Este posibila predictia cutremurelor? (II)
Data: 16-31 iulie 2010
(Urmare din numarul trecut)
Continuam publicarea interviului pe care ing. Andrei Apostol, membru al Societatii Americane de Seismologie, l-a acordat colaboratorului nostru, dr. ing. Ulrich Wiener. Precizam ca subtitlurile apartin redactiei.
Metoda biolocatiei
Un alt seismolog amator, pe baza activitatii seismice locale corelata cu emisia de radon inregistrata in mai multe locatii din regiunea Abruzzo, din centrul Italiei, a prezis pe Internet un cutremur distrugator cu citeva luni inainte de 6 aprilie 2009, cind un seism cu magnitudinea 6,3 a distrus localitatea l’Aquila. Obligat de autoritatile locale sa anuleze datele oferite pe Internet, seismologul amator a iesit in strada si a anuntat printr-un megafon populatia sa evacueze orasul Sulmona, situat la 50 km distanta de l’Aquila. Amenintat cu arestarea, seismologul amator nu a mai gasit nicio alta solutie pentru alertarea populatiei din regiune.
Daca seismologul amator din China a primit onorurile UNESCO, colegul lui din Italia a fost sever blamat. Majoritatea comunitatii seismologice internationale a simtit nevoia sa se asocieze criticilor adresate autorului predictiei. Potrivit acestor critici, acesta se face vinovat de faptul ca si-a permis sa prognozeze, cu toate ca „nu a avut doctorat in seismologie, nu a participat la congrese seismologice, precursorul folosit a fost emisia de radon, care este departe de a fi general acceptata. Emisia de radon poate sa apara si la distante mari fata de hipocentrul seismului. Emisia de radon poate fi influentata de variatii ale presiunii atmosferice. Autorul a prezis cutremurul in orasul Sulmona, la 50 km de epicentru, si nu in l’Aquila, in imediata vecinatate a epicentrului. Orasul Sulmona nu a avut nimic de suferit. In sfirsit, ca o culme a incompetentei, autorul predictiei a indraznit sa prezica cutremure, cind se stie de catre toti oamenii de stiinta ca seismele nu pot fi prezise“.
In „apararea“ seismologului amator, se poate spune ca emisia de radon a fost masurata in multiple statii in corelatie cu activitatea seismica locala. Valorile maxime au fost obtinute intr-un tunel care traverseaza chiar falia care a produs seismul. Falia a fost supusa la un stres de tensiune care favorizeaza migrarea radonului din adincime catre suprafata terenului. Tunelul care traverseaza falia este situat linga l’Aquila si nu linga Sulmona. Se poate pune intrebarea de ce seismologii amatori in China si Italia pot prezice cutremure si alerta populatia, in timp ce seismologii consacrati au avut in general esecuri in acest domeniu. Istoria stiintei arata ca amatorii sunt in general lipsiti de anumite cunostinte, uneori chiar din sfera bazelor stiintifice. Insa pasiunea, entuziasmul si perseverenta lor, ajutate de lipsa unor idei preconcepute, ii ajuta sa imagineze noi solutii, chiar noi directii de cercetare, care pot produce succese.
U.W.: Ingaduiti-mi o intrebare cu un caracter mai specific. Stiu ca in Rominia ati aplicat multi ani, cu rezultate interesante, metoda de predictie a cutremurelor de „biolocatie“. In acest scop, ati utilizat un poligon de observare, situat la circa 30 de km de Vrancea, in zona Covasna. Care au fost principalele rezultate si in ce masura „reactivarea“ acestei solutii prezinta interes in conjunctura actuala?
A.A.: Fenomenul biolocatiei este cunoscut de sute, poate chiar mii de ani. Anumiti oameni pretind ca au o sensibilitate deosebita in a detecta apa din subsol care se filtreaza in pamint catre izvoare, faliile, golurile din carst, simburii de sare sau zacamintele de petrol etc. Multi oameni de stiinta considera aceste fenomene ca o „superstitie“, dar, dupa opinia noastra, ele constituie o realitate, avind la baza asa numitele efecte ideomotoare. Oamenii reactioneaza subconstient cind ajung in zona locatiei respective. Toate incercarile de explicare a fenomenelor de biolocatie pe baza intensitatii anomaliilor magnetice, gravimetrice sau electromagnetice naturale ale pamintului nu au condus pina in prezent la niciun rezultat semnificativ. In anii 1960 – 1990, geofizicieni din Rusia, Rominia si alte tari, indeosebi din rasaritul Europei, au redeschis problema realitatii si naturii fizice a biolocatiei. In particular, cercetarile din Rominia efectuate la Institutul de Geologie si Geofizica au aratat faptul ca fenomenul este absolut real si ar putea fi explicat prin anomaliile presiunii din porii rocilor si variatiilor de stres. In ultimii ani, am reusit sa explic biolocatia ca un fenomen legat de birefringenta cimpului magnetoteluric de joasa frecventa. In cazul unei falii, semnalul de biolocatie se obtine pe o anumita distanta masurata in metri, perpendicular pe axa faliei. Aceasta distanta este cu atit mai mare, cu cit stresul este mai mare si arata cit de departe de axul faliei, polarizatia magnetotelurica se schimba de la directia faliei la directia stresului principal de compresiune sau tensiune. Fenomenul de birefringenta magnetotelurica este asemanator cu birefringenta seismica si este legat de variatia anizotropiei proprietatilor elastice si de rezistivitatea electrica a rocilor din subsol, odata cu variatia stresului tectonic.
Falia de la Covasna, situata la numai 30 de km distanta fata de aria epicentrelor seismelor din Vrancea, a oferit conditii ideale de verificare a acestor ipoteze. Stresul tectonic poate prezenta variatii in timp, in corelatie cu regimul cutremurelor de adincime intermediara ( 60 – 300 km) si normala ( 0 – 60 km).
In anul 1976, in lunile iulie – noiembrie, au fost efectuate masurari zilnice de biolocatie. Parametrul masurat a fost distanta d obtinuta perpendicular pe falie in care operatorul a inregistrat semnale de biolocatie. Distanta d a indicat o variatie in timp. Rata de variatie a fost relativ mica, de ordinul 1 – 2 m/zi, iar forma variatiei a fost sinusoidala, cu o perioada de 45 de zile. Cu o zi inaintea unui cutremur din Vrancea cu o magnitudine de 5,1, produs la 1 octombrie 1976, distanta d a scazut la zero si a revenit la forma de variatie obisnuita dupa cutremur. Rezultatele obtinute au fost publicate si discutate in raportul anual al IGG. A fost propusa urmarirea in continuare a semnalului de biolocatie, deoarece durata mare a variatiilor si revenirea variatiei dupa un seism de mica magnitudine ar putea fi legata de un viitor seism de mare magnitudine. La data respectiva, aceste propuneri nu au fost acceptate. Dupa cutremurul distrugator din 4 martie 1977, masurarile au fost reluate zilnic cu trei operatori si continuate in perioada urmatorilor 5 ani. Intreaga activitate a fost finantata de Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, datele obtinute fiind comunicate zilnic telefonic la cabinetul presedintelui CNST din acea perioada, regretatul academician prof. Ioan Ursu si la Sectia de matematica a INCREST, care a primit misiunea procesarii acestor date si cautarii corelatiilor dintre datele de biolocatie si regimul cutremurelor din Vrancea. Corelatia intre activitatea seismica din Vrancea si parametrul d al semnalului de biolocatie a aratat ca inaintea seismelor cu magnitudine 3 – 4, d creste continuu si nu sinusoidal. Rata de variatie de ordinul zecilor/sutelor de metri pe zi a fost inregistrata pe o durata de ordinul a 5 – 8 zile. Inainte de seismul asteptat, d a scazut la valoarea zero. Dupa inregistrarea valorii zero, seismul apare la 1 – 3 zile. Intre anii 1977 – 1983 nu a mai fost inregistrata o variatie sinusoidala similara cu cea din anul 1976. Ramine de explicat de ce inaintea marilor seisme distrugatoare rata de variatie a parametrului d este foarte mica, dar pe o durata mare de timp, forma de variatie in timp este sinusoidala. Explicatia am gasit-o numai dupa 30 de ani.
30 decembrie 1977 – data primei predictii in timp real a unui cutremur in Vrancea
Prima predictie in timp real a unui cutremur in Vrancea a fost facuta la 30 decembrie 1977. A fost raportat la CNST un posibil seism cu magnitudine 4 – 5 in perioada 31 decembrie 1977 – 2 ianuarie 1978. Un seism in Vrancea cu magnitudine 4,7 a fost inregistrat la 1 ianuarie 1978. A doua zi, presedintele CNST, insotit de directorul stiintific al Institutului de Geologie si Geofizica, au sosit la Covasna si au felicitat colectivul de cercetatori care a elaborat prognoza. Ca urmare a acestui rezultat, Institutul de Geologie si Geofizica a primit de la CNST finantarea unui Observator Geofizic pentru studierea in zona Faliei Covasna a unor posibili precursori geofizici ai cutremurelor. Proiectul observatorului a fost terminat in 1980, dar constructia nu a mai putut fi inceputa din cauza dificultatilor economice. In lipsa unui observator am cumparat (din resurse proprii), o moara de apa in afara satului Chiurus, linga Covasna, situata la marginea padurii. In padure a fost amplasat un seismometru care transmitea, printr-un cablu ingropat, un semnal la seismograful amplasat in moara. Institutul de Geologie si Geofizica a oferit un automobil pentru transportul zilnic al personalului catre Falia Covasna. Cladirea acestui laborator improvizat nu avea telefon, fintina pentru alimentarea cu apa si instalatii sanitare. Apa de baut si gatit era adusa direct din piriul Chiurus. Multumit de primele rezultate obtinute, presedintele CNST a propus o vizita in strainatate pentru discutarea naturii fizice a semnalului de biolocatie si inlocuirea „senzorului uman“ cu aparatura geofizica adecvata. In aprilie 1979, l-am contactat pe profesorul Ove Stephanson, seful Departamentului de Mecanica Rocilor de la Universitatea Lulea, din Suedia. I-am propus profesorului sa realizam impreuna un experiment, prin metoda dublu-orb de detectare a unor falii prin biolocatie. Profesorul a selectat un drum in padure acoperit cu zapada, situat la 20 km de universitate, drum pe parcursul caruia un numar de 7 falii cunoscute erau mascate de un depozit sedimentar de nisip si argile cu grosimea de 30 m. Fara sa cunoasca datele geologice, restul cercetatorilor din departament au ajutat la executarea experimentului si masurarea distantelor dintre faliile identificate, prin metoda biolocatiei. Experimentul s-a soldat cu un succes total si este descris pe Internet la adresa LULEA DOWSING EXPERIMENT STEPHANSON.
Dupa experiment, am purtat discutii vizind posibilitatea masurarii instrumentale a variatiilor de stres din subsol, metode geofizice. La vremea respectiva, metoda Statiei de Monitorizare a Stresului (sau SMS) nu era cunoscuta. In general, arsenalul metodelor cunoscute nu permitea evidentierea unor variatii de stres cu caracter precursor al cutremurelor, indeosebi in conditiile tipului de roci friabile existente in zona Covasna.
In anul 1983, stabilindu-ma in SUA, am fost nevoit sa „mut“ cercetarile de biolocatie incepute pe falia de la Covasna, pe o falie din New York, situata la marginea pasiva a placii continentale nord-americane. Falia din New York traverseaza insula Manhattan prin partea de nord a Parcului Central. Parametrul d a fost masurat de noi sistematic intre anii 1985 – 2010 perpendicular pe traseul acestei falii pe un profil situat in Parcul Central. Variatiile parametrului d obtinute in timp se pot corela numai cu seismele cu magnitudine mai mare decit 7 inregistrate la marginea activa a continentului in contact cu placile oceanice Cocos si ale Marii Caraibilor. In cazul seismelor cu magnitudine mai mare decit 8, au fost obtinute corelatii si cu seismele din zona de subductie a placii oceanice Nazca. Seismele mari din California, Alaska sau alte regiuni seismic active ale pamintului nu se pot corela cu parametrul d obtinut pe falia din New York.
Noua Geofizica explica de ce variatiile de stres inaintea marilor seisme cu magnitudine 8 se pot inregistra in volume mari ale scoartei pamintului pina la distante de ordinul a mii de km. Variatiile in timp de forma sinusoidala obtinute in 1976 pe falia Covasna au reaparut si la New York, inaintea unui seism cu magnitudine 7,7 situat in zona centrala a statului Peru, la tarmul Oceanului Pacific, linga localitatea Pisco, inregistrat la 15 august 2007. Acest seism a fost indus de catre o mare alunecare aseismica la baza scoartei pamintului la adincimi de ordinul a 60 km. Alunecarea aseismica a destabilizat scoarta si a produs o rupere intre 60 – 20 km adincime. Alunecarile aseismice au fost descoperite numai in ultimii ani, mai intii in regiunea Tokai din Japonia, unde placa oceanica a Filipinelor este subdusa la contactul cu placa continentala a Asiei. Seismometrele de mare adincime, plasate in foraje sub fundul Oceanului Pacific, au indicat vibratii si seisme de mica magnitudine si joasa frecventa, asemanatoare cu cele din regiunile vulcanice. Astfel de vibratii nu pot fi inregistrate cu seismometre plasate la suprafata terenului. Aceleasi miscari aseismice sunt inregistrate prin masuratori de deformare de tip GPS (Global Positioning System). Acestea indica coboriri ale scoartei in locul ridicarii scoartei continentale, produsa de subductia placii oceanice. Alunecarile aseismice inaintea marilor cutremure genereaza variatii in timp sinusoidale ale parametrului d similare cu cele obtinute la Covasna in 1976. In zilele de 1, 2, si 3 martie 1977, la Observatorul Seismologic Muntele Rosu a fost inregistrat un roi de mici cutremure de joasa frecventa caracteristic miscarilor aseismice. Aceste seisme trebuie reanalizate.
Seismometre plasate in Vrancea in foraje de mare adincime ar putea inregistra vibratii si seisme de mica magnitudine si joasa frecventa legate de o noua miscare aseismica inaintea unui viitor seism distrugator, similar cu cel din 4 martie 1977. Nu exista o certitudine pentru o astfel de situatie.
In anul 2009, am revenit la Covasna, in cautarea unei noi variatii de tip sinusoidal a parametrului d pe falia cu acelasi nume. Aceasta variatie nu a aparut inca, dar este necesar sa fie urmarita in continuare. Mentionez ca o situatie similara am constatat si cu prilejul unei noi vizite la Covasna in perioada martie – aprilie 2010. Mentionez, in subsidiar, ca am incercat, cu aceste prilejuri, sa reintru in posesia morii cu apa de pe piriul Chiurus, proprietatea mea personala, urmarind prin aceasta sa creez conditii minime pentru reluarea unei activitati sistematice de biolocatie, pentru urmarirea evolutiei seismice din zona Vrancea, dar fara niciun succes. Camera seismografului a fost transformata in bar public, locatia seismometrului – un bloc de beton in padure – a fost vandalizata, cablul subteran care lega seismometrul de laborator a fost furat etc. Fara nicio explicatie plauzibila, primarul refuza sa imi retrocedeze proprietatea, sugerindu-mi sa ma adresez unui avocat si sa deschid un proces!!!
Istoria cercetarilor de predictie a cutremurelor din Vrancea nu a prezentat niciun interes pentru autoritatile locale si totul a fost uitat dupa trecerea a numai trei decenii.
Scurta privire asupra unor programe nationale
U.W.: Logica interioara a interviului nostru ne conduce la urmatoarea intrebare: cunoasteti foarte bine masurile intreprinse intr-o serie de tari cum ar fi China, Japonia, Chile, pentru a asigura, printr-un management inteligent al riscurilor, conditii pentru minimizarea consecintelor unor seisme de mare magnitudine. Apreciati ca, pe acest plan, situatia in Rominia este in regula, sau este „loc de mai bine“?
A.A.: China este singura tara din lume in care exista o strategie nationala de predictie a cutremurelor, care acopera intreg teritoriul tarii, fara prioritati referitoare la anumite zone seismic active. Cutremurele distrugatoare in China se produc pe falii situate in interiorul placii continentale asiatice. In partea de rasarit a tarii, cutremurele sunt legate de stresul generat de subductia placilor oceanice ale Pacificului si Filipinelor. In partea de apus si o buna parte din cea de sud a Chinei, cutremurele sunt legate de stresul generat in coliziunea continent – continent intre placa Indiana si Asiatica.
Intre anii 1966 – 1976, au fost inregistrate in China 15 cutremure distrugatoare, cu magnitudine 7 sau mai mare. Din acest motiv, predictia seismelor a devenit o problema importanta la nivel guvernamental central. In nicio tara din lume nu au fost sapate 100 de foraje de mare adincime, cu singurul scop de a urmari variatia nivelului apelor subterane, care ar putea avea un caracter de precursor al cutremurelor de mare magnitudine. Pe linga nivelul apelor subterane, se mai urmaresc debitul izvoarelor, debitul apelor din minele adinci, deformarea scoartei pamintului prin metode GPS (Global Positioning System), deplasarea faliilor prin metode cu laser, rezistivitatea electrica, potentialul electric natural, cimpul magnetic, metoda magnetotelurica, emisia de radon, concentratia altor elemente chimice, metoda LURR si comportamentul anormal al animalelor. Metoda SMS a fost si ea propusa, dar costul ridicat al unui DOV din import a facut ca un vibrator de sonda orbital sa fie conceput in China doar in anii care vor urma. Pe baza acestui program de predictie, in mai multe situatii, populatia unor orase a fost evacuata in corturi, pe diferite perioade de timp. Pe linga citeva predictii reusite pe termen scurt, au fost si nenumarate esecuri, cind populatia nu a putut fi evacuata la timp sau populatia a fost evacuata, dar seismul catastrofal nu s-a mai produs. Unele mari seisme distrugatoare, cum a fost cutremurul Wenchuan din provincia Sichuan, se produc pe falii care ramin inactive mii de ani. Din acest motiv, nu exista precursori urmariti pe faliile respective si nu se pot realiza predictii de seisme.
Japonia a concentrat intregul program national de predictie a cutremurelor intr-o singura regiune, Tokai, in care se asteapta de mai bine de 20 de ani un seism distrugator, care nu a aparut inca. In schimb, au aparut alte cutremure distrugatoare de tipul celor din China, la Kobe, care insa nu au putut fi prezise. Zona seismic activa Tokai este situata la sud-est de Tokyo si la est de vulcanul Fuji, unde placa oceanica a Filipinelor este subdusa la contactul cu placa continentala a Asiei. Sunt urmarite vibratiile si seismele de joasa frecventa si magnitudine cu seismometre cu trei componente, plasate in foraje adinci, sub fundul Oceanului Pacific. Se masoara prin GPS deformarea scoartei pamintului, emisia de radon, precursori geochimici in zona vulcanului Fuji, precursori electrici, magnetici si electromagnetici pe mai multe frecvente. Toate aceste date sunt transmise continuu prin satelit, la un singur centru situat in Tokyo, unde o echipa de seismologi urmareste, in trei schimburi, activitatea seismica si fenomenele cu posibil caracter precursor.
Statele Unite nu au un program de predictie a cutremurelor, deoarece un cutremur distrugator pe Falia San Andreas nu se stie cind si unde anume poate sa apara. Nu se pot instala echipamente costisitoare de monitorizare a unor posibili precursori in asteptarea unui seism care poate veni peste o suta de ani.
Din acest motiv, ei au realizat toate solutiile de predictie bazate pe evaluarea unor fenomene precursoare la Parkfield, unde, incepind din 1858 si pina in 1966, un cutremur cu magnitudinea 6 a fost inregistrat odata la 22 de ani. Drept urmare, s-a estimat ca in fereastra 1985+/-5 ani, cu o probabilitate de 99 la suta, trebuie sa se produca la Parkfield un cutremur cu magnitudinea 6. Din pacate, aceasta predictie s-a dovedit eronata. Cutremurul a venit cu 16 ani mai tirziu, in 2004. In 1993, la sfirsitul lunii noiembrie, USGS a anuntat seismul intr-o fereastra de timp de citeva zile, pe baza intensificarii activitatii cutremurelor de mica magnitudine. Predictia nu a fost confirmata.
USGS, impreuna cu 11 universitati din Statele Unite, au montat la Parkfield, pe traseul Faliei San Andreas, toate echipamentele geofizice pe un tronson cu lungime de 30 km. Au fost urmarite vibratiile si seismele de mica magnitudine si joasa frecventa cu ajutorul seismometrelor cu trei componente plasate in foraje de mare adincime, chiar pe falie. A fost urmarit nivelul apelor subterane in foraje adinci, au fost utilizate metoda VAN aplicata in Grecia, 7 statii magnetice, o statie magnetotelurica, rezistivitatea electrica, masurarea deplasarii faliei cu metode laser, birefringenta seismica, deformarile scoartei masurate cu GPS, cit si cu instrumente plasate in foraje, si o statie electromagnetica la suprafata pamintului, care inregistra, pe baza observatiei lui Frazer-Smith, VLF (Very Low Frequency Electromagnetic Signal). Toate metodele nu au indicat fenomene precursoare, in cazul unor seisme locale cu magnitudine 4, 5 si 6. Singura metoda descrisa in literatura, care a furnizat bune corelatii cu un seism de magnitudine 4, a fost cea bazata pe birefringenta seismica. Urmare a acestor rezultate, majoritatea seismologilor din Statele Unite au ajuns la concluzia ca „nu exista fenomene care pot fi considerate drept precursoare ale cutremurelor de pamint“.
In anul 2000, masuratorile de biolocatie executate peste falia din New York au inregistrat variatii caracteristice inaintea unui seism cu magnitudine mai mare decit 7. Metoda de biolocatie aplicata la New York nu permite indicarea latitudinii si longitudinii seismului asteptat, ci numai a magnitudinii si a unei ferestre de timp cu durate de la un an pina la citeva saptamini. In schimb, activitatea seismica a indicat o liniste in zona Peru de sud in anul 1999 si o reactivare intr-o regiune cu lungime de 210 km situata in lungul Oceanului Pacific. Pe baza acestor date, l-am contactat pe profesorul Christian Scholz, de la Universitatea Columbia, si am indicat un posibil seism cu magnitudinea 8,1 in zona de sud a statului Peru, in zona celor 210 km cu reactivare seismica. Profesorul Scholz a creat un poster cu datele indicate de mine si l-a plasat in sala seismografelor de la Observatorul Lamont-Doherty. Posterul a stat nemiscat un an de zile. Cutremurul a fost inregistrat la 23 iunie 2001, in regiunea prezisa, cu o magnitudine de 8,4, apropiata de cea indicata. Fereastra de timp a fost depasita cu citeva luni de zile. Dupa cutremur, profesorul Scholz a refuzat sa comenteze rezultatul. Seismologii de la Lamont au permis publicarea rezultatului cu conditia ca metoda de biolocatie sa nu fie amintita. Din acest motiv, predictia nu a mai fost publicata.
Viitorul seism catastrofal din Rominia, foarte dificil de prognozat
Programul de predictie a unui viitor cutremur distrugator din Vrancea nu are o conducere unica, nu prezinta datele fenomenelor cu posibil caracter precursor la aceeasi locatie similar cu programul din Japonia, nu a indicat in timp real predictii reusite pentru cutremurele moderate de magnitudine 5 – 6 si, drept urmare, apreciez ca are foarte putine sanse sa ofere o predictie reusita pentru viitorul seism catastrofal in Vrancea.
Fenomenele precursoare de tip geomagnetic, piezoelectric, VLF, magnetoteluric si datele seismologice sunt inregistrate de doua unitati diferite IRSA (o institutie particulara) si INFP, institutul finantat de la bugetul de stat. O alta unitate, Institutul de Geodinamica al Academiei urmareste alti posibili precursori, cum ar fi polarizarea componentei magnetice a cimpului magnetoteluric, LURR cu caracter experimental, metode geochimice urmarite in izvoarele minerale de la Slanic Moldova tot cu caracter experimental.
Singurele predictii in timp real ale activitatii seismice din Vrancea au fost oferite de IRSA, dar asta numai unor abonati care trebuie sa plateasca pentru astfel de informatii. Din pacate, pina in prezent predictiile nu au fost confirmate de catre activitatea seismica. IRSA are insa sperante pentru mai bune predictii in timp real in viitor. Programul de predictie a seismelor din Vrancea trebuie centralizat si refacut pe baza experientei acumulate mai ales in China, Japonia si Statele Unite.
U.W.: O ultima intrebare. Intr-un cotidian din Bucuresti, in ziua de 14 martie a.c., profesorul Mocanu de la Universitatea din Bucuresti anunta o stire destul de alarmanta: „S-a reactivat Falia seismica Vidraru – Snagov – Shabla, mai periculoasa decit cea din Vrancea, deoarece produce cutremure de suprafata…“. Ce parere aveti ?
A.A.: Intensificarea activitatii seismice pe Falia Shabla este evidenta. Ramine de vazut daca Falia Shabla este o falie regionala care traverseaza teritoriul Rominiei de la Marea Neagra la Snagov pina la Vidraru sau la Snagov si Vidraru sunt alte falii locale mai mici. Este necesara o cercetare bazata pe date geofizice si de foraj, care sa confirme existenta unei falii majore de la Shabla pina la Vidraru. Pe de alta parte, daca aceasta falie majora exista, un mare cutremur poate fi inregistrat la mii de ani unul fata de altul si o istorie a marilor seisme nu exista pe o astfel de falie. Datele seismologice actuale nu sunt suficiente pentru predictia unui mare cutremur. Este necesara instalarea unei statii de tip SMS care sa monitorizeze variatiile de stres si aplicarea altor metode geofizice capabile sa evidentieze comportamentul unor elemente precursoare ale seismelor, cum ar fi urmarirea nivelului apelor subterane in foraje de mare adincime, metode geochimice si metode bazate pe birefringenta magnetotelurica. Apreciez ca deoarece sansele pentru un mare cutremur, de mica adincime pe Falia Shabla – Vidraru sunt mici, programul de predictie a seismelor in Rominia este necesar sa se focalizeze asupra unui viitor seism catastrofal care ar urma sa se produca la adincime intermediara (intre 90 – 150 km), in Vrancea.
U.W.: In numele numerosilor cititori ai publicatiei „Univers ingineresc“, va multumesc calduros pentru volumul insemnat de informatii interesante si de mare actualitate pe care ni-l transmiteti prin raspunsurile dvs.
Alte articole


