Jurnal de bord Cresterea economica: lumini si umbre

Avem toate motivele, în primul rând din considerente de ordin profesional, să reflectăm la evoluţiile macroeconomice deoarece, aşa cum s-a reconfirmat recent, se întăresc conexiunile dintre rezultatele la nivelul entităţilor economico-sociale şi tendinţele dominante la scară naţională, bineînţeles, în context european şi mondial. Temeiul obiectiv al acestor consideraţii îl constituie comunicatul din luna iulie al Institutului Naţional de Statistică (INS).

Când, în luna mai 2019, s-au publicat primele estimări referitoare la evoluţia produsului intern brut în intervalul ianuarie-martie din acest an, cele mai multe comentarii au recurs la sintagmele „surpriză" şi „peste aşteptări". Pentru analize mai aprofundate s-a mizat pe următorul comunicat (cel din iunie) care a conţinut unele detalieri referitoare atât la resursele, cât şi la utilizările PIB. Astfel, s-a confirmat o realitate pe care, deopotrivă, agenţii economici şi populaţia o percep pe baza propriei experienţe. Cu o creştere a PIB de 5 procente, creştere reconfirmată de comunicatul INS din iulie, economia românească se află, incontestabil, pe un trend pozitiv. Când ne referim la percepţie, avem în vedere atât sondajele de opinie, cât şi estimările specialiştilor din agenţiile de profil, din bănci, din asociaţii profesionale.

Există, însă, unele deosebiri între ultimele două comunicate. Cheltuielile pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei, care, în prima evaluare, înregistrau un spor de 6,7%, s-au majorat, la a doua estimare, cu 7%, în acelaşi timp, sporul investiţiilor (formarea brută de capital fix) s-a diminuat de la 0,9% la 0,6%. Sigur, sunt calcule provizorii, de etapă; important este că ele reconfirmă ceea ce reprezintă o preocupare deosebită la scara micro şi la cea macro. Raportul dintre consum şi investiţii se deteriorează, în pofida unor oscilaţii conjuncturale (lunare) ceva mai favorabile. În schimb, s-a mai atenuat deficitul comercial, exportul net diminuându-şi contribuţia negativă de la 3,3% la 2,5%.

Dacă vom corobora aceste date cu majorarea veniturilor reale ale populaţiei şi climatul pozitiv de pe piaţa creditelor, va fi mai lesne de observat că sporul de PIB se regăseşte şi în sfera condiţiilor de trai, element ce se cere, la rândul lui, analizat şi prin prisma adâncirii unor inegalităţi sociale.

Fapt este că actuala structură a economiei, respectiv ponderea ramurilor creatoare de mai multă valoare adăugată, indică o apropiere de tendinţele europene şi globale. Industria se situează, în continuare, în frunte, cu o pondere în PIB de 21,3%, urmată de activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice, cu 6,5%, şi de domeniul IT, cu 6%. Pe total, deci, aceste ramuri realizează mai mult de o treime din produsul intern brut. Contribuţia lor la sporul de PIB este simetrică cu ponderile menţionate, cu elemente specifice deloc neglijabile în favoarea sectoarelor de activitate conectate mai puternic la noile tehnologii proprii erei digitale.

Aceste date oferă, desigur, mai multă substanţă analizelor şi prognozelor în curs, însă, pentru întregirea lor, sunt necesare numeroase detalieri, nu numai pe ramuri şi subramuri, ci până la produse şi servicii, în expresia lor fizică şi valorică. Numai în acest fel politicile de firmă şi cele la nivel macro pot să determine un grad mai înalt de valorificare a avantajelor comparative şi competitive ale economiei româneşti, în ansamblu. Dacă ar fi să restrângem analiza la deficitul comercial, apare limpede că echilibrarea cererii cu oferta impune concentrarea resurselor pe domeniile deficitare de bunuri şi servicii de pe piaţa internă şi orientarea mai aplicată spre cerinţele pieţei externe, inclusiv ale celei din zone non-UE, toate acestea conferind mai multă consistenţă măsurilor îndreptate spre aprofundarea factorilor pozitivi şi diminuarea celor negativi în procesul complex pe care îl presupune o creştere economică sănătoasă.