Vizionari care jaloneaza viitorul

Exista in Capitala cel putin doua locuri in care numele eminentului om de stiinta roman Dimitrie Leonida este receptat de bucuresteni si de oaspetii orasului, in asa fel incat este imposibil sa nu fie retinut. Primul este o statie de metrou, iar al doilea Muzeul Tehnic, amplasat in Parcul Carol, traditional loc de promenade, de odihna, de divertisment, pentru numeroase generatii. Ambele locuri ofera numeroase temeiuri pentru a-l considera pe Dimitrie Leonida drept un veritabil model pentru tinerii de astazi si de maine, nu numai pentru cei care imbratiseaza profesii ingineresti, ci si pentru toti cei care au vocatia de a cerceta si de a construi.
Este putin probabil ca majoritatea covarsitoare a calatorilor cu metroul se afla in posesia unui minimum de cunostinte care sa le permita o situare corecta, in timp si spatiu, a genezei acestei remarcabile realizari tehnico-stiintifice. In urma cu 105 ani, studentul din anul IV al Politehnicii din Charlottenburg, pe atunci o localitate situata langa Berlin (Germania), concepea un proiect intitulat Metropolitanul din Bucuresti. Atunci, in intreaga lume, mijlocul de transport subteran cunoscut cu numele de metrou reprezenta o raritate. Cel care avea sa devina un mare savant anticipa inscrierea Capitalei Romaniei in randurile marilor orase dotate cu respectivul mijloc de transport.
Daca vom afirma ca avem de-a face cu un vizionar, vom spune prea putin despre ceea ce a reprezentat si reprezinta Dimitrie Leonida pentru stiinta si tehnica romaneasca. In ceea ce priveste Muzeul Tehnic din Parcul Carol, este de reamintit ca ideea crearii acestuia, de fapt, pasiunea de o viata a lui Dimitrie Leonida a fost legata de o alta latura vizionara a personalitatii sale, si anume intuirea perspectivelor energiei electrice ca forta propulsoare a progresului economic si social. Nucleul primului Muzeu Tehnic din Romania l-au constituit exponatele din domeniul electroenergetic. De altfel, pe aceasta baza, nu cu multi ani mai tarziu, Dimitrie Leonida a construit una dintre primele statii de emisie radio-telegrafica din Romania, precursoare a mijloacelor tehnice audio-vizuale de astazi. Si sub acest aspect putem sa vorbim despre o vocatie vizionara. Este de remarcat - in legatura cu Muzeul Tehnic - dorinta expresa a unor contemporani de a-i duce opera intr-un stadiu superior prin infiintarea unui Parc al Stiintei si Tehnicii Romanesti. Initiativa pe care a lansat-o, in acest sens, prof. dr. ing. EurIng Mihai Mihaita merita toata atentia, tot sprijinul in vederea inlaturarii barierelor care, ca de obicei, definesc procesul decizional aici, pe malurile Dambovitei.
Vorbind tocmai despre capacitatea de decizie, se cuvine sa mentionam ca de numele lui Dimitrie Leonida se leaga numeroase premiere cu „bataie lunga“ pentru ceea ce defineste, cu temei, interesul national. El infiinteaza prima scoala de ucenici electricieni, este initiatorul primei expozitii permanente de electricitate, reformeaza societatea Energia si, mai tarziu, Societatea de Gaz si Electricitate, dupa cum cursurile predate la Politehnicile din Bucuresti si Timisoara se constituie in veritabile deschizatoare de drumuri in domeniul in care s-a consacrat.
Ajungem, astfel, la cea de-a doua realizare exceptionala a profesorului Dimitrie Leonida, si anume punerea bazelor Planului de electrificare generala a Romaniei. Este interesant de reamintit ca proiectul de diploma al absolventului Politehnicii din Charlottenburg, Dimitrie Leonida (1908), avea ca tema Complexul hidroenergetic al Bistritei langa Bicaz. Probabil, va fi imposibil, in prezent si chiar in viitor, sa se defineasca - in toata amploarea lui - acest proiect care nu a putut fi realizat decat cu multi ani mai tarziu. Complexul hidroenergetic de la Bicaz a fost prima mare realizare din programul de electrificare a tarii, la elaborarea caruia profesorul Leonida a avut o contributie decisiva. Ne referim la Planul de electrificare in ansamblul lui, intrucat intr-un numar al buletinului Societatii Regale de Geografie din 1923 se afla un articol semnat de inginerul electrician Dimitrie Leonida prin care se fundamenta necesitatea construirii unui complex hidroenergetic si la Portile de Fier.
Mai consemnam un moment din viata celui evocat. Intrucat lucrarile absolventului prestigioasei Politehnici germane au avut un mare ecou in randurile specialistilor, autorului i s-au prezentat doua oferte de nerefuzat: un contract pe cinci ani la renumita firma Siemens si un post de cadru didactic la Scoala Politehnica din Charlottenburg. Dimitrie Leonida le-a refuzat pe amandoua si s-a intors in tara, ca simplu inginer electroenergetician. S-a angajat la Primaria Municipiului Bucuresti si a trecut neintarziat, in pofida unor uriase dificultati, la realizarea unora dintre intentiile sale vizionare. Drept efect, s-a accelerat considerabil, cu contributia sa, introducerea iluminatului electric in Bucuresti.
Fara pretentia de a epuiza toate lectiile pe care le ofera Dimitrie Leonida (s-a stins din viata la 14 martie 1965 cu satisfactia celui care si-a vazut implinite multe visuri din tinerete) datele prezentate pun in evidenta cateva dintre reperele oricarui model demn de urmat. Este vorba despre insusirea si practicarea profesiei numai si numai la nivel de performanta si, apoi, in plan civic, despre slujirea exemplara a interesului national tocmai prin punerea in valoare a unor calitati profesionale de exceptie.
Chiar daca numele lui Dimitrie Leonida este consemnat oficial numai prin cateva obiective tehnico-economice de genul celor mentionate, trebuie spus ca ceea ce a realizat de-a lungul stralucitei sale cariere de savant, dascal si manager se regaseste mai peste tot in tara. Nu avem posibilitatea sa prezentam un „inventar“, dar ceea ce este important, esential, vizeaza faptul ca ne ofera un exemplu de gandire si actiune cu valoare perena.