Dupa 60 de ani...

In miezul acestei veri, am avut prilejul sa ne reintilnim, o parte din promotia anului 1950 a Liceului Mihai Viteazul, institutie de invatamint care ocupa un loc de seama nu numai in istoria Capitalei, ci si a intregii tari. Intilnirile noastre, de regula, la aniversari „rotunde“ sunt tot mai puternic marcate de trecerea timpului, dar, ceea ce este remarcabil, vizeaza pastrarea vie in memorie a celor 8 ani de scoala cu adevarat de elita pe care am avut privilegiul s-o absolvim. Erau atunci, in 1950, vremuri tulburi, grele, dar „zestrea“ acumulata la Mihai Viteazul si-a spus, din plin, cuvintul in cel mai benefic mod pentru tara: cu fundamentul de cunostinte acumulat la venerabilul si prestigiosul liceu, cei mai multi dintre noi s-au implinit profesional, aici, in vatra strabuna, iar altii pe meridianele lumii, pastrind – cu totii – inconfundabilele trasaturi ale „Vitejistilor“.
Despre toate acestea am vorbit si in iunie 2010, cei care am mai ramas si cei care au avut putinta sa se deplaseze – 8 la numar –, chiar daca este vorba numai despre spatiul urban al Capitalei.
Cum era firesc, primul nostru gind s-a indreptat spre cei disparuti, profesori si colegi deopotriva. Timpul nemilos nu iarta, dar si intareste sentimentele autentice, asa cum au fost cultivate ele si in anii de neuitat ai liceului. Ne-am amintit cu drag de profesorii Paul Papadopol si Scarlat Struteanu, de la romina, de Marin Popescu Spineni si Mihai Constantinescu, de la geografie, de Constantin Pana, de la fizica si chimie, de viitorul academician Dumitru Tudor, de la istorie, de profesorii universitari Virgil Claudian, Bujor Ionescu si Nicolae Simionescu, de la matematica, de Alexandru Marinescu si Aurel Tita, de la franceza, de Mihail Iacob, de la stiintele naturii, de Vasile Bancila, de la filosofie, de Ion Costescu si Alfonso Popescu, de la muzica, de Gheorghe Teodorescu-Romanati, de la desen, de Nicolae Dutescu, de la educatie fizica. Dupa 1948 au venit, printre altii, Ion Vicol, la franceza, Constantin Fierescu, la romina si Stefan Tacorian, la matematica.
Si acum, citeva cuvinte despre colegi. O mare parte au devenit ingineri sau au imbratisat alte profesii din domeniul tehnicii si stiintei. „Premiantul“ este, incontestabil, Mihai Mihaita, pe care noi, promotia 1950, il consideram drept emblematic pentru generatia noastra, atit pentru modul in care a urcat, treapta cu treapta, ierarhiile profesionale, cit si pentru implicarea in viata Cetatii. Actual presedinte al AGIR si vicepresedinte al Academiei de Stiinte Tehnice din Rominia, a dovedit calitati remarcabile, demne de respectul, de consideratia noastra. Concludenta a fost si cariera lui Teodor Cristea care, absolvind Facultatea de Mecanica, sectia de masini termice, a inceput sa lucreze ca inginer proiectant, apoi sef de serviciu mecano-energetic, numele sau fiind indisolubil legat de punerea in functiune a unor importante capacitati industriale. A beneficiat de o bursa FAO in 1973, in Germania, pentru ca apoi sa fie consilier la CNST, unde a fost implicat in numeroase actiuni de promovare a tehnicii avansate, inclusiv la centrala nuclearelectrica de la Cernavoda. La rindul lui, Stelian Dita s-a impus ca practician in toate zonele de cercetare geologica, prospectiune, explorare si exploatare. A descoperit zacaminte de substante universale utile, un exemplu elocvent fiind Moldova Noua, pentru cupru. O perioada de patru ani (1969 – 1973) a efectuat prospectiuni si explorari in Algeria pentru substante neferoase, in special cupru. Colegii Andrei Maria si Alexandru Burciu au lucrat, primul in domeniul petrochimiei, iar al doilea in domeniul hidrotehnicii, cu rezultate remarcabile.
Nu putini au fost cei care s-au afirmat in alte domenii, dar in mod deosebit se cuvine sa amintim de doctorul Cornel Dragomir, chirurg de talie mondiala, care s-a remarcat prin operatiile de mare dificultate pe esofag. Medicul primar de sanatate publica George Gheorghe s-a evidentiat ca si scriitor publicist, membru si fondator al unor societati ale medicilor scriitori si publicisti din Rominia, precum si al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Medici.
In medicina veterinara, doctorul Emil Ouatu si-a desfasurat activitatea in mediul rural pe meleaguri dobrogene, desi bucurestean la origine.
Asadar, am avut ce sa ne amintim, ce sa evocam. Ambianta a fost una dintre cele mai placute, intrucit ne leaga anii adolescentei si tineretii al caror farmec este inegalabil. Ceea ce ai dobindit in acea perioada te ajuta sa ai „combustibil“ pentru intreaga viata.