii.
In aceste imprejurari, unul dintre cele mai mari pericole il prezinta promisiunile populiste, mai ales din perspectiva alegerilor parlamentare de la finalul anului. Continua sa se „semene” iluzii in randurile potentialilor alegatori in privinta posibilitatii producerii unor miracole economice, in pofida faptului ca nici la noi in tara, nici in intregul spatiu al UE si nici in restul lumii nu sunt semnale de slabire a acuitatii crizei.
La fel de periculoase ca si tendintele populiste sunt atitudinile fataliste. Nu este greu de constatat, in viata de zi cu zi, ca sunt numerosi politicieni care propovaduiesvc defetismul, ideea de non-combat, de resemnare, de „impacare cu soarta“ - asa cum suna si un vechi proverb autohton.
Din analiza celor doua tendinte extreme se desprinde tot mai clar necesitatea (care reprezinta, de fapt, o obligatie de prim ordin a factorilor decidenti) de a se prezenta corect, operativ adevaratele stari de lucruri din economie si masurile adoptate in vederea contracararii proceselor si fenomenelor negative. Din pacate, tot considerente de ordin electoral se constituie in obstacole majore in comunicarea publica in materie de economie. Or, tocmai o asemenea situatie echivaleaza cu un veritabil „pat germinativ“ pentru cultivarea iluziilor.
Intrucat majoritatea asteptarilor vizeaza direct si indirect finantele publice, se cuvine sa subliniem ca rectificarea bugetara programata pentru finalul lunii iulie este un prilej cum nu se poate mai potrivit de informare a populatiei asupra resurselor reale si optiunilor sincere privind alocarea lor. Simultan cu indeplinirea obligatiilor asumate in acordul de tip preventiv cu Fondul Monetar International, Comisia Europeana si Banca Mondiala, se impune o mai rationala ierarhizare a urgentelor, a prioritatilor. Bunaoara, fondurile limitate de investitii publice trebuie sa constituie un indemn spre concentrarea finantarii pe cateva mari obiective, in special din domeniul infrastructurii in sens larg (nu numai din domeniile transporturilor, ci si din cele care privesc energia, sistemul sanitar, educatia, cultura, mediul).
Nu putem face abstractie nici de avertismentele tot mai numeroase care vin din mediul de afaceri. Se semnaleaza tot mai insistent disproportii intre capitalul autohton si cel strain in cele mai diverse ramuri ale economiei. In acelasi timp, se cere reechilibrata proportia dintre principalele sectoare ale economiei, astfel incat sa creasca productia interna, mai ales de bunuri. Este inacceptabila ponderea foarte mare a importurilor in domenii in care tara noastra are incontestabile avantaje comparative si competitive. Este o iluzie ca asemenea orientari se vor impune de la sine fara politici publice adecvate, sustinute de strategii fiscal-bugetare realiste. De fapt, cuvantul-cheie, opus iluziilor populiste si fatalismului, este realismul. Conferindu-l gandirii il asiguram si in modul in care actionam, fiecare si toti laolalta.