Inchidere de stagiune muzicala a Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea

Inca o stagiune muzicala foarte fructuoasa se inscrie in longeviva viata artistica a Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea. Este cea de-a 53-a, pe care o desfasoara continuu orchestra din 1956, cind a fost infiintata de catre prof. univ. Petru Ghenghea, mentorul care i-a adus notorietate, maestrul care a transformat pasiunea multor muzicieni amatori pe care i-a indrumat, intr-un real profesionalism, transmis din generatie in generatie. Si, intr-adevar, remarca s-a confirmat din plin si in stagiunea 2008 – 2009, incheiata cu concertul sustinut, asa cum se intimpla de 12 ani incoace, la Pitesti, in splendida sala a Teatrului de Stat Al. Davila. În cei doisprezece ani de cind concerteaza acolo, Orchestra Inginerilor a acumulat, cu certitudine, un capital important de simpatie. Pe de alta parte, exista si un alt motiv, mai important, care ridica stacheta propriei exigente: crearea, in urma cu doi ani, a orchestrei filarmonicii pitestene, a adus, indiscutabil, o noua conditie culturala publicului local. Prin programele sale, filarmonica intretine o viata muzicala permanenta, mult mai vie, care genereaza melomanilor noi orizonturi de asteptari artistice si criterii de evaluare. Este o situatie noua, de care trebuie sa tina seama orice ansamblu care vrea sa dea spectacole in Pitesti si cu atit mai mult unul care tine la prestigiu, la tinuta profesionala, asa cum este Orchestra Inginerilor. Nu intimplator, prin programul pregatit pentru concertul de anul acesta, orchestra a dorit sa prezinte o imagine prin care sa-si etaleze apetenta pentru abordarea muzicii noi.
Prima parte a programului a cuprins doua capodopere ale unor compozitori englezi, Simfonia simpla, de Benjamin Britten, si Fantasia pentru doua orchestre pe o tema de Tallis, de Ralph Vaughan-Williams. În general, muzica englezeasca este mai putin prezenta pe scenele romanesti si, de aceea, in afara – poate – a lui Edward Elgar, compozitorii englezi nu au acelasi impact asupra publicului nostru precum cei germani, francezi, italieni sau rusi. Credem ca „experimentul englezesc“ petrecut la Pitesti a reusit pe deplin. Ambele piese au avut parte de o primire calduroasa, numerosii spectatori manifestind un entuziasm neretinut.
Celor doua orchestre li se adauga un cvartet solistic care a fost sustinut, cu eleganta, de catre prof. univ. Mircea Cazacu – vioara I, Ileana Ionesti – vioara II, Emilia Nadejde – viola si Teodor Chircu – violoncel.
Partea a doua a programului a reprezentat un alt experiment, cel putin la fel de interesant, muzica sud-americana de concert, care l-a avut ca personaj principal pe compozitorul argentinian de mare originalitate, Astor Piazzola. În deschiderea partii a doua a fost prezentat tangoul simfonic Moartea lui Angel, de acelasi compozitor, o decizie de alcatuire a programului pe care o consideram foarte inspirata, ca o „initiere“ in muzica lui Piazzola, pentru receptarea, in cit mai bune conditii, a marelui concert care urma in program, Concertul pentru acordeon si orchestra „Aconcagua“.
Dorim sa evidentiem faptul ca executarea unor asemenea lucrari necesita si alegerea unui solist pe masura muzicii, in contextul in care numarul solistilor acordeonisti concertisti este foarte mic in lume. Cu atit mai mult, evenimentul artistic desfasurat la Pitesti a fost unul cu totul deosebit. Solista concertului a fost finlandeza Terhi Sjöblom, o tinara deosebit de talentata, formata la Academia Sibelius din Helsinki, una dintre scolile de renume din lume.
Prestatia solistei a fost, fara indoiala, una exceptionala, dovedind o tehnica excelenta, combinata cu o sensibilitate bine etalata prin instrumentul pe care il domana perfect. A reusit sa redea nuante greu de crezut ca pot fi realizate cu acordeonul, interpretarea ei avind – din plin – nervul si accentele atit de necesare in muzica lui Piazzola.
Generozitatea publicului pitestean a fost rasplatita cu un bis, celebrul Liber Tango, de acelasi Piazzola, executat intr-un dozaj inspirat de pasiune si lirism.
Concertul s-a incheiat cu superba piesa a lui Carlos Gardel, tangoul Por una cabeza, in aranjament orchestral, cunoscut si din coloana sonora a filmului Parfum de femeie, care a incintat, literalmente, audienta.
Nu am insistat prea mult asupra evolutiei artistice a orchestrei, despre care va spunem in sinteza ca a fost una de o tinuta exceptionala.
Felicitam intreg ansamblul orchestral pentru remarcabila stagiune muzicala pe care a incheiat-o, una dintre cele mai stralucitoare din existenta sa artistica, si ii dorim succese pe masura, in stagiunile viitoare.