ABSENTA EXPERTIZEI SI SOLUTIILE ANAPODA

Multe se pot contesta in legatura cu statutul de cetatean, una insa este de domeniul certitudinii, si anume calitatea de contribuabil. Este adevarat ca avem de-a face cu o calitate doar potentiala in anumite cazuri, cum ar fi cele de evaziune fiscala. Dar, daca ne gindim fie si numai la produsele pe care le cumparam zilnic, cu sau fara voia unora dintre noi, ne aflam in postura de contribuabili deoarece platim TVA-ul inclus in pretul final. Asadar, intr-un fel sau altul, suntem cu totii contribuabili, adica platitori de taxe si impozite (platitori, vorba lui Caragiale, mai mult sau mai putin onesti).
Din aceasta perspectiva se poate examina, cu un oarecare folos (chiar daca se rezuma la ceea ce numim „invatatura de minte“), ceea ce s-a intimplat cu mult disputatul impozit forfetar (sau minim, cum i se mai spune). Dupa ce a fost introdus la limita legii (la 1 mai a.c., fara sa existe intervalul de minimum sase luni intre emiterea actului normativ aferent si data efectiva a intrarii in vigoare), iata – dupa citeva luni – s-a constatat ca nu s-a respectat o regula elementara, si anume elaborarea studiului de impact inainte de luarea deciziei. Or, analize ulterioare intocmite nu de oricine, ci de chiar initiatorul masurii, Ministerul Finantelor Publice, au aratat ca efectele sunt predomanant negative, in sensul cel mai dramatic al cuvintului, si anume falimentarea a peste 100 000 de firme.
Aceasta situatie (din pacate, nu unica) a readus in atentie tema expertizei strict necesare in orice act decizional si, mai abitir, intr-unul cu putere de lege. S-a demonstrat, aproape matematic, ca majoritatea esecurilor in materie de management la nivel de legislatie (includem aici toate categoriile de acte normative) si-au avut „izvorul“ in absenta sau in calitatea slaba a expertizei. Este si cazul in care multi colegi de breasla, ingineri, au fost „ocoliti“ exact cind s-au stabilit anumite reglementari in domeniu care fac parte in mod organic din profesia lor, cum ar fi, de pilda, investitiile. Cind este vorba despre efecte tehnice (ca, de altfel, si de cele economice), expertiza inginereasca este obligatorie. Din pacate, un asemenea potential creativ, de competenta si responsabilitate, este insuficient folosit, ceea ce lasa cale libera amatorismului, improvizatiilor de toate felurile si de toate „calibrele“. Este exact ceea ce este mai nociv decit oricind, acum, in vremuri grele, de criza. Solutiile autentice nu vin din neant, ci pe temelia solida a cunostintelor, a experientei si – indraznim sa spunem – a responsabilitatii. „Produse“ care nu se gasesc pe toate drumurile, dar care exista, slava Domnului, aici, in spatiul mioritic. Totul este sa nu le ignoram prin preferinta pentru „marfuri contrafacute“.