OMAGIUL ACADEMIEI ROMANE LA 500 DE ANI DE LA MOARTEA VOIEVODULUI STEFAN CEL MARE SI SFANT

Promotoare a marilor valori culturale ale natiunii, „templul cel mai inalt al culturii neamului romanesc”, „areopag” al stiintelor, personificare a insusi sufletului poporului roman, Academia Romana a fost dintotdeauna puternic ancorata in viata tarii. Institutie „constitutiva a statului roman, pe care-l ajuta pe de o parte in cercetarea originilor sale, documentandu-i trecutul lor, iar pe de alta in formarea caracterelor si indrumarea lor catre studii serioase”, ea „face parte din sufletul neamului romanesc si este a natiunii, precum natiunea gaseste intr-insa vatra pururea nestinsa a iubirii de neam, a amintirilor scumpe si a nobilelor imbolduri”.
Chiar de la infiintarea Academiei Romane, studiile istorice s-au bucurat de o atentie aparte. Crearea unei sectii speciale, din care au facut parte, de-a lungul anilor, cei mai de seama specialisti in domeniul istoriei, arheologiei, numismaticii, genealogiei si heraldicii, incurajarea cercetarilor arheologice, a depistarii si publicarii de documente, coordonarea unor lucrari de sinteza, editarea operelor inaintasilor etc. – toate se constituie in dovezi care atesta atentia pe care supremul for de stiinta a acordat-o stiintei istorice. In acelasi timp, membrii Academiei Romane au fost prezenti, intr-o forma sau alta, la diverse manifestari prin care se marcau, in intreg spatiul romanesc, momente de seama din trecutul neamului ori se comemorau figuri reprezentative ale istoriei noastre nationale.
Intre acestea, un loc deosebit l-a ocupat cea a marelui si sfantului voievod {tefan al Moldovei, luptator pentru independenta tarii sale, pentru afirmarea ei ca o putere a Europei timpului, pentru dezvoltarea ei economica si culturala. Iata de ce nu este intamplatoare prezenta, in sala in care, la 1 august 1867, Societatea Academica Romana isi inaugura lucrarile, a tabloului marelui voievod, alaturi de cel al primului unificator al provinciilor romanesti, Mihai Viteazul.
De-a lungul anilor, personalitatea marelui domn al Moldovei a fost mereu prezenta in preocuparile membrilor supremului for de stiinta si de cultura al tarii: domnia sa indelungata si atat de bogata in fapte a constituit subiect de studiu pentru multi dintre ei, care au reusit, de-a lungul anilor, sa imbogateasca istoriografia consacrata celor 47 de ani din istoria Moldovei cu noi documente si lucrari de mare valoare, dupa cum au fost prezenti la toate manifestarile legate de epoca {tefaniana. Asa, bunaoara, in 1871, la memorabila serbare de la Putna, prilejuita de implinirea a 400 de ani de la zidirea manastirii, Societatea Academica Romana a fost reprezentata de Mihail Kogalniceanu si Ion G. Sbiera, care, in scurta sa alocutiune, tinea sa indemne pe toti cei prezenti, „sa dezvolte, sa cultive si sa ridice la un grad mai inalt prin stiinta, prin arte si prin industrie, ceea ce strabunii ne-au pastrat pe campul luptelor cu sabia in mana”.
Peste 33 de ani, la implinirea altor 400 de ani, de data aceasta de la stingerea din viata a marelui domn al Moldovei, Academia Romana avea sa marcheze pe masura evenimentul comemorat: o delegatie, din care faceau parte D. C. Ollanescu, P. Poni si C. I. Istrati, a participat la manifestarile ce au avut loc la Putna, acolo unde {tefan cel Mare isi doarme somnul de veci, in timp ce membrii ramasi la Bucuresti au fost prezenti la o adunare solemna consacrata momentului de pioasa aducere-aminte. In cuvantul sau Ion Kalinderu, in calitatea sa de presedinte al Academiei Romane, tinea sa precizeze, intre altele: „Viata si domnia lui Stefan cel Mare sunt una din acele nepretuite elipse, fara indoiala, cea mai luminoasa si mai inaltatoare, caci nimeni n-a inteles ca el chemarea neamului romanesc si n-a stiut deopotriva cu dansul sa ne duca spre indeplinirea ei ... {tefan, aparandu-si tara si neamul, a fost un erou al crestinatatii si al civilizatiunii, care atunci renastea si ne-a aratat la toti, drept, ceea ce suntem: implinitori ai vointei lui Dumnezeu aici pe pamant!”.
Cu acelasi prilej, Nicolae Iorga a prezentat comunicarea {tefan cel Mare, Mihai Viteazul si Mitropolia Ardealului, in deschiderea careia avea sa sublinieze: „Astazi, poporul roman de pretutindeni isi aminteste de {tefan cel Mare, domn al Moldovei, ocrotitor si mandrie a romanimii din timpurile sale si din toate timpurile. In cate locuri de pe pamantul romanesc n-a calcat oastea sa biruitoare mai totdeauna si neinfricata in suflet totdeauna, pastrand astfel samburele biruintelor viitoare! Dar el n-a fost numai un razboinic si inca mai putin un luptator impotriva oricui, numai de dragul incaierarilor viteze. Daca astazi romanii vad aceasta culme mai presus decat toate culmile celelalte, daca-si infatiseaza pe Stefan strabunul ca pe marele imparat din basme, aceasta e pentru socoteala lui buna si cuminte. Fierul sabiei lui a fost ca fierul plugului care spinteca pamantul numai ca sa rodeasca. Dar din brazda trasa de dansul au rasarit asezaminte care n-au pierit, ci se tin pana astazi, unele schimbate, desavarsite cu vremile”. Dar marele istoric a dorit sa fie prezent in acelasi timp si la Putna si pentru ca nu a putut sa o faca direct, a trimis acolo, in Bucovina lui {tefan, in Bucovina romaneasca, aflata la acea data sub stapanire straina, una dintre cele mai reprezentative si, in acelasi timp, una dintre cele mai impresionante lucrari ale sale: Istoria lui {tefan cel Mare, ramasa de atunci poate cea mai frumoasa si mai completa monografie inchinata marelui domnitor.
Sprijinita pe o asemenea traditie, izvorata din insasi menirea ei initiala, Academia Romana nu putea ca acum, la implinirea a 500 de ani de la trecerea in nefiinta a maritului voievod, sa nu fie o prezenta deosebit de activa in cele mai de seama evenimente care au avut drept tel comemorarea lui. Sub egida institutelor de profil ale Academiei au aparut volume de studii si s-au organizat sesiuni si simpozioane – tot atatea prilejuri de adancire a multiplelor fatete ale domniei lui Stefan cel Mare.
Toate aceste manifestari stiintifice, incepute inca in ianuarie, o data cu inaugurarea, si in prezenta unor reprezentanti ai supremului for de cultura si de stiinta al tarii, la Vaslui, a „Anului {tefan cel Mare”, au culminat in ziua de 30 iunie cu sesiunea solemna, desfasurata in Aula Academiei Romane.
Organizata impreuna cu Ministerul Culturii si Cultelor, sesiunea a fost deschisa de presedintele Academiei Romane, acad. Eugen Simion, care, in cuvantul sau, a facut o succinta, dar elocventa trecere in revista a celor mai de seama trasaturi ale personalitatii marelui domnitor, ca si a epocii sale, bogata in izbanzi economice, politice, diplomatice, militare si culturale. Prezent la manifestarea Academiei Romane, presedintele Romaniei, domnul Ion Iliescu, s-a oprit, in comunicarea sa, indeosebi asupra infaptuirilor culturale ale maretului domn, considerat drept un adevarat „inaintas al culturii romanesti”. Prea Fericitul Parinte Teoctist, patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane si membru de onoare al supremnului for de cultura si de stiinta al tarii, s-a referit pe larg la motivele care au condus la canonizarea, in 1991, a domnului Moldovei si la inscrierea numelui sau in randul sfintilor praznuiti de Biserica Ortodoxa Romana pe 2 iulie, ziua savarsirii sale din viata. Stefan cel Mare in constiinta romanilor si-a intitulat comunicarea sa domnul acad. Dan Berindei. Presedintele Sectiei de stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane a reusit sa faca o interesanta trecere in revista a modului cum a fost receptata, de-a lungul generatiilor, epoca {tefaniana. De la cronicarii Grigore Ureche, Miron Costin si Ion Neculce si pana la coriferii scolii Ardelene, de la Gheorghe Asachi, Mihail Kogalniceanu si Nicolae Balcescu, pana la A. D. Xenopol si Nicolae Iorga, figura marelui voievod al Moldovei a fost prezentata, de fiecare generatie de carturari, in toata maretia si complexitatea ei. Analiza inceputa de acad. Dan Berindei a fost continuata de prof. univ. dr. Alexandru Zub, membru corespondent al Academiei Romane, in comunicarea sa intitulata sugestiv Repere simbolice in posteritatea Stefaniana, reusindu-se astfel intregirea portretului domnului Moldovei asa cum a fost el vazut in veacurile XIX si XX, de istorici, de artistii plastici si lirici. Acad. {tefan stefanescu, in comunicarea O epoca de afirmare a constiintei europene a poporului roman, a subliniat ca „Epoca lui {tefan cel Mare, prin masurile intreprinse de domn in planul vietii social-economice, organizarii militare si dezvoltarii culturale, s-a impus ca una din marile epoci ale istoriei romanilor, de larga afirmare a statalitatii lor si de forjare a unei traditii politice romanesti cu valente europene”. O interesanta abordare a Artei {tefaniene intre suma si sinteza a facut ministrul Culturii si Cultelor, acad. Razvan Theodorescu; la randul sau, prof. univ. dr. Gheorghe Mihaila, membru corespondent al Academiei Romane, a prezentat noi puncte de vedere pe marginea Letopisetului de cand s-a inceput tara Moldovei, cunoscut si sub numele de Letopisetul lui Stefan cel Mare. Ambele comunicari au fost in masura sa intregeasca portretul unei intregi epoci, asupra caruia domnitorul Moldovei si-a pus o puternica amprenta. Acad. Camil Muresanu a facut O schita istorica a lui George Barit privitoare la domnia lui {tefan cel Mare, punand in lumina, prin intermediul unei povestiri istorico-literare publicata de carturarul transilvanean in „Foaie pentru Minte, Inima si Literatura”, modul cum, peste ani, era perceputa imaginea domnitorului Moldovei.
La sfarsitul sesiunii omagiale a fost lansat albumul Arta si civilizatie in timpul lui Stefan cel Mare, aparut prin grija Ministerului Culturii si Cultelor, o minunata realizare stiintifica, artistica si tipografica, in care sunt reunite imagini ale celor mai de seama biserici si cetati ridicate ori intarite in vremea voievodului, piese de argintarie si broderie realizate in atelierele manastiresti, ca si cateva dintre cele mai semnificative pietre funerare – serie deschisa, dupa cum era si firesc, cu cea care acopera de cinci veacuri mormantul maretului domn al Moldovei de la manastirea Putna.
Sesiunea stiintifica desfasurata in Aula Academiei Romane chiar cu doua zile inainte de 2 iulie – ziua savarsirii din viata a domnitorului Moldovei si a praznuirii Sfantului {tefan cel Mare – a fost un omagiu pe care cel mai inalt for de cultura si de stiinta al tarii l-a adus celui ce, timp de 47 de ani, a stat neclintit in apararea tarii si a Crestinatatii intregi – simbol al eroismului, diplomat iscusit, creator de cultura, dar mai presus de toate ctitor de tara, sau, dupa cum avea sa afirme Mihail Kogalniceanu, „adevarata capetenie de noroade, adevarat domn in toata puterea cuvantului” caruia „nici una din insusirile cu care poetii s-au placut a impodobi pre poruncitorii natiilor nu-i lipsea: vitejie, duh inalt, iubire de dreptate unita cu o cuvenita energie spre a insufla totodata respect si dragoste, adevarata intelegere a duhului poporului si a trebuintelor sale, iubirea patriei mai mult decat a tronului sau”. Academia Romana, care prin menirea sa dintai – pretuirea adevaratelor valori ale neamului – a stiut de-a lungul existentei sale sa cinsteasca asa cum se cuvine pe marii inaintasi, si-a adus astfel la 30 iunie a.c. omagiul sau Marelui si Sfantului {tefan al Moldovei, a carui figura a devenit simbol si legenda si a carui amintire „va lumina totdeauna in marea biserica a constiintei” tuturor romanilor.