Profesorul nostru – academician Mihai Draganescu
Data: 16-31 iulie 2010
Progresul societatii omenesti este posibil doar prin contributia creatoare a unor oameni deosebiti. Prin aportul acestora, progresul tehnic evolueaza, stiinta atinge noi culmi, viata publica cultiva noi aspecte ale moralitatii. Unul dintre acesti oameni deosebiti a fost cu certitudine academicianul Mihai Draganescu care, la 29 mai 2010, dupa o grea suferinta, a trecut in eternitate.
Distinctia calitativa intre o persoana si o personalitate este creativitatea, initiativa, materializate in activitate novatoare, iar retrospectiva asupra vietii si operei academicianului Mihai Draganescu ne dezvaluie o personalitate dedicata gasirii si obiectivarii in actiune a unor solutii originale, adecvate la schimbarile ce se produc in mediul tehnic si social ambiant.
Profesorul nostru, academician Mihai Draganescu, a facut studii liceale la Ploiesti si superioare in Institutul Politehnic Bucuresti (IPB), in 1952 luindu-si licenta in electronica. In 1957 a devenit doctor inginer si in 1974 a obtinut titlul de doctor docent. A fost in Universitatea Politehnica din Bucuresti: asistent (1951), lector (1956), conferentiar (1958) si profesor (din 1965) la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii. In cadrul aceleiasi facultati a fost prodecan si decan (1962 – 1966) si sef al Catedrei Dispozitive, Circuite si Aparate Electronice devenita Catedra de Tehnologie Electronica si Microelectronica (1963 – 1990). A creat o scoala romineasca de dispozitive electronice semiconductoare si de microelectronica (1963 – 1990). In cazul dezvoltarii microelectronicii, a creat o noua disciplina originala: electronica functionala (1978 – 1991).
Lucrarea sa Procese electronice in dispozitive semiconductoare de circuit (1962), distinsa cu Premiul de Stat in 1964, a fost una dintre primele lucrari sintetizate in volum din domeniu aparute in lume.
Academician Mihai Draganescu este initiator si promotor al revolutiei informatice in Rominia. In calitate de Secretar permanent al Comisiei guvernamentale pentru dotarea cu tehnica de calcul si automatizarea prelucrarii datelor (1967 – 1971), a condus managementul fabricarii in tara de circuite integrate (trecerea Rominiei de la germaniu la etapa siliciului) si calculatoare electronice de generatia a III-a si, in perioada 1967 – 1985, a condus realizarea primului program national de informatizare, program in cadrul caruia a determinat dezvoltarea informaticii, a initiat constituirea retelei nationale de centre teritoriale de calcul, a introdus informatica in invatamint, a dezvoltat in Rominia industria de software si a conceput o teorie a informatiei pe baze structural-fenomenologice si concretizata intr-o viziune consistenta a Societatii informatice in Rominia (1970 – 2001).
In anul 1968, a infiintat Institutul de cercetari pentru utilaj electronic de calcul (pe care l-a condus ca director in anii 1969 – 1970), care a concentrat pe toti cei care au lucrat in domeniul calculatoarelor la IFA in Bucuresti, la Universitatea Timisoara sau la Universitatea Cluj, iar, in anul 1971, a infiintat Institutul Central pentru Conducere si Informatica (pe care l-a condus ca director general in perioada 1976 – 1985), contribuind efectiv la indrumarea activitatii stiintifice in informatica spre noi directii: inteligenta artificiala, robotica, informatica industriala.
Inca de la inceputul deceniului opt al secolului al XX-lea, a formulat si sustinut ca „modul de inovare“ este la fel de important pentru societate ca si modul de productie.
Intre 1989 si 1990 a fost viceprim-ministru al guvernului provizoriu, iar intre 1994 si 1996 a fost trimis ambasador extraordinar si ministru plenipotentiar al Rominiei in Belgia.
Dupa 1990, a initiat si condus renasterea Academiei Romine si a fost directorul fondator al revistei Academiei Romine Academica si al publicatiilor Noesis si Noema ale Comitetului Romin de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii din Academia Romina. A fost presedinte (1990 – 1994 si din 1998 pina la trecerea in nefiinta) si vicepresedinte (1994 – 1998) al Comitetului Romin pentru Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii; fondator si presedinte (din 1997) si apoi presedinte de onoare (din 2000) al Comisiei Academiei Romine Forumul pentru Societatea Cunoasterii.
Incepind din anul 1990, M. Draganescu a determinat infiintarea la nivelul Guvernului a Comisiei nationale de informatica, guvernul din anul 1990 fiind singurul guvern romin care a avut ca program prioritar informatizarea economiei si societatii rominesti. A initiat, in 1992, infiintarea in sistemul de cercetare din Academia Romina, a Centrului pentru Noi Arhitecturi Electronice, iar in 1993 infiintarea Centrului de Cercetari Avansate pentru Invatare Automata, pentru Prelucrarea Automata a Limbajului Natural si Modelare Conceptuala, actualul Institut pentru Cercetarea Inteligentei Artificiale.
In domeniul filosofiei stiintei, profesorul a elaborat ortofizica – model ontologic – prin care a propus o explicare unitara a proceselor fizice, biologice, informationale, mentale si psihologice si a elaborat teorii originale avind la baza teoria sa filosofica structural-fenomenologica ortofizica privind mintea, constiinta, inteligenta, natura existentei, inducind concepte noi (informaterie, ortoenergie). Incepind cu 1999, a publicat lucrari despre categorii si functori in modelarea structural-fenomenologica si filosofia stiintei integrative. Este si autorul unor lucrari referitoare la istoria stiintei si tehnologiei, contribuind la punerea in valoare a creatiei unor inaintasi: Augustin Maior, Stefan Odobleja, Aurel Avramescu, Tudor Tanasescu, Onisifor Ghibu si a altora. In perioada 2001 – 2003 a publicat lucrari privind societatea cunoasterii, prevazind inca din anul 1986 aparitia unei asemenea societati.
In anul 1965, academicianul Mihai Draganescu a fost ales membru al Institute of Electrical and Electronic Engineers (IEEE), New York; in 1976, ales Senior member, iar in perioada 1986 – 1990 ales presedinte al Romanian IEEE Section in development.
Academician Mihai Draganescu a primit premii si recunoasteri nationale si internationale printre care: Premiul Ministerului Educatiei Nationale pentru Cercetarea Stiintifica (1963), Ordinul Meritul Stiintific (1966) si Ordinul Steaua Republicii (1971), Medalia Centenar Mihai Eminescu (1989), Premiul Constantin Noica (1996), Premiul Canalului Rominia Cultural al Societatii Romine de Radiodifuziune (2000), Medalia Mileniului III, conferita de IEEE, si a fost ales membru pe viata IEEE. A fost distins cu Ordinul Comandor al Legiunii de Onoare (Franta, 1971), cu Diploma Meritul Academic (1999) si Ordinul Steaua Rominiei, in grad de comandor (2000).
Profesor la catedra si dascal in fiecare zi, reper moral al tuturor, profesorul Mihai Draganescu a reusit sa-si mobilizeze colaboratorii la o activitate eficienta, fructuoasa si sa dezvolte la acestia tot ce aveau ei mai bun. Se spune ca la umbra marilor copaci nu cresc decit tufisuri. In prezenta academicianului Mihai Draganescu, colaboratorii, al caror mentor a fost, au primit continuu lumina.
In ultimele doua-trei decenii, in tara noastra, am fost martori la o drastica schimbare a scarii valorilor. In prezent, se simte nevoia de o ampla actiune de educatie si promovare a adevaratelor valori: cultura, profesionalism, competenta, dar si cinste, corectitudine, responsabilitate.
Una dintre modalitatile de a se reface climatul de incredere in tara ar putea fi si valorificarea experientei sociale traite si tezaurizate in opera inaintasilor. Avem nevoie de modele pe care sa le urmarim si personalitatea profesorului Mihai Draganescu a constituit si constituie un exemplu de profesor, om de stiinta, manager, filosof, OM si cetatean, care a inteles nazuintele epocii in care a trait si, printr-o activitate creativa, competenta si responsabila, a durat lucrari si a desfasurat activitati cu care ne mindrim si se vor mindri si urmasii nostri.
Sa ne straduim sa urmam modul de comportare si incadrare in societate al acestui pionier si promotor al dezvoltarii stiintei si tehnicii in Rominia. Noi, fostii sai studenti, doctoranzi, colaboratori, ii vom pastra, in suflete, profesorului Mihai Draganescu o recunostinta vesnica si transmitem indureratei sotii, doamnei Nora Rebreanu, sincere condoleante. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.