Cercetare - dezvoltare - inovare
Data: 16 - 31 iulie 2011
(Urmare din numarul trecut)
"Pentru atingerea celor mai inalte standarde, mijloace si actiuni pe masura" (II)
Convorbire cu prof. univ. dr. Wilhelm Kappel, directorul general al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrica ICPE-CA
Teodor Brates: In prima parte a convorbirii v-ati referit, pe larg, la unele dintre produsele pe care le realizati. Cum sunt asimilate ele in unitatile industriale?
Wilhelm Kappel: Multe generatoare electrice, intre care cele de medie putere, au fost asimilate, iar o parte s-a exportat. Putem afirma, deci, ca suntem - in aceasta privinta - pe o rampa buna, dar s-ar cuveni ca astfel de produse sa aiba o pondere cat mai mare. Tot in sfera eficientei energetice as mentiona operatiunile de transfer termic pana la casele concetatenilor nostri. Acordam cea mai mare atentie surselor regenerabile, inclusiv biomasei pentru producerea biogazului. Pentru a sublinia importanta care se acorda in lume biogazului, as aminti doar ca in China functioneaza 24 milioane de instalatii de acest tip. Sunt de dimensiuni mici. Ele consuma resturile vegetale. Si noi avem un potential de cateva sute de mii de instalatii pentru producerea biogazului. Inceputul este timid, dar noi perseveram.
T.B.: Cum sta bine oricarui cercetator. Daca mergem mai departe si vizam cel de-al treilea mare domeniu de activitate a institutului, ce se poate comunica cititorului, in esenta?
W.K.: Noi ne ocupam, in continuitatea demersurilor indreptate spre cresterea eficientei, de crearea sistemelor micro-electro-mecanice. Cu alte cuvinte, de miniaturizare.
T.B.: O tendinta magistrala in lumea de astazi si, cu siguranta, in cea de maine.
W.K.: Exact. Este, cum ati remarcat, o tendinta scrisa, ca sa ma exprim asa, cu litere mari in activitatea de cercetare-dezvoltare mondiala. Astfel, se urmareste obtinerea unor reduceri semnificative de consumuri materiale, de consumuri energetice. Departamentul nostru care se ocupa de sistemele micro-electro-mecanice a desfasurat o activitate de pionierat in Romania. Ne ocupam de motoare speciale bazate fie pe un fenomen piezoceramic, fie pe un fenomen magnetic, fie pe un fenomen termic. Aceste sisteme inlocuiesc dispozitivele complicate, mari consumatoare, cu echipamente mici cu consumuri foarte reduse. Acestea sunt cele trei mari directii ale activitatii noastre. Intre ele exista suprapuneri, interferente, conexiuni, multidisciplinaritatea spunandu-si din plin cuvantul. Noi ne definim printr-o pregatire pluridisciplinara a oamenilor nostri tocmai pentru a raspunde adecvat abordarilor multidisciplinare. Bunaoara, la noi lucreaza si biologi, care se ocupa nu numai de biomasa, ci si de coroziunea biologica a echipamentelor electrotehnice. Este si aici o activitate de pionierat. Speram sa o dezvoltam. Si in aceasta privinta dispunem de o dotare deosebit de buna.
T.B.: Ascultandu-va, nu pot sa nu remarc ce mari avantaje comparative, dar si competitive putem avea daca s-ar acorda atentia cuvenita activitatilor deschizatoare de drum in creatia stiintifico-tehnica. Cum evaluati aceste avantaje, aflate, foarte multe, doar in faza de potential?
W.K.: As preciza ca - si la noi - a existat o perioada relativ scurta - anii 2005 - 2008 - in care factorii decizionali au actionat in directia sprijinirii mai consistente a activitatii de cercetare-dezvoltare-inovare. Cele mai multe laboratoare bune s-au creat in acea perioada, iar altele au fost completate, modernizate potrivit unor programe finantate prin fonduri structurale, adica prin fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeana.
T.B.: Tocmai ati ramas dator cu precizarile referitoare la banii care au fost investiti pentru remarcabila modernizare a Institutului.
W.K.: Acum imi achit „datoria“. Am accesat respectivele fonduri pentru programe care sunt valabile pana in august in acest an, programe menite sa asigure o reala, o puternica modernizare a bazei noastre de activitate, in directiile evocate.
T.B.: Intrebarea pe care v-am adresat-o se referea si la situatia de ansamblu, pe tara.
W.K.: Nu evit raspunsul. Am tinut doar sa subliniez cat de important este sa accesam, pana la capat, fondurile europene. Trebuie, totodata, spus ca sprijinul fata de cercetare-dezvoltare-inovare la nivel national a cunoscut un nedorit recul in perioada 2009 - 2010.
T.B.: In contrasens si contratimp cu ceea ce s-a intamplat in tarile care au reusit sa iasa mai repede din recesiune.
W.K.: Asa este. Cine a acordat atentia cuvenita, mai ales in vremuri de criza, cercetarii stiintifice a avut si are numai de castigat. Speram ca in perspectiva anului 2020 se va ajunge, in tara noastra, ca 1% din PIB sa se aloce pentru finantarea cercetarii stiintifice. Este vorba, desigur, despre o finantare care, intr-o anumita proportie, trebuie sa fie asigurata si de sectorul privat. In aceasta ordine de idei, tin sa precizez ca - in pofida unor reprezentari la nivelul publicului mai putin informat - in sectorul privat exista puternice nuclee de cercetare...
T.B.: Cum ar fi cel al companiei Renault la Titu...
W.K.: Nu este unicul exemplu. Sunt si alte companii care desfasoara o importanta activitate de cercetare-dezvoltare-inovare, aici, la noi in tara.
T.B.: Este, insa, si cazul Nokia, care si-a retras centrul de cercetare de la Jucu.
W.K.: Avem de-a face cu politici ale companiilor multinationale orientate spre un profit cat mai mare si, cum este normal, deciziile le apartin, dar daca este sa identificam anumite tendinte semnificative trebuie sa precizam ca in sectorul privat se acorda o tot mai mare atentie cercetarii stiintifice. As da exemplul IBM, care si-a inaugurat, la Targu Mures, un centru de cercetare, cu multi angajati. In Bucuresti, firme mari, de anvergura internationala, au propriile institute de cercetare si dezvoltare. La fel, la Timisoara, la Iasi, la Brasov. Sunt fapte demne de toata atentia pentru ca releva - asa cum am spus - anumite tendinte pozitive.
T.B.: Evident, este o tendinta pozitiva, dar - cum o demonstreaza experienta statelor dezvoltate - o activitate eficienta in materie de creatie stiintifica implica existenta unui sistem integrator, adica a unei retele, a unei colaborari, de preferinta pe baze institutionale, contractuale, la nivel national.
W.K.: Ati pus punctul pe i. Asa ceva, deocamdata, nu exista in Romania. Nu avem de-a face cu o colaborare sistematica intre institutele din sectorul public cu cele din sectorul privat. Am spus „deocamdata“, deoarece zone de interes comun vor impune progrese si pe acest plan. Mizam si pe centrale de cercetare „cladite“ in prezent de firme cu capital autohton. Motive de ordin obiectiv determina o simbioza de tipul amintit a componentelor unui sistem national.
T.B.: Cred ca si Strategia Europa 2020 reprezinta un stimulent pentru o miscare mai rapida si, in acelasi timp, mai ampla in directia evocata de dumneavoastra. Ma refer si la tinta care vizeaza ponderea alocarilor in PIB pentru cercetare, respectiv 3 procente.
W.K.: Sunt state membre ale Uniunii Europene care aloca de pe acum peste 4% din PIB pentru cercetare. Si este vorba despre state cu un produs intern brut pe locuitor incomparabil mai mare decat cel al Romaniei. Adica, sumele efective sunt impresionante. Aceasta este directia principala de actiune si noi - daca vrem sa progresam cu adevarat - trebuie sa ne inscriem, cu multa determinare, in acest curent dominant.
T.B.: Ceea ce nu se intampla intr-o maniera consecventa si coerenta.
W.K.: Impartasesc punctul dumneavoastra de vedere, insa sunt procese si fenomene caracteristice pietei cercetarii, adica miscari ale cererii si ofertei care anticipeaza progrese in sensul la care v-ati referit. Mentalitatea potrivit careia facem cercetare fara conexiune cu piata cedeaza tot mai mult teren viziunilor corecte, realiste. Sigur, in raporturile cu piata exista - ca sa ma exprim astfel - un anumit stres, insa cred ca se va ajunge la o masa critica favorabila unor mai stranse conexiuni cu piata.
T.B.: Ceea ce inseamna si finalizarea cercetarilor, ca si resurse mai mari.
W.K.: Categoric. Exista „comenzi sociale“, unele presante, din sectorul energetic, dar si din zona productiei agroalimentare care pot sa determine o conexiune puternica a celor doua componente - cererea si oferta de produse CDI. Apoi, obiective legate de protectia mediului sunt extrem de multe si presante. In demersurile la care ma refer contam si pe sprijinul pe care ni-l pot da mijloacele de comunicare in masa.
T.B.: Insasi convorbirea noastra este o expresie a necesitatii despre care vorbiti.
W.K.: De aceea am facut apel la dvs. Sa pot aduce la cunostinta concetatenilor nostri un mesaj din domeniul in care imi desfasor activitatea. Ca sa parafrazez pe cineva celebru, cred ca optimismul este mai bun decat pesimismul.
T.B.: Se spune ca un pesimist este un optimist bine informat.
W.K.: Fie si asa. Eu ma refer la optimismul bazat pe cunoastere. De exemplu, auzim multe lamentari pe tema faptului ca tineretul de astazi, fiind diferit de cel din trecut, nu manifesta suficient interes pentru cunoastere, pentru stiinta. Mai bine ar fi sa gasim modalitatile cele mai potrivite care sa-l atraga, asa cum - repet - se intampla in tarile dezvoltate. Sigur, mijloacele de actiune trebuie adaptate la conditiile noastre, nu sa aplicam sabloane, insa calitatile tinerilor de la noi sunt incontestabile, iar generatiile mai varstnice au datoria de a le identifica, de a le pune cat mai bine in valoare. Noi, aici, la institutul nostru, asa procedam. Cu toate ca n-as dori sa traiesc in SUA, nu pot sa nu apreciez ca reformele pe care le promoveaza americanii in invatamant merg in directia potentarii calitatilor specifice ale tinerilor de astazi. Asa se impune sa procedam si noi. Totul este sa ne „trezim“, cat mai repede, si noi. Optimismul sanatos este doar acela alimentat de actiunea indreptata spre valorificarea superioara a calitatilor celor tineri. Este calea de iesire din dificultate si, daca actionezi astfel, iesi, de obicei, mult mai intarit.